Mi-a dat prin cap citind postarile trecute ca parca din ele suna c’as fi pro-rus un pic (mai mult). In principiu sunt anti-ucrainean, si pe principiul asta, tin cu aia care le da bucata astora.

Un alt fel de a vedea lucrurile, ca si o analogie, Ucraina e o firma. Care pe diverse planuri competitioneaza cu firma numita Romania. Cateodata cinstit, cateodata mai putin cinstit (gen incercat sa fure din Dunare la propriu prin mutarea balizelor de frontiera). Angajatii acestor firme sunt populatia efectiva. Acum, asta face ca lucrurile sa fie simple si sa impac si capra si varza: imi pare rau ca angajatii de la firma rivala raman fara job, dar ma bucur ca firma rivala probabil o sa dea faliment, si atunci mai ramanem fara un competitor. Pe unii din angajati o sa-i angajeze romanii, pe altii polonezii, pe altii nemtii si tot asa. In general firmele dispar, angajatii isi cauta joburi in alta parte.

Asta e un aspect. Alalalt aspect e ca imi place ideea asta de anarhie si daca e sa fie anarhie, sa fie ca la carte si preferabil nu pe aici si peste granita :))

Acu sa revin la dilemele mele existentiale cu Ucraina: cum sloboz ditamai puterea (conventionala si nucleara) nu e capabila sa pisa o tara semnificativ mai mica? De ce ii bombardeaza doar asa putin si nu-i niveleaza cum i-au nivelat pe sirieni? Care e schema? Ca e mult mai usor aici sa aduci toate bombele de care ai nevoie si cate ai nevoie sa faci o campie si mai campie de cat e acum Ucraina? De ce mai exista Odesa? Cate de mare e Mariupol asta de nu poa sa dea 3-5 bombe din alea masive sa-l niveleze?

In continuare sunt dezamagit de prestatia rusilor, chiar pica de prosti in fata lumii. Pe de alta parte, incapatanati ai dracu’ ucrainenii astia. Daca n-as considera Ucraina inamicul Romaniei, mai ca imi vine sa le zic “Bravo ba golanilor, sunteti fix mardeiasi asa cum va credeam!”.