Tag Archives: writing

ploaie si jazz

diverse, ,

Eu asociez vremea asta de toamna cu muzica in surdina cumva, intr-un loc comfy si caldut. Si cea mai potrivita muzica mi se pare jazz-ul.

As putea sa bag jazz si ploaie fara numar. Daca as putea sa citesc pe muzica, cre’ca m-as face hipster din ala cu dictai biblioteca si un colt de citit.

Divaghez. A venit iar toamna prin oras si evident s-a futut si traficul. Fix inainte de pandemie mi-am luat masina. Cu toate dotarile posibile pe principiul ca nu se stie cand o sa am nevoie de ceva si sa nu plang atunci ca nu mi-am luat. Una din dotari este pilot automat. Ii zic ce viteza maxima sa aibe si daca lumea merge incet, merge si masina incet.

Jmecheria la asta e ca are un mod care se cheama “low speed following”, adica nu are limita inferioare de viteza precum la majoritatea masinilor care daca scade viteza sub cam 30km/h, se dezactiveaza si cruise control.

La masina asta merge pana la 1km/h. Unde e vroiam sa ajung e ca de la cat ma enerva condusul pe ploaie, acum sunt neutru spre zen. Mai ales la orele de varf cand totul se taraie cu 2-3-5km/h.

Zen.

Ma uit cum ploua prin trapa, cu ceva jazz pe fundal si masina care stie ea cum sa tina viteza fara sa-i fac nimic. Bine, nimic la modul ca daca sta coloana mai mult de 5 secunde oprita se pune pilotul automat pe pauza si fie trebuie sa calc un pic de tot acceleratia sau sa apas un buton pe volan sa o ia din loc.

Atat de relaxant a devenit condusul. O apasare de buton si gata.

Cumva nici timpul petrecut nu ma mai deranjeaza, ca fac 20 de minute, ca fac 30 sau o ora, nu mai conteaza asa tare. Bine, mai amortesc stand pe scaun, dar pot sa ma gandesc la tot felul de lucruri cand nu mai injur de toti sfintii si mortii lor.

Sa tot conduc asa.

scrisul

diverse

M-a tot racait in ultimii ani ca n-am mai avut talent la scris. Mi se pare ca s-a mermelit treaba cand am inceput sa scriu in stil jurnal despre primele calatorii prin Asia. Si am cam ramas asa setat pe modul jurnal. Nici tonele de litere despre zburat n-au ajutat prea mult. Mno acu stiu si io la ce-s bune tag-urile in WordPress. Da revenind, nu mi-a mai iesit texte din alea pe stilul meu.

O vreme m-am gandit ca am writer’s block, sau ceva de genul. Ma uitam la ecran, ma uitam la taste, da’ mental imi curgea scuipatul din gura si nu iesea nimic. Prin multe drafturi de au adunat praf aci pe blog, n-a iesit nimic coerent de-un text mai acatarii.

Vorbeam intr-o zi cu Zamolxes si am ajuns cumva sa-i povestesc ca “ba nu mai pot sa debitez aberatii pe blog” si imi arata pe unul de are un fel de curs de scris. Care cica te invata sa scrii comercial, gen Danielle Steel – da cu mai putin softporn. Cumva eram in ideea asta, ca tipele alea de au tinut cursul de public speaking au sau aveau si un curs de Creative Writing. Si m-as fi dus la el pentru writing, ca mi se pare ca’s suficient de creativ cand vine vorba de tampenii.

Intre timp am avut si o sesiune de descoperire cu o colega, care se pricepe la scris. Si disovery-ul a fost asa mai mult psihologie despre de ce vreau sa scriu si de ce e important pentru mine. Pentru ca scriam cu umor si acu parca s-a dus pe pula si nu mai iese cum trebuie. Aparent una din explicatii e ca pe masura ce ne schimbam, mai pierdem una alta. Acu nu’sce sa zic, da nu mi se pare ca’s mai putin glumet, da nu prea mai ies textele cum trebuie.

Cam tot in perioada aia, ca asa e universul, te simte si-ti trimite semne, am citit si-un articol al lui Paul Graham despre scris, care zice ca scrisul trebuie cumva exersat. Ca e un proces. Si dupa tot universul mi-a mai dat in semn ca stie domnul Graham chestii, ca tot Zamolxes povestea la o cafea ca unul din compozitorii astia de muzica clasica, prin secolul trecut, punea hartie alba peste ce note punea acolo pe cum s-o chema hartia aia muzicala, si dupa mai scria alte note si tot asa, ca pe vremea aia nu exista pasta corectoare. Si ca s-au prins oamenii astia de stiinta cum sa separe foile alea pastrand textul si ca in multe cazuri, ce compusese ultima oara era ca prima oara, dar probabil ca iterase prin alte locuri si asa a ajuns la concluzia ca incepuse bine da nu stia ca incepuse bine.

N-am mai scris eu de mult despre ce-mi propun pe noul an, da cre’ca o sa scriu mai mult. Cum o fi, nu stiu, da o sa scriu. Platitudini si alte ineptii. Ca mi se pare ca asta e cheie succesului, asa il citeaza lumea pe Bukowski, ca scria ca e apa uda in cada si ca aia ne place, da apa uda de afara cand ploua nu ne place. Eu cre’ca e din cauza ca afara cand ne intalnim cu apa uda nu avem si prosopea cu noi sa ne uscam, d’aia nu ne place.

Cre’ca deja incepui s-o dau in diverse, ca se puse Spock langa mine si imi lua mana cu labutele ca vrea atentie. Poate simte ce taste apas si asta e modul lui sa-mi spuna ca gata bossman, da-mi de mancare, lasa vrajeala pe internet.