Azi ma dusei la Vatican, sa vad cum e. Prima oara imi lua un pic sa ajung in piata din fata bazilicii si sa fac niste poze. Dupa care stat la coada pentru control de securitate pentru a intra inauntru.

Inauntru ramasei prost de cat de mare e basilica San Pietro. Pe olteneste vorbind, sa-ti bagi pula la dictai cladirea. Adica moama, cata loc inauntru. Aveau multe mini-biserici acolo unde se tineau predici and stuff. Chiar prinsei una la inceput (nu, nu statui la ea, da il vazui pe popa lor cand baga rugaciunea de inceput). Pe pereti sunt statui mari cu diversi papi si sub statui sunt mormintele lor. Avantajul de-a fi papa, esti inmormantat la locul de munca. Am zis ca e mare San Pietro?

Gasii pe acolo un muzeu care se cheama Museo del Tresori sau ceva de genul. 10EUR intrarea. Cam teapa ca e miiiiic rau si nici poze nu poti sa faci. Poate trebuia sa-mi dea de gandit faptul ca nu era nimeni la coada la bilete.

Ma uitai pe acolo, mai gasii mormantul unui papa ingropat separat ca sa aiba loc sa-i faca un mini-monument asa.

Dupa ce-am dat o tura de vreo ora si un pic prin toata basilica astora, am iesit la aer, m-am invartit un pic si m-am dus sa caut de haleala ca m-a cam obosit plimbatul.

Azi dimineata nu imi mai facu Vodafone nici o surpriza, dar nu e ziua trecuta :))

Pas, pas spre Musei Vaticani sa vad ce e pe acolo si mai mult sa ma duc sa vad Capela Sistina. Intrarea e cumva in partea opusa pietei si e un pic de mers. La bilete nu era coada deloc si preturi decente la bilet: 16EUR.

Si am luat-o dupa sageti, si am mers de mi-au sarit mucii, ca de fapt Musei e la plural si sunt multe, multe pe acolo. Cre’ca m-am plimbat asa ocolind tot Vaticanul. Sunt atat de mult chestii acolo incat abia au loc sa le puna una langa alta. Si toate statuile, covoarele, panzele sunt lucrate foarte, foarte minutios si la detaliu.

Ajunsesem la un moment dat intr-o sala cu covoare mari de tot care infatisau diverse scene biblice, dar mie imi pareau facute asa un pic comic, ca as avea material de juma de ora de stand-up pe baza lor.

Cre’ca am mers aproape 2 ore pana sa ajung la Capela Sistina. Si acolo nu era fotografiatul permis. Dar tot am facut o poza pe sestache, chiar cu aia de la paza misunand pe acolo. Ca nu se putea sa nu fac dupa ce am batut atata cale pentru vizita.

Un epsresso si un cornetto pe post de mini-pauza, dupa care m-am dus intr-o gradina interioara sa stau un pic pe o banca ca muream de picioare. In continuare mor de picioare, dar pana maine am timp sa ma mai odihnesc un pic.

Dupa pauza, am luat-o sa mai vad si restul de muzee de pe acolo, unele romane, altele de filatelie si numismatica. Am dat inclusiv si de un portreat al imparatului Palpatine facut asa artistic alb si negru intr-un fel de articol de ziar.

La iesire m-am dus la o carciuma sa bag niste spaghetti ca pana acu am bagat doar pizza si  panino cu diverse. Okish asa pastele, facute al dente. Le-am mancat de foame. Ma asteptam sa fie un pic mai picante ca asa scria pe meniu. Dar poate italienii nu mananca picant picant.

Pe autopicioare pana la castelul San Angelo de pe malul Tibrului. Pe asta nu-l vizitai, ca in timp ce stateam in fata lui ma uitai in calendar si aflai ca de fapt plec luni si nu duminica cum stiam eu. Ala poate maine, sa am ce face. Ca altfel am cam vazut marile atractii si cateva si din alea mici, dar cel mai rau e ca nu mai pot de picioare.

O luai incet, incet pe malul Tibrului pana cand la un moment dat ma uitai pe Google Maps si vazui ca eram aproape de Piazza del Popolo. O luai spre incolo spre piata si dupa aia incet, incet pana cand ajunsei la concluzia ca trebuie sa iau autobuzul spre hostel, ca pe picioare nu e o varianta castigatoare.

Azi cam exagerai cu costurile si numai ‘el cheapo’ nu fu. Pe de alta parte, mai vizitai un stat :)) De doua ori chiar.

A, cand am ajuns aci miroase cumva da nu stiam a ce. Si m-am prins. Mirosea a tabara. Da, tabara din aia in care ma duceam cand eram mic. Fix asa :)) Mi-a luat un pic sa ma prind ce ce imi parea asa cunoscut.

Maine incerc sa caut o piata din aia unde se duc oamenii si isi cumpara chestii, ca sigur gasesc si chestii bune de halit – street food cum i se mai zice.

In timp ce scriam asta mai imi aparu un coleg de camera, nu mai sunt pustnic. Juma scotian, juma chinez. Interesanta combinatie.

Ii aratai ce e prin jur, cam cat dureaza sa vizitezi chestiile de pe harta (Coloseum, Vatican etc.) ca tot sunt de mai multe zile pe aci de cat el. Si dupa aia iesiram la un vin sa manance si eu de pofta sa bag niste bruschette con pomodoro.

La intoarcere, vesnica mea problema de cand am venit in Roma: ma taia pisarea maxim si nu aveam nici un tufis mai ferit unde sa raspund chemarii naturii. Am rezistat eroic cam de pe la Coloseum pana la hostel si aproape ca eram sigur ca ma pis pe mine inainte sa ajung la buda. Dar zeii pisarii au tinut cu mine si m-a descarcat intr-un mod civilizat.

Cand stateam io asa la buda, citeam pe Facebook ca in Paris s-au mai impuscat unii si ca rezultate preliminare ar fi +/- 18 persoane decedate. Si ii zic si lu asta, ‘someone got upset in Paris and shot some people’. ‘Why?’ zice omul, ‘maybe the food was bad’ zic eu. ‘You don’t kill people because the food was bad’. ‘Not if you have a short temper’. ‘When you have a short temper, you raise your voice and shout’. ‘Not if you have a gun’. Si uite asa dialog civilizat si logic intre mine si el.

Acu ma bag la telenovelele mele.