Anul trecut prin Octombrie-Noiembrie asa, m-am dus la Apple Store in Strasbourg sa-mi iau un ceas. Voiam de fapt un iPhone, da muistii dracu nu faceau trade-in in magazin si trebuia sa comand telefonul, sa le trimit la pachet pe ala vechi si dupa ce-l inspectau ei imi dadeau diferenta de bani inapoi. Da ceas puteam sa-mi cumpar din magazin, cu programare, ca pandemie si sa nu cumva sa fie prea multi cumparatori o data in magazin.

Nu aveam eu mari sperante cu ceasul ca o sa-mi fie folositor, da nu mai purtasem ceas de nustiucand si si astea avea din aia de masurat ritmul cardiac, un fel de ECG portabil.

Spre surprinderea mea, am gasit o fata de ceas sa-mi arate statistici, gen calorii consumate, ore state in picioare, exercitii, puls si alte alea, si m-a apucat masuratul. Mai ales ca si mergeam mult pe jos ca lockdown la francezi si mi se lua de tramvai in fiecare zi.

Ba si masura ceasul de dracii il luau, sute de calorii pe zi, zeci de minute de exercitii, ca aia se intampla cand mergi una doua ore pe jos. Pana m-am intors in Romanistan, ca aci merg cu masina pana la colt, ca de ce nu. Si e greu sa numere asta minute de exercitii.

Problema de fapt e ca ceasul asta imi da target, atatea sa fac pe zi, atatea sa fac pe luna si tot asa. Si nici nu film in care oamenii fac pe dos la cum le zic computerele nu s-a terminat bine pentru oameni. Asa ca fac ce zice ceasul, nu se stie cand prinde bine.

Anyway, marti seara aveam chef de dat la buci, da era relativ tarziu si am zis sa fac o schema, astept sa se faca 12 noaptea, sa reseteze ceasul contorul de exercitii si gen se pune si sexul la exercitiu si ziua nu mai trebuie sa ma screm asa tare sa-mi fac minutele de exercitii. Pe la 12 si’un pic asa ma pun pe treaba, pe la 1 asa termin si ma uit la ceas.

Un minut. Atat a zis ca am facut efort ceasul vietii. Cum ba un minut, ca eram transpirat? Uite asa iti fute tehnologia selfesteem-ul in pat.

Miercuri m-am dus sa zbor. Am zis sa dau o tura pana pe acasa, ca la munte nu prea se arata bine. Am decolat asa cu vreo 12-15kts vant lateral si am cotit-o direct spre sud-est. Primul punct de pe traseu, Silistea-Gumesti, ca e acolo un mic aerodrom parasit si localitatea asta a fost intr-o carte de mi se pare ca am fost obligat s-o invat pentru bacalaureat, cu unul si cu pamantul de nu avea rabdare sau ceva pe acolo, ca e tot ce tin minte.

Pana acolo, cand de cat ok, mai departe, s-a apucat vantul sa sufle in rafale. M-a hatanit de la un moment dat am strans centura de o simteam pe mine. Ca in mod normal n-o simt, ca o tin asa, un pic larga. Da de data asta, am strans-o maxim. In general cand zbor pe curse transoceanice, imi plac turbulente, ca se simt misto cand esti in autobuz, da cand esti in tigaie parca nu vrei sa te dai cu capul de tavan. Pe acasa mi-au iesit vreo 2-3 survoluri si dupa direct Tirgoviste unde m-a mai zgaltait un pic.

Am aterizat cu dictai vantul transversal si dupa ce am parcat avionul, m-am uitat la ceas. 9 minute de exercitii. Minus minutul ala de sex, 8 minute. Zic ia uite, fu mai intes zborul asta acu decat azinoapte acasa.

Asa, de unde plecasem, ce vroiam io sa zic de fapt e ca nu te fute nimic mai tare decat natura.

Trebuia sa public asta acu vreo 2-3 saptamani, da’ am uitat. Ca’s batran sau ceva.