In seara asta m-am dus la prima lectie de improvizatie.

Spre deosebire de stand-up, improvizatia se face pe loc ca de aia se cheama asa :))

Am inceput prin a face o poveste prin care fiecare dintre noi zicem un cuvant (am fost vreo ~8-9 asa + “profesorul”). Prima oara am stabilit de comun acord numele povestii, dupa care etapele: introducere, poveste, momentul culminant, rezolvare si un fel de incheiere. Cred ca astea erau. Si din cuvant in cuvant am facut tot felul de aberatii :))

A doua chestie, ne-am urcat cate 4 pe scena si la fel: numele povestii (ca sa avem de ce sa ne legam in poveste) si fiecare zicea chestii pana era intrerupt de profesor si i se facea altuia semn sa continue. Regula era sa nu povestesti in asa fel incat alalalt sa nu poata continua si sa duci povestea spre un final.

Prima poveste a fost “Carcotasul si discoteca de surzi” care a inceput cu Vasile si Floricica plimbandu-se romantic pe marginea drumului, care de fapt era marginea unei paduri si s-au intalnit cu alti oameni ca ei care au fost facuti slanina de un urs, si au fugit ei prin luminis pana au ajuns la o cladire si au intrat in ea. Inauntru ce sa vezi, n-au auzit nimic, pentru ca era discoteca de surzi. Si Vasile a inceput s-o danseze romantic pe Floricica pe o muzica inchipuita, pana cand a dat peste ei ursul. Care urs a scos din blana o chitara si a inceput sa carcoteasca in timp ce canta la chitara despre ce greseli a facut Vasile cu dansul. Si dupa aia i-a infipt Vasile un cutit in beregata la urs si s-a terminat povestea.

A doua poveste a fost “Metalurgistul surd” care a inceput cu metalurgistul nostru intr-un sat undeva, carea facea cele mai tari obiecte. Si intr-o zi, dupa ce s-a dus vorba ca a facut el un pian miniatural care scoatea 17 milioane de sunete distincte, insusi directorul de resurse umane de la Combinatul de Utilaj Barosan a venit sa il vada pe metalurgist, pentru ca vroia sa-l trimita la salonul de inventica de la geneva. Si pentru ca metalurgistul era surd, cand cantai la pian nu se auzeau sunete ci niste unde de lumini in functie de sunetul creat. Si era asa frumos, ca metalurgistul a facut un pian si mai mare, dar cu mai putine sunete.

Dupa aia am bagat o chestie care se chema blitz care s-a desfasurat cam asa: doi oameni pe scena baga un mic sketch pana cand zice profesorul stop. Din sala, se duce o persoana pe scena si inlocuieste pe unul din aia doi care stau in ultima pozitie in care erau cand a zis profesorul stop si continua cu o alta idee de sketch. Si se ruleaza asta pana cand toti din sala fac asta de 2-3-4 ori. Pare simpla, dar este tricky pentru ca trebuie sa iti vina inspiratie pe loc si la fel si aluilalt, ca nu te gandesti deloc inainte ce-o sa pui in plan. Blitz, tre sa fii spontan ca nessu.

Am primit puncte pentru a doua poveste ca am avut imaginatie si am dat detalii. La prima a fost iar okish ca am facut chestii. La blitz am cam supt-o cu gratie din cauza ca necunosand oamenii (cu 2 exceptii) mi-a fost greu sa vin cu ceva instant si preferabil amuzant.

Si pentru ca una e sa faci improvizatie in cerc restrans versus cu public, o sa avem o data cu repetitii, o data cu sala deschisa si sa vina oamenii sa rada live de noi si preferabil sa dea un pic de feedback :)

La finalul cursului o sa avem un spectacol pe bune in care fiecare zicem chestii, preferabil amuzante.

O sa fiu trololol cu scoala dupa treaba asta :))