(bucata de mai jos a fost scrisa cam pe 22 August 2013)

Orice tara zisa civilizata are, printre altele, trebuie sa asigure siguranta cetatenilor care o compun. Asta inseamna politie (cei mai vizibili), armata (when shit happens), servicii secrete (interne si externe).

Serviciile secrete externe culeg informatii din alte tari si le transmit celor care formeaza ramura executiva a guvernului la un moment dat. In felul asta, cand ai de luat o decizie strategica sau tactica ale carei efecte se rasfrang asupra populatiei, e bine sa o iei in cunostinta de cauza. Ca de exemplu cand te bagi intr-un tratat, intr-o negociere, intr-un razboi etc.

Serviciile interne in principiu trebuie sa stea cu ochii pe diversi care prin actiunile lor pot produce efecte nedorite in tara (spionaj militar/economic strain, deturnari importante de fonduri, atentate asupra conducerii tarii etc.).

Se cheama servicii secrete, ca doar ele stiu ce fac, cum fac, de ce fac si cand fac. Si fix aici e una din marile probleme ale zilelor noastre, cand mai degraba faci o criza de nervi ca nu-ti merge wireless-ul decat ca nu mai ai ciorapi curati in care sa te incalti si sa te duci la serviciu.

Premiza unui guvern ales democratic pleaca de la ideea ca deciziile luate sunt in interesul celor care i-au votat pe cei care au ajuns la conducerea tarii, ca fiecare cetatean e tratat in mod egal in fata legii, ca fiecare are dreptul sa se exprime liber, ca se pot organiza manifestatii fara opunerea statului si ca nu exista discriminari de nici un fel.

Pe aceleasi principii se bazeaza (sau ar trebui sa se bazeze) si celelalte institutii ale statului.

Cand vine vorba de institutiile al caror obiect de activitate are un caracter secret si asupra carora nu se aplica toate legile tarii, situatia devine interesanta. Pentru ca nu exista nici un fel de transparenta asupra activitatii desfasurate iar numarul de persoane care au de obicei acces la rapoartele de activitate ale acestor institutii este destul de restrans.

In situatii de criza, sunt foarte putini oameni care reactioneaza rational si calculat. De obicei e o panica teribila si toata lumea tipa “cineva sa faca ceva”. A doua treaba cu situatiile de criza se rezuma la imprejurarile in care ceva rau care duce la moartea unor persoane se intampla. Si aici exista o specula foarte parsiva a sentimenlor si a starii de spirit a populatiei.

De exemplu, daca in fiecare in Romania mor sa zicem 100 de persoane in accidente de masina si fiecare accident ar fi mediatizat, sansele ca ceilalti soferi sa cirucle mai atent sunt probabil nule sau nesemnificative. Daca in fiecare zi un autocar s-a rasturna intr-o prapastie… la fel, probabil a doua zi nu ar zice careva, gata, nu mai circulam cu autocarele. Cel mai probabil o sa fie considerata accidente care “se intampla” si care “nu mi se intampla mie din astea”.

Daca in schimb intr-o zi se gaseste careva sa arunce in aer un 335 sau ce-o mai circula prin Bucuresti, brusc toata lumea e afectata. Pentru ca metoda prin care s-a intamplat asta e considerata barbara si premeditata si asociata cu terorismul. Si toata lumea stie ca terorismul e ceva rau.

E ceva ce se putea preveni ? Poate. De ce nu s-a putut preveni ? Pentru ca nu s-au putut colecta informatii in timp util si din mai multe surse. Solutia ? Interceptarea comunicatiilor fara prea multa bataie de cap si justificarea acestora.

O data facuta treaba asta, cu greu o mai schimbi, daca nu imposibil.

Lucrand in securitate (informatica, dar totusi) stiu ca nu poti analiza trenduri sau evenimente suspecte daca nu ai vizibilitate si n-ai cat mai multe informatii. Sa previi devine si mai dificil din cauza faptului sunt foarte multe tinte si foarte multe metode de a pune la cale un atentat.

Intr-un fel inteleg si dilema diversilor oameni in a intercepta informatii care prinse la momentul si timpul potrivit pot impiedica pe diversi oameni sa inceapa cu Allahu Akbar prin metrou sau in autobuz sau unde o mai fi acu la moda sa-ti incepi drumul spre cele 72 de virgine.

Pe de alta parte, nu mi se pare normal ca automat orice debitez pe internet, sau intr-un SMS sau mai stiu eu ce sa fie interceptat din doua motive:

1) nu’s terorist (lol)
2) este obligatoriu sa fiu considerat nevinovat pana la proba contrarie, pana atunci n-au nici o taina cu ce fac, ce cred si ce gandesc.

De cand a iesit buboiul cu NSA/GCHQ si restul + Snowden ma uit cu atentie la ce se intampla. Bine, ma uitam si inainte la toata distractia asta cu “war on terror”, da acum a devenit mai interesant.

Pe mine m-a socat faptul ca se intercepteaza tot si se stocheaza pe termen nelimitat datele ce trec prin diverse colturi ale lumii. Desi tot zic ca nu se poate fizic, dupa ce dai spam-ul si ce e pe youtube si alte chestii din astea la o parte, nu raman chiar asa multe informatii sa zici ca vai… n-avem atata loc sa le tinem. Ma asteptam sa fie chestii asa mai specifice, la nivel de grup relativ geografic restrans, dar nu chiar tot. Pur si simplu totul. Probabil si fiecare draft al postului astuia pe blog cand mai dau save, ca na… mai pica si conexiunea la internet.

Toate ziarele si televiziunile (alea mai putin asa) vorbesc despre guvernele tarilor “civilizate” care au pornit un razboi impotriva propriilor cetateni. Si toata referirea se face la guvern, agentie, politie de parca ar fi obiecte materiale cu propria vointa.

Guvernul sunt prietenii din scoala/liceu/facultate, vecinu de la 3, nevasta lu colegu’to de la serviciu si tot asa. Sunt oameni ca si noi restul. Doar angajatorul difera.

Ce ma face sa fiu trist e faptul ca pur si simplu, din diverse motive nu le pasa ca ceea ce fac nu e tocmai ok, din foarte multe puncte de vedere. O problema cu politia in general, dar care este valabila pentru orice om angajat ca “law enforcement” se cred superiori celorlalti oameni. Multi care intra in aceste structuri cred ca intra cu intentii bune (ca sunt si d’aia de se duc pentru un loc de munca sigur si ceva beneficii pe langa). Dar li se spune zi de zi ca ei sunt pe baricade sa protejeze lumea de ultimul bau: comunisti, teroristi, islamisti si ce rahat o mai iesi maine pe post de “bau bau” dupa ce ailalti au fost anihiliati. Si la un moment dat incep sa creada ca sunt mai buni ca restul. Aici e buba.

Ca in loc sa vada oamenii ca oameni, ii vad ca pe potentiali suspecti. Pe toti.

Tot timpul se anunta atacuri, nimic nu se intampla. Dar, mereu sa gaseste cate un om care sa zica “avem nevoie ca guvernul/parlamentul sa ne dea puteri si mai mari sa ii cautam pe restul care nu lucreaza cu noi sa-i cautam si’n cur fara motiv daca vrem, ca teroristii sunt peste tot”.

Pe langa asta, sunt si senatorii/parlamentarii din toate tarile care iau decizii pe baza de cate voturi e posibil sa castige sau sa piarda, nu pe date concrete si spre interesul oamenilor pe care ii reprezinta.

Totul e asa pervers ca daca stai sa te uiti un pic de departe la ce se intampla, iti vine asa o sila si-o greata ceva de speriat.

Nu vad sa zica careva: ba, ia sa facem un pas inapoi si sa vedem ce cacat am facut pana acum, unde suntem si unde vrem sa fim si sa gasim calea corecta.

Cred cu tarie ca multe din lucrurile nasoale care se intampla sunt din cauza unor oameni in anumite functii care pot influenta decizii importante. La modul ca ori incearca sa-si justifice existenta propunand tot felul de chestii dubioase si absurde, din purtatul de ochelari de cal, din convingeri absurde, din nevoie de a-si satisface ego-ul si tot asa.

Cred cele de mai sus din simplu motiv ca nici un om sanatos la cap nu se trezeste dimineata si zice: hm, hai sa interzicem criticarea guvernului. Sau, hai sa propun o lege prin care orice om poate fi perchezitionat pe strada ca daca e terorist si are o bomba in cur ?

De asemenea, chiar exista oameni care vad doar violenta ca mod de a-si atinge scopurile personale, politice si de ce fel or mai fi ele. Si asta nu e OK.

Insa, de mici invatam ca lumea e nedreapta si ca nu e totul roz. Fix din acest motiv nu cred ca putem avea numai bucurii, fara nici un fel de tristete. Bineinteles, cred ca e bine sa limitam la maxim tristetile, dar asta nu inseamna sa traiam intr-o bula in care sunt numai ponei roz care se plimba toata ziua pe curcubee.

La fel, din cand in cand tragedii se intampla. Oameni mor in fiecare zi. Doar ca unii s-au prins ca pot specula anumite morti in scopuri nu tocmai ok.

Personal nu cred ca toate sunt inventii, insa cred cu tarie ca pericolul se exagereaza cat se poate de mult dintr-un motiv foarte simplu: oamenii reactioneaza impulsiv in fata necunoscutului si ar da aproape orice sa vina cineva sa-i salveze.

Si uite asa apar tot felul de legi care sunt folosite de oameni impotriva altor oameni care nu sunt cu nimic diferiti unii de altii, decat prin faptul ca unul e politist, spion, militar sau jandarm iar restul sunt fara aparare.

Transferand treaba asta in era digitala, e si mai rau pentru “omul de rand”.

(ce este mai jos este nou-nout, de acum din 2015)

Cu un an si un pic in urma ziceam ca ca niste oameni abia asteapta sa se intample o nenorocire pentru a propune legi prin care sa fie foarte usor sa comita abuzuri impotriva altor oameni.

Nici bine nu si-au revenit francezii din socul celor doi frati suparati ca un ziar zice de rau de prietenul lor imaginar, ca “boom”, seful SRI-ului si procurorul general al Romaniei au sarit repede sa planga prin presa ca uite, ne tebuie legea BigBrother 4.0 sa prindem teoristii invizibili din tara; ca sunt peste tot, dar nu pot fi vazti fara sa aiba SRI dreptul sa spioneze o tara intreaga fara nici un fel de grija ca i-ar putea trage cineva la raspundere.

Eu personal cred ca teroristii castiga un pic cate un pic de fiecare data cand drepturile fundamentela ale omului sunt incalcate bucata cu bucata de alti oameni in numele securitatii.

Divaghez, ca pana la o noua revolutie a bunului simt, trebuie sa vorbim incet pe Internet, ca firele pe care se plimba bitii au urechi. Mai mici sau mai mari dupa posibilitati.

Pana la urma, cine-i urmareste pe aia de ne urmaresc? Si cine la randul lor ii urmareste pe aia de ii urmaresc pe aia care ne urmaresc pe noi?