Eu asociez vremea asta de toamna cu muzica in surdina cumva, intr-un loc comfy si caldut. Si cea mai potrivita muzica mi se pare jazz-ul.

As putea sa bag jazz si ploaie fara numar. Daca as putea sa citesc pe muzica, cre’ca m-as face hipster din ala cu dictai biblioteca si un colt de citit.

Divaghez. A venit iar toamna prin oras si evident s-a futut si traficul. Fix inainte de pandemie mi-am luat masina. Cu toate dotarile posibile pe principiul ca nu se stie cand o sa am nevoie de ceva si sa nu plang atunci ca nu mi-am luat. Una din dotari este pilot automat. Ii zic ce viteza maxima sa aibe si daca lumea merge incet, merge si masina incet.

Jmecheria la asta e ca are un mod care se cheama “low speed following”, adica nu are limita inferioare de viteza precum la majoritatea masinilor care daca scade viteza sub cam 30km/h, se dezactiveaza si cruise control.

La masina asta merge pana la 1km/h. Unde e vroiam sa ajung e ca de la cat ma enerva condusul pe ploaie, acum sunt neutru spre zen. Mai ales la orele de varf cand totul se taraie cu 2-3-5km/h.

Zen.

Ma uit cum ploua prin trapa, cu ceva jazz pe fundal si masina care stie ea cum sa tina viteza fara sa-i fac nimic. Bine, nimic la modul ca daca sta coloana mai mult de 5 secunde oprita se pune pilotul automat pe pauza si fie trebuie sa calc un pic de tot acceleratia sau sa apas un buton pe volan sa o ia din loc.

Atat de relaxant a devenit condusul. O apasare de buton si gata.

Cumva nici timpul petrecut nu ma mai deranjeaza, ca fac 20 de minute, ca fac 30 sau o ora, nu mai conteaza asa tare. Bine, mai amortesc stand pe scaun, dar pot sa ma gandesc la tot felul de lucruri cand nu mai injur de toti sfintii si mortii lor.

Sa tot conduc asa.