Din motive de treaba am ajuns zilele astea pe la Casa Poporului si cautand loc de parcare, dupa care ajungand la un etaj mai inalt al cladirii m-am uitat si eu la chestiile de intretinere. Totul e ruginit, pe drumul pe care circula masinile sunt dale lipsa, lucrarile facute par facute de mantuiala si in graba.

De cand ma tot duc pe acolo cu treaba, mereu imi zgarie ochii Muzeul National de Arta Contemporana, marea opera a lu Nastase. Care arata ca un cur infipt in casa poporului. Corpuri de sticla, verzi, fara nici o noima.

Desi multi blameaza constructia ca din cauza ei s-au demolat nustiucate case si alte chestii d’astea, are totusi un stil, e grandioasa si aproape simetrica. Acu c’o avem, am putea sa-i folosim potentialul, ca macar la capitolul asta nu e nici o alta tara din lumea cu a doua cea mai mare cladire de pe glob.

Ce mi s-a parut jalnic si trist e ca nu pare ca cineva ar face lucrari de intretinere cum trebuie, totul pare tinut asa la perfuzii cat sa nu cada caramizile, da in rest… nimic. Nici macar clantele la usile alea mari de la intrari nu arata ca au fi fost reparate de cand s-au pus.

Ma uitam asa la cat teren e pe langa, nefolosit in care cresc ciulinii. Si gardurile crapate. Aparate de aer conditionat puse alandala pe la geamuri, pe sub geamuri… dezastru total. Candelabre cu bucati lipsa, becuri puse la intamplare, camere de luat vederi puse fix pe unde i s-a nazarit cuiva c’ar fi cool, fara nici un aspect estetic.

In schimb au liftiere care stau toata ziua pe scaun si apasa pe butoanele liftului. Si se plang ca le e somn.