In distractia asta a mea cu postitutia intelectuala, am ajuns sa fiu pimpuit de niste luxemburghezi unor italieni care la randul lor ma pimpuiesc la un client de-al lor din sectorul public. Cre’ca e si-o melodie cu “pimping all the way in one horse open sleigh” sau ceva de genul.

Anyways, clientului final ii place foarte mult birocratia si are un fetish pentru spell checking pe documente si daca nu sunt chiar la virgula, le rejecteaza si dureaza o saptamana pana iti da un feedback sa zica ce ai scris gresit si dupa ce corectezi o virgula scapata aiurea, mai dureaza o saptamana sa zica daca e de acord cu modul in care zi rezolvat obiectia lui. Si cand nu gresesti tot dureaza pana iti da voie sa faci ceva. Long story short, lucrurile dureaza la client. Norocul meu ca ma lasa sa ma dau pe net si pot sa muncesc pentru altii in timp ce astept si nu ma plictisesc.

Italienii au vazut ca nu prea e progres cu implementatul la diverse pe care ar trebui sa le fac eu pe aici din cauza ca stau mult sa zica clientul ceva, si s-au apucat sa se gandeasca cum sa rezolve problema.

Si au venit saptamana asta cu o solutie: de luni o sa am colegi noi, in ideea ca daca asteptam impreuna sa raspunda clientul o sa fie mai eficient decat daca o sa astept doar eu.

O sa asteptam mai repede cum s-ar zice.