22/01/2018

Plecat din OTP spre DOH cu ceva ninsoare, dar nimic spectaculos. Ajuns in DOH cu un pic de intarziere din cauza ca astia din OTP nu se grabesc deloc cu aplicatul substantei de degivrare cand e vreme naspa.

In HIA primit boarding pass spre HAN fara nici un stres, ca avionul era pe jumatate gol. Ocazie cu care m-am documentat un pic si urma sa zbor cu un 787-9. Ce sa zic, wee, bifai si zburatul cu un Dreamliner. Daar, bucuria cea mare a fost ca nu a fost nimeni cu mine pe rand si dupa ce-am bagat la foc rapid cina, mi-am facut un fel de pat cu pernele de pe alelalte 2 scaune, am mai cerut dupa vreo ora inca o patura ca imi inghetasera maxim picioarele si ma dureau si nu puteam sa dorm. Bine, dormit e mult spus, dar muuult mai bine decat sa stau teapan in scaun.

Dat de ceva turbulente din cand in cand, unele normale, altele ceva mai naspa ca pana si cabin crew-ul a primit ordin sa stea pe scaune. Anyways, am dormit acolo in balanganeala, ca oricum alta optiune n-aveam.

23/01/2018

La 07:15LT atrizat frumos avionul, nici nu m-am prins ca era pe finala ca s-a priceput super bine nenea ala de comenzi. Adica am simtit doar touchdown-ul un pic. Bine, asta, sau poate pe HAN e pista CAT-IIIC si era pe autopilot si are avionul asta autopilotul mega-smecher. Will never know.

Trecut prin immigration cre’ca cel mai rapid ever printr-un aeroport nou. Singura buba e ca nu se intelege cat timp pot sa stau in Vietnam, ca e maxim de neclar ce-a scris pisti ala pe pasaport cu pixul. E ori 01/02 ori 08/02. Acu tre sa vad cat e amenda aci daca stai mai mult.

Cu hostelul aveam aranjata preluare din aeroport si dupa ce statui dupa bagajul de cala sa apara, gasii si soferul sa ma duca unde trebuie.

Fiindca plecai de la 8 din aeroport, prinsei si rush hour-ul in Hanoi. Care rush-hour inseamna catraliarde de scutere pe toate partile care claxoneaza non-stop. Soferul zice ca ar fi cam vreo 5 milioane de scutere in Hanoi. Ca ei sunt vreo 8 milioane in oras + ce mai vine lumea din imprejurimi.

Pe la 9 fara un pic ajunsei la hostel si tanti de la receptie fu super draguta si ma primi de la ora aia, desi check-in normal e de la 14:00.

Incercai sa dorm vreo 2 ore asa. Prin gura, ca toata lumea claxoneaza si se aude in camera.

Ma trezii si ma dusei sa ma invart un pic pe aci prin cartier. Dadui de cea mai prosta cafea ever. Da ma trezi un pic. De frica asa. Ca daca nu ma trezeam, trebuia sa mai iau o gura si era mai naspa ca medicamentele alea amara.

Gasii un joint de mancat si bagai ceva cu vita si cu taietei. Nu stiu ce-am mancat ca am ales din niste poze. Da fu’ bun.

Dupa masa ma dusei la muzeul de istorie militara, ca din ce gasisem pe internet, aveau chestii misto. 40000VND mai incolo, ma uitam la un Bell Huey si la un Chinook. Not disappointed.

Misto muzeul asta, e cu propaganda comunista. Cu texte despre bravii tovarasi care au luptat pentru revolutie. Da’ e scris fix cum erau scrise cartile de la scoala pe vremea lui Ceasca.

Daca ar vrea si muia aia de Facebook sa ma lase sa incarc pozele, ar fi si mai bine, da se blocheaza ca prostul si nu pot da post. Le-as pune de pe mobil, da s-au gandt ei sa fie inteligenti si acu albumele au post-uri, nu mai au poze normale. Si ai album -> post -> poza. Si nu mai pot pune poze in reprize ca se mucifica la afisare.

Dupa muzeu o luai la pas spre mausoleul lui Ho Chi Minh, ala de le-a dat mucul la americani. Si i-au facut dictai casoiul astia. Numai ca azi nu era program de vizitare, asa ca nu putui sa-mi trag un selfi cu tatucul lor.

Urmatorul stop: Hoa Lo Prison, sau Hanoi Hilton cum era cunoscuta americanilor.

E, inchisoarea asta a fost construita de francezi sa-i chinuie pe vietnamezi dupa ce i-au cucerit. Pentru prima oara in viata mea am vazut o ghilotina reala. Si poze cu ce le faceau francezii la oameni.

Dupa ce au castigat vietnamezii razboiul de independenta, au transformat-o in inchisoare pentru disidentii politici. Si in timpul razboiului din Vietnam, cum e cunoscut pe aici: The American War, tineau americani la fragezit.

Vizita asta fu asa freaky, ca toti de-au fost sefi la parnaie n-au facut altceva decat sa caute metode care mai de care sa ii chitatie pe aia inchisi. Man’s inhumanity to man at its finest.

Capiat de somn si de mers pe jos, ca toate erau cumva in directii opuse, avusei ceva de mers pe jos.

Intr-un final gasii un joint cu Bahn Mi si bagai doua, unu’ de pui si unu’ de porc. Super bune. Pufoase si crunchy.

M-am uitat ce ar mai fi de facut in Hanoi, n-am mai gasit nimic interesant, asa ca era timpul sa-mi iau un bilet spre SGN.

Skyscanner, gasit super oferta la Vietnam Airlines: ~160RON one-way cu A350. Ar fi fost super combinatie: strangeam mile la SkyTeam, vedeam cum e in A350 si stateam si in lounge sa vad cum e la astia.

Totul ok pana la plata, cand n-am putut sa primesc SMS-ul minune de la ING 3D Secure si evident n-am putut plati. Aci nu stiu exact a cui e vina, da de control: Muie ING si Vodafone.

Am incercat urmatoarea oferta cu vreo ~10RON mai ieftina, Jetstar Pacific si la astia nu mi-a cerut 3D Secure sloboz. Asa ca low-cost a fost.

E 8 si o sa bag somn ca maine tre sa ma trezesc cu noaptea in cap si vreau sa fiu catusi de putin functional.

24/01/2018

Ieri mi-am luat un tur de 2 zile in Ha Long Bay. Cam d’aia am venit aici, sa vad Ha Long Bay.

Dormit prin gura noaptea ca era pat nou si ori imi era prea cald, ori prea frig, ori pe ma-sa.

Trezit la 06:30 mai mult de obligatie ca incepuse lumea sa se fosneasca in camera si eram asa… sa nu adorm dupa cand se face liniste si sa ratez excursia.

A venit autobuzul la 08:30 sa ma ia, dupa care 4 ore pana in marina la Ha Long de unde pleaca vaporasele astea cu turisti.

140KM in 4 ore. Ca au astia niste drumuri…

In autocar. Am atipit, m-am trezit, am atipit, m-am trezit. Am ajuns acolo pisat pe mine de somn.

A plecat barca spre insulite si a fost mai okish, ca era inorat, batea un pic briza, nu m-a omorat somnul prea tare.

Primul stop a fost la Sung Sot Cave. Nu mai vazusem o pestera de cand am fost o data in tabara cand eram mic.

Misto pestera, si mare inauntru, gen muult spatiu gol. Si tavanul in mare parte parea ca e ca o plaja, doar ca atarnata de tavan.

Al doilea stop a fost pe insula Ti Top. Care e insulita cu o statuie a unui general sovietic. Din ce-am inteles din engleza ghidului, generalul asta i-a ajutat pe vietnamezi cu mancare si echipamente in razboi si astia i-au dat o insula cu numele lui in semn de recunostinta.

Pe insula e un delulet si dupa vreo 400 si ceva de trepte pe un fel de scara ajungi in varf si acolo e un mic post de observatie si poti vedea lucruri in jur. Da cum era ceata… nu prea s-au vazut multe. Asa ca singurul beneficiu a fost miscarea facuta.

Coborat, ars-o aiurea pe insula ca mi-era sete da-mi uitasem portofelul pe barca si stateam cuminte sa nu mai depun efort ca ma luase un pic cu greata de la lipsa de apa…

Intr-un final a venit barcuta mica sa ne duca la barca mare, unde am baut apa. Si dupa am incercat sa dorm juma de ora pana la urmatoare activitate. Care trebuie sa fie un fel de sunset party, da fara soare din cauza ca nori si ceata.

Am bagat 2 Mojito. Dupa aia a fost cina, am mai bagat un Mojito si aproape juma dintr-o sticla de bere de 0.33 si m-am dus avion la somn.

Dimineata m-am trezit pe la 6 ca poate nu mai sunt nori si ceata si vad rasaritul. N-a fost rasarit. M-am mai invartit un pic in pat pana pe la 7, dupa care mi-am luat punga cu cafea si aeropress-ul si m-am dus sa-mi fac un filtru.

Nu prea intelegeau oamenii aia de ce vreau eu apa fierbinte, da mi-au dat. Facut cafea, bagat mic dejun si m-am dus pe “sun deck” sa ma uit la nori si sa-mi savurez cafeaua.

Optiunile din ziua asta erau: ferma de perle sau kayak. Am ales 1) ca eram super curios cum e cu perlele.

Am ajuns la ferma, ni s-a facut un mic tur, si dupa am vazut cum se implanteaza stuff in scoici si dupa aia din stuff-ul ala scoicile fac perle.

Din ce-am citit acolo exista cateva tipuri de perle:

• Akoya: culoare rose-gold
• Tahiti: perle negre si relativ marisoare.
• South sea: astea uitai ce sunt da parca sunt aurii la culoare

Aveau si de vanzare, da’ erau scumpe.

Ferma asta era un mare ponton plutitor: scoici in apa pe langa ponton si lucratori pe ponton.

Dupa vizita, inapoi pe barca, facut bagajul si check-out.

Pana la pranz am invatat sa fac fresh spring rolls. Ocazie cu care am aflat de rice paper si cum se foloseste la spring rolls.

Dupa asta am avut pranzul si in timp ce haleam am ajuns in marina unde am asteptat ceva autobuzul inapoi spre Hanoi.

Iar 4 ore pe drum. Acu eram un pic odihnit asa ca n-am mai simtit nevoia sa dorm prea mult. Pe de alta parte, am gasit langa scaun o priza USB si am putut sa stau pe telefon. Pana ma lua ameteala, ma mai uitam pe geam, imi trecea ameteala, ma dadeam pe telefon, iar pe geam si tot asa…

Ma uitam la astia, claxoneaza din orice si fara rost. Eram la un moment dat in dreptul unuia cu scuter si n-avea nimic in fata, in spate, el mai claxona din cand in cand. Cre’ca din reflex.

Seara am luat-o la picior sa vad un lac faimos, cel mai fotografiat de la ei. Wasn’t impressed. Asa ca am luat-o aiurea pe strazi in cautare de mancare. Si m-am invartit pana am dat de un colt de strada unde erau niste tanti de gateau Bun Cha. Si atat. N-am stiut ce e, da mi-era foame. Asa ca am bagat. Bun acest Bun Cha. Dupa aia am aflat ca se serveste cu bere, da eu nu stiam asta si pentru ca de obicei de la bere ma doare capul maxim, am zis sa nu beau. Da’ o sa mai bag o fisa o data sa vad cum e cu bere.

26/01/2018

Trezit, facut bagaj, check-out. Mancat ceva mic dejun. Facut iar cafea buna. Brain dump la ce-am facut zilele trecute in articolul asta ca dupa aia uit.

Ma gandeam c-o sa fac o ora si ceva de la hostel la aeroport la cat de futut e traficul in Hanoi. Facui 40 de minute. Coada la bagaje nu era. Coada la security, nu era. Si uite asa e 12:30 si avionul decoleaza la 14:30 si io stau aiurea si ma uit pe pereti in terminalul domestic. Care e la fel de trist ca OTP-ul.

Aia la care trebuie sa ajung raspund la ce vor ei din mailuri. La modul ca am facut rezervare sa ma ia de la aeroport. Ieri nu mi-au raspuns la mail, azi raspunsera ca daca sunt de acord cu oferta lor, le zisei ca da si ii intrebai cum recunosc soferul lor. Imi raspunera cu “Am rezervat deja masina pentru tine ;)”. Bagami-as pula in wink-ul lor. Sper sa-l gasesc pe unul cu o pancarda din aia pe care sa scrie mr. sin pe ea.

Da, era un nene la aeroport cu pancarta cu numele meu. O ora mai tarziu eram la hostel, in zona de backpackers. Mega dubioasa intrarea spre hostel, ca e printr-o piata si o alee. Noroc ca ma astepta cineva la masina, ca altfel cre’ca ma invarteam un pic mai mult pe acolo.

Pana acu cre’ca e cea mai misto camera de hostel unde am stat: 4 paturi in camera si baie tot in camera. In Hanoi eram 6 sau 7 cu o baie, care cam sugea dimineata, ca daca nu te treceai pe lista te pisai pe tine. Partea proasta e ca e la etajul 4 si exista doar scari. Ce sa zic, win some, lose some.

Dupa formalitatile de check-in, mi-am luat tururi sa vad stuff.

Am dat o tura mica prin imprejurimi si am mancat cel mai bun Bahn Mi de pana acum. La o ghereta pe strada unde lucrau vreo 3-4 fete. Au facut sandwich-ul instant, ca pana am scos eu portofelul din buzunar si am intins o bancnota era deja gata. Si mai era si ieftin: 17000VND cu mai mult pui. 15000 era ala normal. Ca si curs de schimb, 1RON ~ 6000VND (cand am verificat eu era 6033, da conteaza doar la sume mari).

27/01/2018

Noaptea mi-a fost un pic frig ca nu era la mine telecomanda de la aerul conditionat, da nu m-am trezit cu muci dimineata. Am fost un pic pe graba ca trebuia sa ma ia cineva la 8, eu m-am trezit la 7, da pana baie, pana facut cafea, pana cautat haine in rucsac… am ajuns jos la 7:58. Era un om cu scuter sa ma duc la autoacar sa pornim in tur. Din fericire asa, nu era drum lung pana acolo asa ca a fost foarte putin #yolo plimbarea asta.

In autocar am ajuns primul, asa ca am stat confortabil in fata fara nici un risc sa mi se faca rau.

Turul era la Cu Chi Tunnels, care e dictai reteaua de tuneluri subterane de pe langa Saigon (actualul Ho Chi Minh City) sapate de nord-vietnamezi sa le dea mucul la americani si la sud-vietnamezi. E impresionanta treaba, ca au sapat aia sute de kilometri de tuneluri super inguste si mici, sub 80cm latime si cam ~ 1m inaltime. Pe bucata asta turistica, latimea e la 80cm doar ca sa aiba loc turistii sa intre, ca ele de fapt sunt mai inguste. Toate iesirile erau camuflate, iar gurile de aer erau camuflate un musuroaie de termite. Ca sa nu-i gineasca americanii cu caini de vanatoare, puneau piper si nu mai miroseau aia nimic. Si ca sa nu le puta picioarele cat timp stateau in tuneluri unde era cald si umiditate, foloseau sandale de cauciuc.

In tuneluri aveau ce le trebuie in anumite zone: spital, bucatarii, fabrici de munitii si tot ce mai aveau nevoie sa se lupte.

Din cand in cand creau capcane pentru soldati, ca presupuneau incapacitarea unui soldat si astfel incetinirea unei unitati intregi sau subunitati dupa caz. De exemplu aveau tepuse de bambus infite in gropi de 2 metri in care erau amestecate fecale umane si apa, si toata jmecheria camuflata sa nu iasa miros si sa nu fie descoperibila cu ochiul liber. Fecalele erau sa accelereze infectarea ranilor dupa ce te intepau tepusele. Pentru fiecare soldat ranit, mai scoteau din joc vreo alti 4 care trebuiau sa-l care.

Si asta era jmecheria, ca daca il omorau direct, atunci trebuia sa se lupte cu restul, asa daca incapacitau unul, mai scoteau din joc 4 si in cazul unei amuscade, pana se pregateau si aia de trageau de targa… aveau surpriza de partea lor.

Super jmechera treaba asta cu tunelurile.

La final de tot, ne-au bagat si un film de propaganda cum oamenii din districtul Cu Chi traiau in pace, da sud-vietnamezii urau pacea si au vrut sa-i omoare si dupa locuitorii din satele de acolo au sustinut neconditionat gherilele de eliberare a Vietnamului de sub dictatura sudului. Filmuletul asta era ca stirile de la telejurnal inainte de ’89, cand se prezentau realizarile tovarasului.

Dupa aia am trecut si pe la un poligon de trageri unde am tras cu un AK47. Cam scump, da asa e cand esti turist…

Timp petrecut la Cu Chi: ~2h30. Timp petrecut pe drum 5h:30. Ca drumurile astora sunt ca DJ-urile din .ro, si cu catraliarde de scutere. Si nici autobuzul nu era ca’n Fast & Furios sa-i dai NOS si sa zboare.

Azi e meci intre Vietnam si Uzbekistan in Asian Cup. Si e asa important ca s-a dat drumul de la munca la toata lumea pe la 2 sau ceva de genul sa ajunga sa prinda meciul la 3. Si cum traficul e pizdit asa in mod normal, azi era super pizdit.

Ajunsei un pic obo  la hostel, dupa care ma dusei sa imi incarc telefonul si tocmai bine ce incepu sa ploua. Cum simtii io ca nu mai ploua, ma incaltai repede si ma dusei sa caut de haleala, ca nu-mi veni sa mananc pe drum sa nu ma stric la stomac de la mai stiu eu ce chestie expirata.

Si nici bine n-ajunsei la coltul strazii, ca iar incepu sa-i dea cu bulbuci. Si eu in adidasi de panza si fara umbrela. Statui acolo pana ma lua foame bine si din lipsa de optiuni, imi luai un Pho Ga pe care il dresei cu niste lime si mearse de minune. In timp ce manancam macaroane cu betigase ma prinsei ca iar am inceput sa am dexteritate cu ele.

Terminai de halit, mai statui un pic si se termina si ploaia si o luai la pas spre Backpacker Street. Care de fapt e un walking street dupa 5-6 seara cu carciumi de o parte si alta a ei.

Ma oprii sa beau o bere la o carciuma la care erau oameni, ca restul erau cam pustii la ora aia.

E un pic de haos prin oras au iesit pe locul 2. Sunt curios ce ar fi fost daca luau locul 1, ca se bucura acu de parca a cazut partidul comunist de la ei.

Mai baui o bere la hostel si sunt pregatit de somn, ca tre sa ma trezesc la 06:30. Duminica. Ca’s masochist.

28/01/2018

Trezit cu noaptea in cap la 6:30, fugit jos la facut cafa yummy la aeropress, asteptat sa se faca 7 sa dea drumul la micul dejun sa-mi iau o clatita cu banane sa tina de foame la drum. Ca drumul trebuia sa tina cam 3 ore pana in delta Mekong-ului.

Si-a tinut 3 ore si un pic, ca dupa cum ziceam, drumurile la astia sunt triste spre super triste. Cam ca in .ro asa de triste.

Am ajuns intr-un fel de port de unde mi-am luat o caciula vietnameza. Ca voiam sa am si eu una de mult timp si m-am gandit ca fac si o treaba inteligenta si n-o sa ma mai coc daca o fi sa fie super soare pe unde mergem si dupa aia sa trebuiasca sa zac.

Plecat cu o barca pe un brat al deltei pana la un fel de piata plutitoare. Care de fapt erau niste barci alte unor oameni care stateau in ele ca nu aveau toti loc in case, care case se aflau pe mal.

Fiecare barca avea asa un fel de catarg si atarnau de el ce vindeau, ca sa nu te duci din barca in barca sa cauti nuci de cocos sau mai stiu eu ce.

Mi-am luat niste banane pitice sa am de mancat pe drum in caz ca mi se face foame. Si fiind pitice, puteam sa dozez cam cat sa mananc.

Iar pe barca, spre un fel de loc unde se faceau caramele de cocos. Ocazie cu care am aflat si cum se face laptele de cocos ala pe bune. Si intr-un colt se facea vin de orez. Si am luat o gura si ce sa vezi: palinca de orez. Ca asa suntem noi oamenii: daca ceva fermenteaza o sa-l facem alcool si-o sa-l bem.

Am luat-o dupa aia cu barca pe niste canale pana am ajuns intr-un fel de satuc mai mic, de unde am luat niste biciclete pana la un restaurant. Acolo halit ceva subtire deja preparat.

La plecare am luat un piton in brate si mi-am tras cateva selfi-uri cu el si dupa aia l-am pus si pe ghid sa-mi faca niste poze mai de la departare asa. Bun pitonul, a stat cuminte si n-a simtit nevoia sa ma zipuiasca :))

Dupa aia, am luat-o prin curtile unor oameni pana am dat de un alt canal unde au venit niste oameni cu barci traditionale sa ne ia la plimbare pe acolo unde e apa super mica.

Pe la astia prin curti era misto, ca nu mai vazusem de cand eram mic gaini cu pui dupa ei.

Pe canalutele alea mici n-a fost asa fun ca n-a vazut nimic interesant, da’ am mers cu barca veche. Pana am ajuns pe un canal mai mare si treceau barci cu motor si siajul de la ele nu m-a ajutat foarte tare.

Am tras la barca mare, ne-am luat locurile si am mers spre gradina unor oameni unde am vazut diverse fructe in pomi crescand and stuff. Pretty nifty, ca era fix dupa o ploaie si erau asa cu apa, de parca erau roua, da nu era.

Dupa aia a urmat un moment mai gay asa ca s-au apucat aia la care am mers sa cante super afon, dupa care au bagat si un mini musical. Simpatic, da’ intr-un mod gay asa.

Dupa astia cu momentul cultural am luat-o cu barca spre un fel de piata, care era ultimul obiectiv pe ziua asta. Da dupa ce ne-am urcat pe barca dupa vreo 5 minute a inceput sa bage o ploaie torentiala tropicala. Care nu s-a oprit pana am ajuns in orasel. Si am asteptat sa vina autobuzul sub niste copertine. Si s-a terminat asa mai excursia.

Alte aproape 4 ore de drum. Pe ploaie. Pe drumurile triste. Pe ploaie.

Am ajuns semi-udat la hostel, si m-am dus sa bag o bere. Sa fie bine. Si la masa pe acolo mai erau niste oameni, au mai venit altii si incepuse sa fie ca intr-un banc: un roman, un evreu, un iranian si un american beau o bere. N-a iesit cu scantei, ca aici se pare ca toata lumea e friendly :))

Si am baut pana pe la 1. A mai aparut si un suedez care baga iarba. Funny guy, zicea ca e un fel de terapist pentru oamenii care sufera de OCD.

29/01/2018

Ma trezii fara sa am capul mare. Ceea ce e super jmecher, ca de obicei cand beau multa bere ma doare capul de mor a doua zi. Chileanu un pic asa in pat, dupa aia bagai iar un aeropress si o clatita cu banane ca prea a fost buna aia de ieri.

Azi mi-am ars-o #yolo si mi-am comandat Uber Bike: vine un piste cu scuterul, iti da o casca si te duci unde ai treaba. Prin traficul ala sinucigas din oras. Da a fost super cool, ca dupa a doua cursa cu Uber Bike pe ziua de azi, are asa un fel de logica tot traficul ala si cu un pic de atentie (like, un pic mai mult cred) poti sa conduci fara sa mori la fiecare intersectie.

Ma dusei la Ben Thanh Market, vazui cum e la ei la piata; ca asta e gen Oborul lor, nu e din aia de tepuit turisti chiar asa pe fata.

Dupa asta Uber pana la War Remnants Museum, care a fost super misto. Chilling as putea spune, ca razboiul ala de vreo aproape 30 de ani i-a macinat maxim pe astia. Din ’40 si un pic pana prin ’60 si un pic s-au luptat cu francezii, dupa care s-au luptat cu americanii pana in ’75. Si povestile oamenilor de au trecut prin tot razboiul… mega naspa si triste.

Daca lumea si-ar pune mintea la contribuie sa inoveze in stiinta asa cum inoveaza in metode de a omori cat mai multi oameni sau a-i tortura maxima cred ca puteam avea deja un inceput de oras pe Marte si Luna colonizata de acu 20 de ani… da’ nuuu, ca inca n-am terminat de omorat oamenii de pe Pamant in moduri care de care mai interesante….

Dupa aia ma mai plimbai un pic prin jur pana imi luai un alt Uber Bike spre hostel sa ma odihnesc. Dupa un un Bahn Mi, ma dusei sa caut o frizerie sa ma tund ca aci e prea cald pentru pleata. Gasii una, ma tunsei si acu sunt happy camper din nou. Ma si impachetai, si acu astept sa treaca un pic timpul pana plec spre aeroport.

Asta fu Vietnamul la foc rapid asa intr-o saptamana :)