In ultima vreme, pe unde am apucat, am schimbat certificatele digitale folosite cu cele emise de Let’s Encrypt. Mai ales ca certbot face minuni pus in cron.

In materie de client-to-site VPN, in ultimii ani am tot bagat PaloAlto ca au un client dragut, configurare este usor de facut si merge si pe IPv6 cum trebuie, inclusiv sa aloce adrese de IPv6 pe tunel.

Problema cu asta e ca e un pic obositor la 3 luni sa uploadez de mana certificat nou, ca automat nu stie. Si pe langa asta, are o cretinatate ca vrea parola la cheia privata daca o uploadez si pe aia o data cu certificatul. Si cum certbot nu pune parole la cheile private, ar trebui sa ma dau un pic si cu OpenSSL sa ii pun parola la cheie, s-o concatenez cu certificatul si dupa sa uploadez totul.

Pe langa asta, eu tot cochetez asa sporadic cu programarea, ca e cam complicat sa faci si DevOps fara Dev :)) Ca ma mai scap sa fac si d’astea.

Anyways, long story short, zilele astea am butonat la un mic script/app (ca toate’s app-uri acum) care automatizeaza distractia asta cu Let’s Encrypt si PAN.

Asa a aparut Nereus. Scris in Python, cat se poate de curat si cat am duce pe mine acum capul sa scriu cod curat.

De ceva vreme am tot cochetat cu invatatul de Python in contextul dezvoltarii de chestii web based (sa le zicem servicii). Pentru ca am tot felul de idei, da nu prea stiu programare, m-am apucat sa fac experimente micute sa inteleg cum functioneaza treburile, cum se leaga componentele intre ele si alte lucruri din astea super de baza.

Unul din experimentele astea se cheama Ammit si  este un URL shortener foarte basic bazat pe Bottle si Redis (via redis-py). Poate fi rulat ca aplicatie UWSGI din nginx. Ce e comis pe GitHub, ruleaza ca si standalone app pentru testare/dezvoltare.

GitHub il folosesc ca sa invat de stuff cu git si version control.