Tag Archives: lumea

sapte tricouri

diverse,

Anu’ trecut, dupa ce a inceput balamcul, m-a mancat in cur sa ma mut #pafranta pentru un contract. Pentru ca COVID19, am zis ca stau la hotel ca nu era sigura treaba cu cat o sa stau p’acolo si cum evolueaza lucrurile si tot asa.

Long story short, am ajuns sa stau vreo aproape noua luni in hotel.

Am plecat io d’acasa cu doua geamantane cu haine. Bine, 1 jumate, ca aialalta jumate era plina cu masti ca nu stiam cum sa zic masca in franceza si nici unde sa le gasesc si nici daca o sa ramana aia fara cum s-a mai intamplat. Sa fiu sigur cum se duce.

Din cauza de niste cretini cu care trebuia sa interactionez zilnic, am ajuns sa folosesc din geamanatanul ala jumate de haine doar vreo 7 tricouri + sosetele si chilotii aferenti. Si o bluza pentru cand era iarna.

Am avut cre’ca cel mai mare ROI pe niste haine cumparate vreodata, ca le-am purtat de au inceput sa se rupa si sa arate ca alea scumpe deja rupte de prin magazine. Cel mai mandru sunt de bluza aia ca s-a tocit maxim la maneci si arata misto de tot.

Anyway, ideea era ca nu-ti trebuie prea multe sa traiesti si nu-i pasa nimanui ca porti aceleasi haine un an sau oricat le-ai purta, chiar si intr-un mediu din asta de business.

Important e sa nu puti.

force multiplication

diverse,

Ma screm la postul asta de vreo luna si ceva. Nu ca ar fi greu, da’ nu pleacau cuvintele din degete spre taste sa ajunga pe ecran.

La fizica e un capitol in care te invata de scripeti si parghii, gen cum sa depui mai putin efort ca sa obtii ceva. Un sistem destept de scripeti sau parghii iti dau posibilitatea sa obtii foarte mult depunand cat mai putin efort.

Cateodata e filosofica asa fizica asta. Si nu, nu baui nimic de scriu asta. M-am mai desteptat un pic pe masura ce am mai imbatranit.

Din comunism am ramas cu punga cu pungi si sertarul in care pui chestii pe principiul ca niciodata nu stii cand iti trebuie o tubulara e 13 sudata intr-o cheie de 16.

Eu am dat sertarul de tubulare pe sertarul cu cunostinte. Punga cu pungi inca e acolo, si la modul ala de “cum recunosti un roman in strainatate”, am punga cu pungi in hotelul unde stau de ceva vreme. Pe principiul ca poti sa scoti romanul din romania, da’ nu poti sa scoti romania din roman.

Dar sa revenim la sertar. Scriam pe la inceputul lui 2019 despre lucrurile de baza. Si nu s-a schimbat nimic de atunci, doar ca am realizat ca nu toate problemele le poti rezolva cu cheia de 13, cateodata trebuie s-o prinzi de aia de 22 sa poti aplica mai multa forta sa insurubezi cum trebuie ceva sau sa desurubezi ceva strans bine. La fel cum cum 2-3 scripeti si un pic de sfoara face anumite lucruri sa fie mai usoare de cat sunt.

Anyways, cu cat ai mai multe cunostinte din cat mai multe domenii sau subdomenii, cu atat poti sa faci mai repede inferinte si sa iti dai seama cum poti rezolva o problema complexa. Asa cum o forta poti s-o desparti in vectorii componenti, asa si o problema complexa o desparti in problemele mai mici si le rezolvi pe toate alea si cand o rezolvi pe ultima mica ai rezolvat si problema mare :) Gen ca atunci cand rezolvi un sistem de necunoscute multiple la algebra.

Cumva ce incerc sa zic e ca cu cat stii mai mult, cu atat poti sa-ti faci treaba mai bine si fara sa ai nevoie de prea mult ajutor din exterior. Problema e ca toata distractia asta nu scaleaza nici vertical si nici orizontal, adica nici nu pot tasta mai repde si nici nu ma pot clona.

Mi-a venit sa scriu asta cumva legat de un proiect in care m-a mancat in cur anul trecut sa ma bag unde toata lumea si-o arde foarte enterprise si corporatist, unde sunt echipe si echipe care stiu doar anumite lucruri si nu e treaba lor sa stie si altceva si gen sunt singurul care nu are nevoie de nimic – independent si autonom ca ungurii, si mai am timp sa le explic si la altii una alta, ca specializarile astea nasc monstri si monstrii cand se imperecheaza nasc nu neparat fotomodele… ca sa termin asa asa pe un ton filosofic subtil.

Pe scurt, cu cat stii mai multe, cu atat lucrurile devin mai usoare si mai simple si au mai multa logica ;)

optimizarea asteptarii

diverse,

In distractia asta a mea cu postitutia intelectuala, am ajuns sa fiu pimpuit de niste luxemburghezi unor italieni care la randul lor ma pimpuiesc la un client de-al lor din sectorul public. Cre’ca e si-o melodie cu “pimping all the way in one horse open sleigh” sau ceva de genul.

Anyways, clientului final ii place foarte mult birocratia si are un fetish pentru spell checking pe documente si daca nu sunt chiar la virgula, le rejecteaza si dureaza o saptamana pana iti da un feedback sa zica ce ai scris gresit si dupa ce corectezi o virgula scapata aiurea, mai dureaza o saptamana sa zica daca e de acord cu modul in care zi rezolvat obiectia lui. Si cand nu gresesti tot dureaza pana iti da voie sa faci ceva. Long story short, lucrurile dureaza la client. Norocul meu ca ma lasa sa ma dau pe net si pot sa muncesc pentru altii in timp ce astept si nu ma plictisesc.

Italienii au vazut ca nu prea e progres cu implementatul la diverse pe care ar trebui sa le fac eu pe aici din cauza ca stau mult sa zica clientul ceva, si s-au apucat sa se gandeasca cum sa rezolve problema.

Si au venit saptamana asta cu o solutie: de luni o sa am colegi noi, in ideea ca daca asteptam impreuna sa raspunda clientul o sa fie mai eficient decat daca o sa astept doar eu.

O sa asteptam mai repede cum s-ar zice.

si primul rant

diverse,

Pe principiu ca’s roman, dupa treaba cu mutatul si alergatul, acu tre sa ma si plang de chestii.

  • Astia nu stiu sa gateasca. De cand am venit bag sandwich-uri si alte crapuri. Am incercat cateva supe la munca, una a fost relativ OK (crema de rosii, nu prea ai cum s-o strici decat daca te chinui rau de tot) si alta a fost supa de linte. Nu stiu daca le-a zis cineva bucatarilor ca lintea trebuie lasata in apa peste noapte si fiarta bine de tot. Parca am mancat seminte fierte.
  • Io lucrez la design. Adica teoretic imi inchipui stuff, fac specificatii si altii implementeaza. Buba e ca trebuie facute specificatii relativ din burta dar care sa mearga cam din prima in practica. Laborator teoretic exista, practic au dat unii live trafic prin diverse si acu laboratorul e un fel de productie cu acces limitat pe ici pe colo. Care din ce am auzit, laboratorul oricum era cu acces controlat ca trebuie sa imite productia…
  • In mare m-am cam prins io de ce in corporatii ies chestiile aiurea. Fiecare se ocupa e bucatica lui si e “expert” pe ea, iar restul iau de bun ce se debiteaza. Asa ca daca ai noroc sa ai unul mai putin cunoscator intr-un domeniu… reteta de succes despre cum se duc lucrurile de rapa foarte repede si intr-un mare fel. Ca aialalti nu comenteaza pentru ca nu e treaba lor :)
  • Nu stiu altora cum li se pare, da restaurantele sunt scumpe. Am gasit unul asiatic asa, aproape 10 lire o supa. Bine, e multa, da totusi… 10 lire sunt 10 lire.
  • Marti am program de spalat pe creier in corporatie, o zi intreaga in care o sa-mi explice niste oameni cum ca e cea mai tare corporatie si ca sa fim mandri or something ca lucram acolo. Dupa aia tre sa fac prezentare despre cum valorile companiei se aplica in echipa. Cu PowerPoint and shit. Taking bullshitting to another level.

hipstareala la starbucks

diverse

Azi mai pe la pranz asa am fost cu piticul din doatare pana la Starbucks sa bagam un grande latte si-o briosa cum sta bine la om dimineata.
Si ce sa vezi acolo: doi hipstari cu cate un tall latte in fata citeau carti si se zgarmau cu degetele prin gura. Si mai sorbeau din cand in cand din juma de pahar de latte sa mai treca timpul si sa mai dea o pagina.
Ce mi-e mie greu sa inteleg: afara era un frig de-ti ingheta cacatul in cur doar cand te uitai pe geam, sufla un vant din ala nasol de azi am trecut la suba aia groasa de iarna cat mi-am curatat masina de gheata si aia doi (el imbracat doar in tricoi prin mall) s-a sculat sa iasa din casa sa citeasca o carte la Starbucks. Fix langa o usa de scartaia ingrozitor si mai si dadeau ochii peste cap cand se deschidea si mai intra inauntru aer de -1 grad celsius de afara.

vulcanul si aeroportul, partea a patra

diverse, ,

Duminica seara am plecat spre Romania cu autocarul din motive de nezbor in Anglia si Romania. In autogara la Victoria Coach Station nebunie si lume gramada de vroia sa plece in diverse locuri. Stat la coada in fata de tot sa prind loc in fata pentru mine si restul. Soferi nemti, ne-au speriat un pic ca erau sa loveasca pe unu pe la iesirea din statie, da cre’ca din cauza de drum, ca la englezi se merge pe dos, dupa aia calatoria a fost OK. Am ajuns la Dover pentru feribot, stat cam juma de ora sa vina feribotul, dupa aia cateva minute sa pana s-a urcat autocarul in feribot si o ora jumate de plimbat pana la Calais. Pe feribot au avut duty-free, ceea ce mi s-a parut destul de cool si cu preturi chiar decente. Ajuns in Franta, dupa aia s-au dus in Belgia pe la Brussel, dupa care nu mai stiu ce-au facut c’am atipit, m-am trezit prin Germania la un moment dat. S-a mers bine de tot, am ajuns la Koln cu o ora mai devreme decat era planificat.

Autogara unde ne-a lasat autocarul era formata doar din niste scaune de metal si niste d’alea deasupra cat sa nu te ploua prea tare in caz de ceva. Aici am luat decizia istorica de a-mi lua o camera de hotel pentru 4 ore sa dorm putin si sa-mi fac un dus si sa-mi schimb hainele de pe mine ca ma asteptau vreo 24+ de ore in care nu mai puteam sa fac asta.

Autocarul de Romania a venit cu vreo 40 de minute intarziere, ne-a bagat pe toti pe niste scaune mici si inghesuite si am plecat. Pauze cam la 2-3 ore de mers, unele mai ok, altele foarte dubioase. Si ca sa nu uit ca’s in autocar romanesc am avut parte si de tigani, si de telefoane cu MP3-uri si manele, glume de autobaza, opriri la magazine cu manele prin Germania. Aproape toata noaptea a mers Germania – Austria – Ungaria. Dimineata cand a rasarit soarele mai aveam vreo ~ 150-170 km pana la Szeged. Dupa aia o vamuire rapida in Nadlac si gata, in drum spre Arad. Pauzele au devenit mai scurte, soferul i-a dat blana, da tot au reusit sa ajunga in bucuresti la 12 noaptea in loc de 22:30 cat scria pe bilet.

Cat au condus nemtii, am ajuns repede, cat au condus romanii… s-a ales praful. In schimb in autocarul de Romania, care venea din Olanda ne-au pus filme pe DVD, de la Paul Arad, cate 4-5 filme pe-un DVD, care mai de care mai intresant :((

Intr-un final glorios am ajuns in Bucuresti, cacat tot de somn si de durere in oase, pentru ca fiind firma romaneasca, ei au autocare din alea de dus in excursie 4-5 ore undeva si luat a doua zi, nu de dormit in ele pentru “long haul”. Macar nemtii aveau buda in autocar, la astia trebuia sa te tii pana la urmatorul stop. Si din cand in cand mai opreau AC-ul sa ne mai sufocam putin, dupa care il mai lasau putin dupa ce te duceai sa le zici sa-l porneasca si iar il opreau… si uite asa pana la Bucuresti. De fapt exagerez un pic, ca atunci cand era frig noaptea de te cacai pe tine, dadeau si ei si mai mult frig… sa nu ne stricam cumva pe drum…

Autostrada din Belgia e luminata de zici ca mergi pe bulevard. Autostrada din Londra – Dover avea pe portiuni beculete pe margini de parca erai pe o pista de avioane. Pana in Szeged, am mers numai pe autostrazi. Dupa aia pana in Bucuresti s-a stricat jucaria,  ca noi n-aveam si se pare ca nici nu ne trebuie de vreme ce guvernul nu vrea sa bage nici un ban in constructia lor.

In Germania, cursul de schimb pentru GBP  – EUR e de 1 la 1. Pe cateva sute de lire am luat cateva sute de euro minus comisionul de schimb :((

Morala aventurii: E OK sa astepti 6-12 ore in aeroport un avion, e OK sa mergi cu soferi nemti. E suicid curat sa vrei sa te duci cu autocarul undeva mai mult de 3-4 ore. De asemenea EuroLines suge la greu, la modul ca daca nu intarziu in mortii lor puteam sa prind si io avionul de 14:30 din Timisoara si sa ajung intr-un timp decent in Bucuresti.

vulcanul si aeroportul, partea a treia

diverse, ,

British Airways in continuare nu zboara, spatiul aerian britanic e deschis pe alocuri si doar pentru chestii locale si urgente. Majoritatea aeroporturilor din Europa sunt inchise, am inteles ca si Otopeniul s-a inchis.

Azi prin plimbarile mele am descoperit o spalatorie din aia instant care avea si uscatoare si am investit sa-mi spal chiloti si ciorapi si tricouri. Acu ma declar fericit ca mai am toale de cam 5-6 zile asa. Sunt ca’n reclama aia cu daca vreau, pot sa ud si canapeaua :))

De cand a inceput rahatul asta cu vulcanul, stau cu geana pe BBC News ca pe butelie ca poate, poate. Da se pare ca nu. In timp ce scriu acu, Sky News zice ca cica vantul o sa mai bata la fel cum bate acu pentru cel putin doua zile.

Azi am facut rezervare la autocar si teoretic, daca nu se intampla nimic, marti seara o sa fiu in Bucuresti daca plec de aici maine seara. Si uite asa o sa mai fac doua zile jumate pe drum. Partea buna e ca fac si io turul Europei in autocar la foc rapid :((

vulcanul si aeroportul, partea a doua

diverse, ,

Vulcanul mare si rau baga cenusa la greu, Heathrow e in continuare inchis. British Airways au anulat si zborurile de maine sau de azi, adeca Sambata. Pe BBC nu se zice nimic cum ca s-ar mai ameliora situatia si azi in toata Anglia au zburat vreo patru avioane goale + vreo 4 curse transatlantice si un elicopter de urgenta.

Azi dimineata am terminat ultima pereche de chiloti, ultima pereche de soseste si aproape ultimele tricouri, ca deja am trecut la alea de purtat prin “casa”. Drept urmare m-am dus la shopping sa-mi iau tricoaie, chiloti, soseste ca la cat costa sa speli ceva la hotel mai bine iti iei nou.

Internetu merge cu taraita, ala din hotelul precedent mergea doar in buda si mai era si pe bani, distractie totala. Sunt o caruta de romani care lucreaza in hotelul asta.

Variante de plecare nu prea sunt si de dus spre Europa continentala dureaza mai mult de-o zi sa prinzi rezevare pe Eurostar care baga carbuni ca e ocupat 100% cam de joi seara.

Mi-e dor de pitic si vleau acasa :(

vulcanul si aeroportul

diverse, ,

Azi-dimineata, inainte sa plec spre British Museum, imi zice cineva ca s-a intamplat ceva la Glasgow si ca s-a inchis si Heathrow. Primu gand: iar e fro’ unu cu bombardeaua chitit pe britanici. Eh, se pare ca e mai rau. Vulcanu mare si rau din Islanda a dat cenusa in aer, vantu a dat-o spre Anglia si uite asa astia au decis ca spatiul aerian e inchis “until further notice”. Dus la aeroport sa-i intreb pe astia de la British Airways de hotel. Primit raspuns ca sa-mi caut de capu meu hotel si-mi deconteaza ei dupa aia ca alea de le au in caz de urgente & stuff s-au anulat. Ca deh, nu prea se gandeste nimeni c-o sa se inchida un aeroport ca Heathrow pe perioada nedeterminata.

Si uite asa ma facui c-o zi de stat in plus la Londra. Care a constat in plimbat cu metroul si cu autobuze supraetajate prin SoHo.

Partea proasta e ca agentia de turism a cam dat-o in bara cu hotelul, care cica e de 4****, da arata a 3*** si ca sa fie treaba beton, am semnal wireless sa ma dau pe net sa vad ce se mai intampla cu zborul meu doar in buda. Si uite asa am ajuns si io ca geeku cu laptopu in buda. Ca vorba aia, daca acasa nu fac asta, macar s-o fac in deplasare.

Maine o sa stau sa-mi caut alt hotel cu camera mai mare si wireless care sa bata si in pat sa pot sa-mi fac si io treaba cum trebuie, ca nu prea sta dupa mine sa ajung acasa.

Legat de British Airways, s-au miscat super bine la capitolul imagine si in aeroport imparteaua pliante cu scuze ca nu poa sa zboare and stuff. La fel s-au miscat si cei responsabili de transportul in comun si au pus afise cam peste tot cum ca nu se zboara de pe Heathrow sau alte aeroporturi de pe langa Londra.

Din pacate se pare ca nici pe continent nu prea arata lucrurile bine, ca azi imi daduse prin cap sa iau Eurostar-ul pana in Paris si un avion de acolo spre Bucuresti, da se pare ca CDG-ul e pe picior de inchidere.

Asa ca stam si asteptam si ne plimbam sporadic prin Londra :) :(