Azi fusei cu PIVI (ca asa tre sa trec in FPL Pipistrelul) pana la Craiova sa bag niste touch & go-uri, ca e pista mai lunga, mai dreapta… simt si eu ca’s pe aerodrom normal :))
Dupa ce am plecat de acolo, i-am dat blana spre Tirgoviste si cu niste ajutor de la un vant de spate, azi mersei cel mai repede cu avionul condus de mine vreodata: 167kts viteza pe sol, sau in traducere, aproximativ 309km/h. Si nici n-am simtit ce repede merg.
Weeeeeee! Altfel te simti cand faci 100km in 20min :))
Azi incepui trecerea pe Pipistrel SW 121. E frumoasa C172, da dupa o vreme vrei ceva mai nou si mai rapid, gen cand te apuca midlife crisis, da’ prin aer :))
Facui vreo 3 TGO-uri, si in rest niste exercitii: virsaje la 30 si 45 de grade, urcari si coborari. Toata lumea pare sa se mute la Tirgoviste cu avioanele si azi pentru prima oara in vreo cred trei ani asa de cand ma tot duc acolo, erau 4 avioane in tur de pista, vreo 2 care asteptau sa decoleze – nebunie maxima.
Anyways, e ca un cart cu motor mare avionasul asta. Are o mansa asa fina la comenzi… ca sa decolez dupa ce i-am dat gaz maxim doar am tras un pic de ea. Obisnuit cu C172, zic sa fac un pic de palier sa prinda viteza, de unde, asta se accelereaza pe urcare. Dupa decolare pana sa fac virajul unu eram deja la 1600ft. Daca m-ar fura peisajul mi-ar sari Informarea in cap ca am intrat in TMA Bucuresti.
La fel fu si cand mersei deasupra la Tirgoviste sa fac exercitii, zise intructorul: hai la 3500ft, si fusei acolo urcand cu 100kt viteza orizontala si aproape 2000fpm viteza verticala. Nici n-am simtit urcarea. Da am simtit trecerea la level flight ca am facut-o cam brusc si ma dadui cu capu de o bara de deasupra capului in avion.
30 de grade viraj inclinat? no problem, se inclina asta de nici nu-ti dai seama. 45 de grade, si mai simplu. Facui multe 360 de grade si pe stanga si pe dreapta. In mare parte necoordonate ca imi tineam ca prostu contra la paloniere ca imi era ca apas prea tare pe ala pe care trebuia. Trebuie s-o fixez data viitoare.
La peste 100kts viteza de croaziera, pot sa setez 5 grade flaps negativ si imediat incepe sa creasca viteza, ca devine mai aerodinamic. Nici nu stiu cum ajunsei la 130kts numai cu flaps negativ si un pic de motor.
O alta noutate pentru mine, elicea e cu pas variabil sau constant speed propeller. Si pentru asta ai cum ar veni doua manete de “gaz”: Una cu care setezi viteza elicei si una cu care setezi “manifold pressure” care in functie de cat de mare sau mica e, schimba turatia motorului astfel incat elicea sa mentina viteza respectiva. Inca am creierul imbarligat cu treaba asta si nu am inca facuta legatura cum trebuie intre manete si cand trebui s-o misc pe una si cand pe alta.
Si pentru ca merge repede, are frane aerodinamice. Care pot fi folosite nu numai sa te incetineasaca un pic, ci si atunci cand esti sus si vrei sa cobori mai repede fara sa maresti viteza. Si te simti ca intr-un lift cand sunt puse. Ca ai ceva gen 60kts viteza si 1000fpm rata de coborare. Si tai in cur in lift. Interesanta senzatia.
Si e si primul avion full digital pe care zbor. Si e ca in filme cand vii la aterizare si nu pui sistemul pe mod aterizare: “Pull up, terrain! Pull up, terrain!” si ecranele clipocesc rosu, si eu eram: da stiu, vreau sa aterizez, d’aia vine pamantul repede spre noi. O sa gasesc eu si butonul ala de “Landing” pe acolo prin meniuri.
Abia astept sa mai invat sa zbor cu asta sa ma duc la plimbare cu el, ca prea e dragut.
Mno am terminat si cursul de zburat vizual noaptea, asa numitul Night VFR.
Teoretic ar trebui sa fie mai complex decat ziua, practic e mult mai relaxant:
Ce-am descoperit e ca luminile de la pista sunt directionale, si daca de exemplu zbori paralel cu pista, nu le vezi. Cum am descoperit astea: simuland o pana de motor deasupra la Baneasa Shopping City si nu vedeam pista care era la doi pasi de mine.
E tare misto senzatia cand vezi pista luminata in fata. Si e genul de imagine de care nu te plictisesti.
Potato quality din cauza ca aterizare manuala, noapte si e greu de focusat. Da luminile alea… never gets old.
Yey! O facui si pe asta :))
Am bagat duminica o mica plimbare pe Valea Prahovei si Valea Oltului. Si erau nori, SCT pe la Campina si spre Brasov/Rasnov deja erau cam BKN spre Sighisoara asa si OVC spre munte. Si fiind munte, nu puteam s-o dau pe sub ei, asa ca am prins o spartura si cumva am ajuns peste ei. Pe la Rasnov asa am facut stanga si am tot urcat prin niste sparturi pana pe la ~9200ft QNH sa fiu pe deasupra norilor.
Pentru vreo 10 minute asa cred, aveam numai nori sub mine, soarele ma lovea drept in mecla ca zburam cam spre vest asa pe la ~19:00, fix cu vreo aproape 2 ore inainte de apus. Mega misto privelistea, peste o mare de nori, si cu castile in care nu prea auzeam deloc motorul ma simteam ca ai de zboara comercial fara nici o grija pe lume. E geniala privelistea, mai ales ca fiind foarte aproape, parca zburai pe langa pufosenii super mari.
Treaba a inceput sa devina “interesanta” ca ma apropiam de Valea Oltului si tot pe deasupra norilor fara sa vad vreun loc pe unde sa ma strecor spre Ramnicu Valcea sa cobor. Peste munti norii pareau ca se ridica mai mult si atunci nu stiam cam cat de sus sunt si deja peste 10000ft e mai tricky cu respiratul (respiri, dar parca legal cam trebuie sa ai oxigen suplimentar).
Treaba e ca aveam de ales in a mai zbura si a cauta un loc de trecere, sau sa ma intorc pe unde am venit, ca pe acolo era loc. Eram cam la jumate cu combustibilul (fara sa ma ating de rezerva).
In timp ce ma gandeam asa ce sa fac, am vazut un fel de U in nori cam fix pe unde incepea Valea Oltului dinspre Sibiu (cre’ca pe la Talmaciu II asa) si m-am dus spre aia. Cam la vreo alte 10 minute cred de de am trecut prin U-ul ala eram pe deasupra Calimanestiuli in coborare ca si norii o luau in jos si in fata parea ca se termina, si cam asa a fost. Am putut sa cobor linistit pana pe la 3000ft pana am ajuns la Pitesti, fara graba.
Long story short: poate deveni tricky VFR daca nu o gandesti bine cu vremea.
Pe la inceputul lui Iulie am inceput sa zbor pe bune, in trei saptamani am bagat aproape 20 de ore de zbor, in reprize de cate 3-4 ore si o data vreo 5h in cap de “actual flight time”.
Fata de zburatul in scoala in care nu prea trebuia sa ma gandesc la multe, acum ca si “comandant” lucrurile sunt mai complicate, in sensul ca tot ce se intampla cu avionul dupa ce pornesc motorul e responsabilitatea mea.
Primul zbor l-am facut la munte pentru ca e mai complicat decat zburatul la campie. Si peisajul cateodata e super tare. E complicat ca trebuie sa zbori sus, sa fii atent la nori si sa nu intri in vreo unul care e mai mare decat crezi ca e si sa iti pierzi orientarea in spatiu, sa ai grija la curentii de aer etc.
Asta e o parte, a doua parte cu zburatul e ca atunci cand vorbesti cu cei de la Bucuresti Informare si te intreaba ce mai faci si pe unde esti trebuie sa stii relativ exact unde esti si incotro te indrepti. Asta e una, a doua e ca trebuie sa stii mereu unde esti, pentru ca nu esti singur prin aer, si in functie de ce auzi pe radio trebuie sa stii daca cineva e aproape de tine si din ce directie vine, in caz e zboara cam pe la aceeasi altitudine.
Long story short, trebuie sa invat geografie. Da serios. Ca si exemplu, intr-o zi am zis sa fac o aroganta si sa ma duc acasa sa vad orasul de sus. Pentru navigat folosesc Sky Demon, dar in ziua aia am apasat pe ceva optiuni si nu-mi arata cum trebuie lucrurile si cat am butonat la el m-am ratacit. Adica m-am uitat pe geam si habar nu aveam unde sunt. Cat m-am mai gandit l-am auzit pe unul ca vine de la Videle si i-a zis Bucuresti Informare ca sunt si eu prin zona si m-am prins ca sunt oarecum in partea de sud-vest a Bucurestiului. Intr-un final am facut Sky Demon sa arata ce aveam nevoie si eram la vreo 15-20min de Videle. O data ce am bunghit unde e, m-am reorientat rapid ca stiam drumurile de ajung acasa si le-am urmat pe alea, ca doar le-am facut de zeci de ori de-alungul timpului. Ce zic e ca exista un risc s-a sug intr-un mare fel daca imi pierd orientarea in spatiu pentru cateva momente. La mine au fost cred ca vreo cateva minute cat am butonat aplicatia aia si mi-am pierdut orientarea spatiala.
Am ajuns acasa de parca m-as fi dus cu masina, dar am sarit un pic peste Alexandria ca stiam cam pe unde e Rosiori si de la Rosiori stiam cum sa ma duc. Am trecut Oltul pe la Draganesti, ocazie cu care am vazut un ditamai barajul care nu stiam ca e acolo si dupa aia incet-incet spre Caracal si cu grija sa nu ajung pe la Deveselu ca e cu interzis p’acolo. Imi inchipui ca nu vor sa fie vazuti cand fac gratare langa rachete.
Pe langa geografie trebuie sa invat sa inteleg vremea mai bine, ca aici sunt cateva aspecte importante:
La intoarcere din Caracal s-a futut vremea la Targoviste ei era asa la limita de VFR si se apropia de IMC. I-am dat talpa maxima pana acolo si aproape de aerodrom am prins ploaie si am aterizat mai mult chioras. Benzina aveam si eventual mai stateam un pic in aer, dar asta insemna ca trebuia stat in furtuna si nu e distractiv si daca vremea devenea IMC, ajungeam sa zbor ilegal. Big no-no.
Apropos de geografie, intr-o zi am fost pe la mare si un pic de delta si toti cu care vorbesti iti zic ce se intampla relativ la anumite locuri si trebuie sa stii exact la ce se refera, unde esti fata de locurile alea si asa mai departe. Si nu e nimic jos. Doar camp, sau dupa caz, apa si camp.
Alta treaba interesanta e cat de usor iti pierzi orientarea in spatiu cand nu vezi nimic pe langa tine ca si punct de referinta.
Ieri am dat o tura pe la munte si erau nori mai mici asa dar si din aia mari. VFR cam trebuie sa-i ocolesti ca o data ce intri in nor nu vezi nimic. Si ca nu vezi nu e neaparat cea mai mare problema, ci faptul ca daca te uiti pe geamul lateral mai mult decat trebuie iti pierzi orientarea in spatiu imediat, si nu simti daca avionul e in “straight and level flight” sau daca e in coborare sau urcare sau e inclinat.
Alta treaba cu care nu am avut pana acum de a face sunt turbulentele. Tot ieri am luat-o de la Vidraru spre Cozia si pentru ca pe Valea Oltului era soare si frumos, zic hai sa ma duc spre Sibiu si sa fac un dreapta fix inainte de CTR-ul de la SBZ si sa ma intorc pe Valea Prahovei. Zis si facut, pana cand am iesi de pe Valea Oltului si la nici cinci minute dupa dreapta s-a zgaltait o data avionul de n-am stiu ce e cu el si dupa aia a continut asa pana pe la Piatra Craiului.
A fost maxim de neplacut, ca pe langa faptul ca a trebuit sa tin mansa aia foarte strans si sa contracarez turbulentele, mi-a dat si o stare din aia maxima de disconfort. Campie in stanga, munte in dreapta, tot vantul de la campie se lovea de munte si se intoarcea la campie. Si eu acolo. Am inceput sa urc incet spre 8500ft in ideea ca poate e mai linistit sus. Cam ~30min a durat toata distractia dar m-a consumat super mult. Pe la Piatra Craiului a inceput sa se linisteasca si pe platoul Bucegi a fost normal. Tocmai trecusera si norii si se vedea crucea de pe Caraiman, da’ pentru ca ma obosise distractia de dinainte am dat doar o tura asa pe la ea si dupa direct cap de Pucioasa si dupa Targoviste. A fost super bine pe partea astalalalt a muntilor, nexam turbulente. Era un pic de vant, dar doar atat.
Am terminat zborul cu un low pass deasupra aerodromului care a iesit super bine si foarte misto. Si dupa si aterizarea a iesit cum trebuie, chiar daca mi s-a parut ca am venit un pic cam sus.
Cam de acum a inceput asa invatatul pe bune, dupa cum simt eu treaba.
Acum ca am scapat de distractia cu PPL-ul, sa fac un scurt rezumat.
Notitele de la teorie si cam cum a fost la examene:
Dupa distractia cu teoria a urmat practica in destul de multe episoade
Dupa toata partea de practica, a urmat examenul final:
Long story short: cam asta presupune sa devii pilot.
Azi avusei examenul practic.
Aveam asa un gol in stomac de la emotii, de n-am mai avut de mult.
Veni examinatorul, facui walkaround cu el si ii explicai la ce ma uit si cum la avion.
Dupa aia ne suiram in el, imi verificai instrumentele, pusei QNH-ul cum trebuie si incepui rulajul pentru aliniere. Decolaram de pe 16 in tur de pista.
Rata de urcare, viteza, bila pe mijloc (stresul vietii mele in scoala), virajul 2, iesi pe cap cum trebuie. La virajul 3 ala care e cel mai lung avusei parte de termice si mai urca avionul cate 50 de picioare. Cum mai taiam un pic din motor scadea mai mult decat trebuie. Pana la urma il lasai la 2200RPM si rezolvai urcarile cu mansa. Pentru ca zburam ba peste sere, ba peste camp, trimmer-ul era cam inutilizabil si renuntai sa mai incerc sa-l pun cum trebuie.
Anuntai virajul 3 spre 4, redusei motorul si incepui sa cobor un pic. Turul de pista aici e destul de lung si incepui coborarea destul de jos, dar ii tinui rata de coborare din motor si viteza 70kts pe panta si bila pe mijloc.
Facuram vreo 3 ture de pista, facui toate aterizarile cum trebuie pentru examen. Avusei noroc si de vreme buna si vant de doar 7kt transversal.
Dupa aia merseram in SE aerodromului si ma puse sa urc la 1900ft dupa QNH, fix sub TMA Bucuresti. Imi taie motorul si ma puse sa caut un camp unde sa aterizez. Facui ca la carte procedura. Prima oara trasei de mansa sa castig altitudine si sa scad viteza la 70kts de pe la vreo 100kts. Si cu 500ft/min rata de coborare incepui sa ma uit sa vad ce camp ar fi bun de aterizare. Imi alesei unul un pic cam departe si il prinsei la mustata asa.
Dupa urcai iar la 1900ft si imi taie iar motorul. Cu lectia invatata imi alesei o plantatie de porumb si venii super bine spre ea, flaps 40 si trecuram cre’ca la 30-50ft pe deasupra ei.
Dupa iar la 1900ft si cu motorul la 2200RPM, tras de mansa pana ajunse viteza super mica si mergea avionul asa in limita. Dupa aia imi taie motorul la viteza asta sa-l angajeze (stall) si ii dadui calumea de mansa in jos, ajunse viteza super repede la 70kts, motor si il adusei la orizontala. Nu-mi place deloc senzatia asta de cazut in gol.
Dupa facuram un low-pass deasupra pistei si o aterizare din priza directa. Imi zise ca e OK.
Ragusii cat am vorbit un avion, ca am explicat fiecare manevra, ce fac, de ce.
Dupa ce parcai avionul, oprii toate instrumenele electrice (statii radio si transponder), apoi motorul si luminile de avertizare.
Cand ajunsei langa hangar le zise celor de la scoala ca pot sa ma felicite, ca-s pilot si mi-a urat bun venit in familia aviatorilor.
N-am nici o idee cand trecu’ o ora jumate, eram transpirat mai ceva ca la sauna. Si emotii, si stres de examen.
Transpirat si fericit. Sunt pilot :)
20/07/2019
Azi zburai prima data dupa multe saptamani. Le-a expirat la instructori licenta si se pare ca dureaza pana se da alta.
Azi zburai cu un instructor “nou” si bagaram ture de piste. Fu interesant ca sa zic asa.
Asta e mai hands-off si ma lasa in mare parte in pace. Bagai vreo 6 aterizari.
Azi invatai un nou mod de a ateriza, pe finala cand trec de pragul pistei cam stallez avionul ca incepe sa tiuie goarna. Se pare ca este si asta un mod de a ateriza :)
Turele de pista azi le facui super stranse in idee ca daca imi moare motorul sa am timp sa ma intorc pe pista. Pe langa asta, primii si niste sfaturi cum sa-mi aleg locul de aterizare in care de pana de motor. Iarba maronie e cea mai buna alegere ca inseamna ca cel mai probabil este o pasune si pamantul e ok pentru aterizare. Si de evitat chestiile care arata ca verde praz ca de obicei inseamna culturi inalte sau pepeni/dovleci etc. care nu sunt ok pentru aterizari :)
Legat de aterizari, azi invatai ca pot sa tin panta din motor si viteza din mansa. Adica imi pun motorul la o turatie sa-mi tina panta de coborare care trebuie si din mansa imi tin viteza: botul in jos sa creasca si botul in sus sa scada.
Imi iesira niste aterizari, una fu’ nu prea in axul pistei dar per total fu super bine.
Si sunt spart, ca trebui sa gandesc tot ce fac cu noile instructiuni si ma simt de parca am zburat cateva ore.
Instructorul asta zice ca sa pornesti aparatura de bord abia dupa ce porneste motorul in caz ca e vreun soc de tensiune de la pornire. Logica are ce zice, dar regulile zic ca trebuie sa vorbesti cu GND sau TWR sa ceri permisiunea de a porni motorul. Problema asta se poate rezolva cu pornit radio, cerut permisiune, oprit radio, pornit motor, pornit iar radio. Mai mult e genul de “eu am alt stil”. Si partea interesanta e ca la examen esti evaluat dupa cum te-a invatat instructorul si uite asa sunt prin aer oameni cu idei diferite despre zburat :)
18/09/2019
Azi dupa doua luni de stat degeaba, ma apucai iar sa zbor. Cu instructor nou.
Dupa doua luni de pauza stiu sa decolez si sa iau viraje. Prima aterizare o ratai, gen “landing aborted”, flaps un pic sus, motor in plin si intrai din nou in tur de pista.
O ratai ca venii mult prea sus la pragul pistei si nu mai avusei timp sa pun avionul jos.
Mai incercai una si aproape iesi, da’ asa chinuita si scremuta.
Dupa a treia incercare chinuita, in care instructorul s-a bagat doar asa cand aveam workload-ul prea mare, mi-a explicat cum sa fac si a patra iesi cum trebuie.
Acu fara sa caut scuze, nici vantul ala lateral de 10kt de-l avusei azi nu prea m-a ajutat.
Dupa ce mi-a zis cum sa fac si anume:
Ca sa n-am workload mare pe finala, ii dau flaps 10 in virajul 4 si incept sa cobor cu 100ft/min aproape constant. Pe finala ii dau flaps 20 in timp ce tin botul in jos cu mansa, ca altfel se umfla si ia altitudine si scade viteza. Cam dupa ce trec de jumatate de distanta de unde incep apropierea finala ii dau flaps 40 si mai reglez din motor rata de coborare sa ajung cum trebuie la capatul pistei si dupa sa-l pun jos pe pista.
Se pare ca o data ce sunt super aproape de pamant nu-l trag suficient de tare de mansa si intra in efect de sol si pluteste mai mult de cat ar trebui si dupa daca aterizez nu prea o sa mai am timp sa ridic flapsul la 20 si sa prind suficienta viteza pentru decolare.
Urmatoarele aterizari fura mai bune un pic, nu sunt chiar super multumit de cum iesira, da’ imi adusei aminte ok de restul de lucruri: comunicatii, secventa de pornire, decolare, viraje, capete.
Bagai doua ore de zbor, acu sunt un pic rupt de oboseala.
19/09/2019
Azi zburai la Clinceni. Unde e trafic. Si trebuie comunicatiile facute ca la carte, cu pornire motor, rulaj, aliniere, plecare, decolare.
Prima oara ma balbaii ceva p’acolo.
Da e buna pista si dreapta. Adica aia de la Targoviste e valurita si topai p’acolo la aterizare.
Pricepui turul de pista cum se face. Ma incurcai maxim cand sa cer permisiunea de touch & go. Ca aveam in cap pista pe care m-am dat ieri. Uitai sa zic ca sunt la virajul 3. Adica il zisei dupa ce gresii pista. Maxim de retardat.
Aterizarile iesira cam din pula. Ca duceam avionul jos pe pista, dar la cateva picioare deasupra pistei aveam tendinta sa-l pun jos pe toate trei rorile si nu trageam suficient de mansa sa se aseze intai pe rotile din spate si dupa pe aia din fata.
Mai trebuie sa ma prind ce sa sloboz iau altitudine cand fac viraje. Ca si ieri, si azi am facut asta. Adica stiu de senzatia pizdii ca mi se pare ca pic in jos in viraj, da ma minte capul si tind sa-l cred.
Dupa al doilea tur de pista incepui sa nimeresc comunicatiile.
Asa per total, e mai OK la Clinceni ca nu e vant lateral mereu pe pista si foarte important, e pista dreapta.
25/09/2019
Sunt praf la aterizari. Adica stiu sa aterizez, da o fac prost. Azi mi-am ars-o super retard. Prima am ratat-o. Ca am venit super sus si n-aveam cum sa fac touch and go si m-am ridicat, da am uitat sa pun motorul in plin si urcam asa ca o pasare beata. Cre’ca m-a injurat instructorul, ca era nervos un pic. Da’ dupa mi-a zis ca in conditiile date a fost o manevra corecta. Dupa mi-a zis ca, si avea dreptate, ca dupa ce am descoperit ca era avionul prea sus, n-am facut nimic sa incerc sa-l cobor. M-am blocat in “e prea sus”.
Am mai dat doua ture de pista, am futut ambele aterizari. Ca el imi zicea “tine botul jos” si eu apasam pe mansa si se ducea mult prea jos.
Dupa astea doua am inceput sa facem ture de pista super scurte. Dupa touch-and-go ii dadea omul gaz si intorcea avionul cu frana de mana, foarte tare, la altitudine super mica.
Apropos de altitudine, de obicei zbor dupa QFE, da azi ma bagai in avion fix dupa ce veni de la BBU si eram asa un pic obosit si cre’ca suparat ca statui sa astept vreo ora sa vina si uitai sa pun altimetrul pe QFE si trebui sa-mi fac un cap un calcul de QFE + cota aerodromului sa ma prind cam la ce inaltime ar trebui sa zbor dupa QNH, si dupa uitati sa recalibrez girodirectionalul.
Asa, inapoi la turele de pista. Primele fusei bou. Ca el imi zicea “tine botul jos”, eu apasam pe mansa si se ducea jos. Ce trebuia de fapt sa fac era sa nu mai misc mansa, ca el oricum se ducea in jos, numai ca jos intra in efect de sol si se umfla un pic si pune presiune pe mansa. Si mi se pare ca trebuie sa-i dau in jos, da de fapt trebuie sa ma proptesc in mansa sa nu se mai miste. Si dupa sa-i tai motorul de tot si cand e super aproape de sol sa trag de mansa sa aterizez cu rotile din spate prima oara si dupa sa pun roata din fata pe pista.
Ultimele doua cre’ca imi iesira cum trebuie.
Pe de alta parte imi zise ca restul de chestii le fac bine, asa ca nu sunt prost complet la zburat avionul :))
Ca si paranteza, trebuie sa uit ce mi-a zis instructorul celalalt, ca el m-a invatat sa tin viteza din motor si se pare ca nu e chiar corect. Se tine din unghiul de inclinare viteza (unghi mare, viteza mica) si rata de coborare (sink rate) se tine din motor (motor putin – rata de coborare mare, motor mai mult – rata de coborare mai mica).
Si se pare ca fac miscari ample cu mansa si se duce pe pula avionul, trebuie doar sa le fac mai mici si mai line si se duce cum trebuie.
Today was not really a good day for science.
27/09/2019
E super interesant cum intr-o pot sa mi-o ard complet retard cu niste chestii si in alta zi sa nu.
Azi am bagat iar ture de piste si am aterizat din prima. Am inteles cum sa fac ok ce aveam de facut si cre’ca am mai castigat incredere de sine. Gen, ce poate merge prost? Ca oricum bine nu stiu inca sa le fac, dar nu prea pot invata singur acasa sa aterizez. Nu d’alta da e mereu aglomerat pe Mihai Bravu si in spatele blocului nu prea am loc sa parchez avionul.
Azi am facut toate aterizarile. Unele dubios spre prost, si altele bine. Am facut vreo doua care chiar au fost aproape ca la carte. La multe din ele, ca nu mai stiu exact la care exact, n-a pus instructorul deloc mana pe mansa sau pe paloniere.
Azi nu m-a mai injurat :)) Chiar s-a bucurat ca am progresat super mult fata de data trecuta, adica de acu 2 zile :))
Mai am sa rezolv o problema cu redresarea avionului fix cand sa pun rotile pe pista.
Treaba e ca vin cu botul in jos pana e la 1-2 metri de sol si dupa trebuie sa fac vreo trei chestii coordonate in acelasi timp:
Lucru care-mi iese asa, mai mult pe simtitelea. Ca se pare ca asta e cheia, sa simt ce se intampla, ca daca o gandesc prea mult se duce tot setup-ul pe pula si cam dau cu avionul de pamant.
Invatati azi mai bine cum sa controlez rata de coborare din motor, cum sa tin mansa bine cand ii pun motor ca sa nu se umfle – e de incordat muschii un pic, ca trebuie s-o tin cu o mana ca ailalta e pe acceleratie.
Treaba cu rata asta de coborare e super buna de stiu, ca de exemplu aci unde zbor, fix inainte de pragul pistei e in momentul de fata un teren proaspat arat si pentru ca nu prea se incalzeste, deasupra lui se formeaza curenti descendenti si trag avionul in jos. Si trebuie pus motor sa nu cobor prea mult si dupa aia sa il reduc ca ca sa nu am viteza prea mare cand ajung deasupra pistei.
Today was a good day for science.
28/09/2019
Aproape ca incep sa pricep treaba cu redresarea si mai trebuie sa-mi iasa si aia cu trasul. Bucata asta e scrisa din amintiri ca ieri am uitat sa scriu si nu prea mai tin minte ce-am facut. Bine, ca m-a injurat in gand instructorul. Ca vin bine si la final de tot dau cu mucii in fasole.
Ce e cool e ca am facut practica la Clinceni si are destul de mult trafic. Si exersez foarte bine comunicatiile. Aerodromul asta are doua piste paralele, o cale de rulare. Si pentru fiecare chestie trebuie sa vorbesc cu turnul (desi la astia se cheam Startul).
29/09/2019
Azi am mai bagat doua ture pe Clinceni de cate 30min fiecare.
Prima a fost productiva, m-am tot gandit ce-am faut ieri prost si azi dimineata imi iesi una buna. Din 5 :( Adica si restul au fost okish asa, da nu suficient de bine.
Dupa statui de vorba cu cineva care se da cu avionul asta pe care zbor mai mult sa-l intreb cum sa ma prind de redresare si e la “feeling” – trebuie sa simt cand trebuie sa-l trag.
A doua tura a fost ceva mai bine, am facut una buna, a doua aproape buna, a treia am dat-o de gard si a patra a fost okish asa – nici buna nici rea.
30/09/2019
Azi iar ture de pista. Intr-un fel sau altul tot invat eu sa aterizez cum trebuie.
Dupa o ora jumate de aterizari cas sau dubioase, ultima jumate de ora mi-au iesit cum trebuie.
Pentru alea proaste am un fel de scuza, in sensul ca la Targoviste sufla mereu vantul transversal pe pista si aterizarile sunt mai complicate un pic. Azi aterizam pe 16 si aveam un vant asa puternic c-am facut un crab approach, apoi pus avionul centrat pe pista. My first ever crab si mi-a iesit :) E bine ca-mi ies lucrurile complicate, da nu alea simple, fute-m-as sa ma fut.
In fine, dupa centrare topiai, ca doar nu era sa fie asa ca’n filme cu iesit din prima pana la cap.
Dupa vreo ora de aterizari, in timp ce zburam eu linistit, se gandi instructorul sa-mi puna motorul la relanti si sa-mi zica “ti-a murit motorul, aterizeaza”. Distractiv.
Aveam viteza vreo 85-90kts, trasei de mansa sa-i scad viteza si sa iau altitudine, ajunsei la 70kts, bunghii pista si-l dusei jos fara prea mult stres. Dar futui aterizarea ca topaii pe pista ca trasei prea mult de mansa si cazu mai mult si se ridica si mortii lui. Dar hei, cine duse avionul din prima pe pista fara motor cand eram la virajul trei? Win some, lose some.
Azi imi facui singur turele de pista mai scurte sa prind mai multe aterizari. Urcare fara flaps, ca prind mai multa viteza si dupa vreo 150ft deja pot sa fac viraj in urcare cum trebuie. Si in mare parte cu bila pe mijloc. Daca n-as uita de bila vietii cre’ca ar fi si mai bine, da’ na… one problem at a time.
Today was a good day for science.
01/10/2019
Today was a good day for science. Am prins spilul. In principiu ce faceam eu gresit e ca nu simteam cand incepe sa se afunde avionul. Si treaba aia se simte cu nada curului, foarte stiintific de altfel :))
E, dupa ce m-am relaxat si mi-am ars-o un pic semi-zen asa, am inceput sa simt cand pica si sa-l trag cum trebuie. Si nu mai topai, merg cum trebuie :)
Am facut intoarceri din scurt cat sa vin de cat mai multe ori la aterizare sa ma prind de treaba mai bine.
03/10/2019
Yup, stiu sa aterizez :) Dupa vreo 2-3 aterizari facute in tur de pista, ca sa exersez si virajele in urcare, viraje normale si capete.
Dupa facui cu flaps pe 20 vreo doua. E mai dubios cu flaps pe 20, ca trebuie viteza mai mare si redresare mai lunga, dar e avionul mult mai manevrabil ca nu e asa infranat.
Dupa aia trecui la fara flaps. Astea fara flaps sunt dubioase un pic ca treuie sa vii cu viteza mare ca nu are ce sa te infraneze. Adica 75kts si redresare lunga si dupa aterizare. Trebuie sa le mai repet.
Avea instructorul chef sa facem si proceduri de urgenta, da’ azi nu fu ziua in care sa ma simt bine sa se opreasca ventilatorul de la avion in aer…
07/10/2019
Azi m-asteptam sa fie mai obositor ca aveam in plan proceduri de urgenta. Asta inseamna ca zbor si instructorul imi taie motorul si eu trebuie sa aterizez de unde sunt cand mi-l taie.
Practic weekendul asta mi-am adus aminte cum am invatat sa inot si azi a fost ok, nu m-am stresat mai deloc. Am avut ceva emotii la inceput sa stiam ce ma asteapta, dar in afara de asta, a fost totul bine si pilotai chiar relaxat cu o singura mana pe mansa.
Primul exercitiu l-am facut cand eram la virajul trei sa aterizez pe pista 16 si hopa, nexam motor. Avrem vreo 95kts, am tras spre mine de mansa pana mi-a scazut viteza la 70kts si am inceput sa ma duc spre pista. Coborare in viraj cu o rata un pic cam mare si fara flaps. In configuratia in care eram aproape de pragul pistei a pus instructorul full flaps si am prins pragul, altfel nu-l prindeam. Bine, nici nu stiam cand trebuie sa pun flaps sau daca trebuie. Jmecheria cu flapsul e ca umfla avionul un pic, bine il si infraneaza, si am mai castigat un pi de distanta de planare.
Asta a fost un fel te touch and go ca dupa ce am aterizat, pus flaps 10 si am decolat si pe la vreo 250 de picioare asa in urcare mi-a taiat iar motorul. Impins in fata de mansa sa tin viteza la 70kts si pentru ca eram sub inaltimea de siguranta singura optiune era sa aterizez pe un camp in fata mea. I-am explicat ce vreau sa fac si pe la vreo 50 de picioare a pus motor si ne-am vazut de zbor.
Dupa asta am facut niste exercitii de aterizat cu priza directa. Adica de exemplu combin virajele trei si patru si ma duc direct spre pista. E la latitudinea mea cat motor pun, cum tin flapsurile atat timp cat aterizez. Exercitiile astea ajuta la simularea penelor de motor ca e ok sa ma invat sa fac miscari elastice (sa zicem) si sa ma duc direct spre pista fara sa fac tot circuitul.
Dupa asta am facut un exercitiu de pana de motor cu avionul la verticala pistei. Adica zbor perpendicular deasupra pistei si cand sunt in dreptul ei raman fara motor. La treaba asta e bine de stiut la decolare cum sufla vantul la suprafara pistei sa poti alege o pista pentru aterizare ca poti ori una ori alta. Viteza aveam tot asa vreo 95-100kts si am tras de mansa sa ridic avionul si sa pierd viteza pana la 70kts si dupa sa incep coborarea pe priza directa spre pista. Pentru ca eram perpendicular pe pista a trebuit sa fac un fel de cerc mai larg asa ca sa pot sa ma incadrez cum trebuie si sa mai pierd si altitudine. Cum invatasem de tura precedenta treaba cu flapsul, cand eram aproape de pista aveam cam vreo 300ft inaltime (plecat de la 7-800ft) si i-am dat flaps full sa ma franeze, sa pierd si altitudine si sa vin cum trebuie pe pista.
Dupa asta am mai facut cateva prize directe, am mai facut o simulare la verticala pistei si de data asta aterizai pe 16, ca sa ma invat cu venitul din ambele parti. Pe asta venii un pic cam sus si fu topaita aterizarea ca nu ma infrana flapsul suficient si avusei viteza mare.
Ratai o priza directa ca venii prea repede ca prinsei prea multa viteza intr-un viraj si nu mai avusei timp sa-l infranez sa pot sa scot flapsul. Doar flaps 10, dar nu reusii sa scap de viteza sa-l scot de tot. “Ratare”, motor in plin cu flaps 10 si incepui iar urcarea.
La sfarsit mai facui doua prize din care una fu ok si la ailata o dadui de gard cu aterizarea ca nu-l tinui cat trebuie si incepui sa topai pe pista.
Per total fu super productiva ziua de azi.
08/10/2019
Azi am inceput cu un fel de simulare de examen: instructorul imi zicea ce vrea sa fac. Am pus altimetrul pe QNH si am decolat.
Am inceput cu un tur de pista care mi-a iesit cum trebuie :)
Dupa am urcat la 1800ft si mi-a zis sa fac un viraj de 360 de grade la inclinare mare, adica vreo 45 de grade. Aci am cam futut-o, ca imi tot scapa avionul in jos si era inclinarea prea mare sa ma simt confortabil. Am facut vreo 2 impreuna, da’ am zis ca ar trebui sa mai facem si alta data.
Dupa m-a pus sa fac o aterizare fara flaps. Mi-a iesit, desi am avut viteza un pic cam mare la contactul cu pista da am reusit sa-l stabilizez.
Dupa asta mi-a bagat o pana de motor pe decolare aproape de altitudinea de siguranta (~950ft) si am facut-o cum trebuie fara stres.
Dupa aia am urcat la vreo 1500ft, m-a dus la verticala pistei si mi-a taiat motorul. Am aterizat pe 34 fara stres. Am impresia ca incepe sa-mi placa sa zbor fara motor :)) Bine, si cand e pista pe aproape.
Bucuria mare asa a fost ca mi-au iesit virajele normale cum trebuie, adica am iesit de fiecare data pe capatul care trebuie.
Mai trebuie sa exersez limite: mers in viteza limita si angajarea controlata a avionului (stall). P’astea le-am cam evitat ca nu-mi place in mod deosebit senzatia. Mai ales aia de angajare cand scap in gol.
11/10/2019
Raid. Adica ma duc la plimbare pe alte aerodromuri :)
Fusei Targoviste – Craiova – Clinceni – Targoviste.
Azi fu o zi mare, mi-am depus primele planuri de zbor cu numele meu pe ele :)
Fix dupa ce plecai de la Targoviste si ma apui sa le zic celor de la Bucuresti Informare ce plan am. Le zisesi de unde plecai, unde ma duc, la ce altitudine zbor si dupa ce QNH e altitudinea aia. Tanti de acolo imi zise ca sunt vulpi dinspre Craiova spre Targoviste intre 2500ft si 4500ft. Ii zisei Confirm si incepui sa ma gandesc de cand zboara vulpile si de ce se duc la Targoviste.
Pe la Slatina asa, la PEBOK, intrai in comunicatie cu Craiova TWR si imi dadura sa vin direct pe finala pe pista 27. Facui finala 75% instrumental si 25% vizual. Misto jmecheria asta cu instrumentatalul, pui pe GI (Glideslope Indicator) frecventa de la ILS si iti zice ala daca esti prea sus sau prea jos. E mega neintuitiv, ca nu-ti zice unde esti tu fata de panta, ci unde e panta fata de tine. Partea interesanta e ca o mare parte din coborare o facui cu 3 grade, ceea ce e super tare. Aialalti 25% ii facui uitandu-ma la pista si la VASI (Visual Approach Slope Indicator): 2 becuri albe, 2 becuri rosii. Adica era pe panta. La un moment dat erau 3 rosii, da pana sa imi dau seama de ce, erau la loc doua cu doua.
Si mama cum e sa aterizezi pe asfalt pe o pista de 2500m cu un avion mic, pai poti sa plutesti pana te plictisesti. Aterizai bine, ma parcai la standul 7, asteptai sa plece un WDL Airways, ma pisai pe un stalp de acolo si o luai ca la carte: Aprobare pornire motor, aprobare rulaj pana la asteptare (holding point), intrarea si alinierea pe 27, gata de plecare si libera decolarea.
Degajai prin drepata destul de repede si luai cap de FLR (Floresti VOR) ca sa ocolesc CTR-ul de la LRBS/BBU. Ca fix dupa FLR e BABAK care e unul din punctele de intare/iesire din CTR si statui cu geana si pe Baneasa TWR in caz ca pleaca ceva de acolo.
La Clinceni intrai prin Vest la virajul 2 pentru pista 24. Pe deasupra cam intre 2 si 3, era un avion de facea acrobatie destul de jos. Cam intens sentimentul asta ca ai un avion care vine in picaj catre tine :)) Sa traiasca Ray-Ban si lentilele polarizate, ca aveam soarele la apus fix in ochi si fara ochelari vedeam io din pula pista. Dar ca stiam unde e, si o bunghii calumea de tot. Aterizat, degajat si decolat din nou pe 24R.
Mers usor spre vest pana am trecut de CTR-ul de la Baneasa, dupa aia iar FLR si de la FLR la Targoviste.
La Targoviste daduse boala in astia si zburau de parca intrau zilele in sac. Intrai spre Nord la virajul 2 si in timp ce ma apropiam se potolira cu zburatul. Venii usor pe 16 si gata.
Pentru prima oara, fu destul de intens raid-ul asta. Mai gresii pe ici pe colo comunicatiile, dar asa… subtire in sensul ca nu folosii chiar frazeologia corecta cap-coada, dar ne-am inteles si a fost OK.
18/06/2019
Ture de pista. Cumva e semi-convins instructorul ca stiu ce fac si acu nu mai insista sa-mi zica chestii.
Azi facui primele aterizari singur. Adica doar imi zicea ce sa fac, nu mai tragea pe ascuns de chestii :))
Mentinerea unghiului de panta e mai complicat decat pare. Ca daca dai flaps-urile in jos, avionul se ridica de bot si tu vrei sa coboare si trebuie sa apesi cu mansa sa realizezi doua lucruri: sa mentii unghiul de panta si sa compensezi efectul flapsurilor. Lucru care e un pic complicat.
Azi descoperii ca pierdeam un pic cam mult timp sa pun flapsul pe 10 dupa aterizare in timpul manevrelor de touch-and-go, ca n-are opritor de la 40 cand ajunge pe 10 si trebuie sa ma uit un pic la el. Ca si solutie, pentru ca butonul ala de flaps e un fel de potentiometru liniar si flapsurile nu ies chiar instant, ca sa ajung de pe 40 pe 10 cea mai rapida varianta e sa-l duc la 0 si dupa aia la 10, ca la 10 are un opritor pe care pot sa-l simt. Long story short: pot sa pun flapsul pe 10 fara sa ma mai uit la el.
Ratai un viraj ca ma gandeam la ce mai vorbea lumea cu Bucuresti Informare si era un elicopter de voia sa aterizeze la Eroii Revolutiei in Bucuresti si ma gandeam ce spital are acolo heliport.
Din toate turele de pista de le facui azi, nimerii o aterizare bine de tot, vreo doua sau trei aproape bine si restul… sa ziceam ca nu simt neaparat nevoia sa vorbesc despre ele :))
19/06/2019
Azi bagai o ora jumate de aterizari si decolari. Le facui numai de pe 16 ca mi-e cumva mai la indemana si pare normal ca sa zic asa. Da mai mult cre’ca e o treaba din aia de adult, precum ochiul preferat de la aragaz sa ai si pista preferata la aterizare. Weird as fuck.
Prima fu so/so ca inca eram pisat de somn. E cald, nu pot sa dorm noaptea si dimineata nu’s chiar functional.
A doua iesi bine, tinui cum trebuie unghiul de panta. Aproape de pragul pistei avusei o ezitare cu motorul si rezultatul fu o aterizare cam lunga un pic.
La decolare din asta facui o treaba de care fusei super mandru, si anume ca iesii la orizontala la 1300ft doar cu redus din motor si se linisti singur avionul fara sa-i fac ceva. Asa ceva…
Dupa mai facui o aterizare cu flaps pe 40 si trecuram la din alea cu flaps pe 20.
Jmecheria cu flapsul pe 20 e ca vii cu viteza un pic mai mare la aterizare si e mult mai lunga aterizarea ca nu mai are ce sa te franeze tare si trebuie sa-l tii de mansa mai tare sa se scufunde spre sol. Partea buna e ca dupa aia decolezi mai repede ca nu pierzi asa multa viteza dupa ce atingi solul.
Iar e vara, iar sunt termice si pentru ca a plouat si e umiditate relativ mare, apar ascendente si unde n-ar trebui sa fie. Si aici trebuie lucrat cu motorul, lucru pe care l-am uitat si dupa ce m-am luptat cu mansa de am obosit, imi zice instructorul “Da la motor n-ai de gand sa umbli?”.
Apropos de instructor, ieri eram pe finala si vad o masina care trece pe drumul ala de e perpendicular pe pista si il intreb daca intr-o zi are ceva impotriva daca zburam super jos si ne apucam sa urmarim o masina pe drum sa vedem ce face soferul :)) M-a intrebat daca vreau sa-si piarda licenta si nu stie cum :))
Incep sa-mi iasa aterizarile, cam asta e concluzia dupa astea doua zile si daca o tin in ritmul asta cre’ca in curand o sa ies in simpla comanda.
20/06/2019
Aterizari. In fine, touch-and-go, dar cu accent pe aterizari.
Ieri m-am prins de ce dorm prost noaptea, am rezolvat problema si azi de dimineata m-am trezit bine. Adica nu mai eram pisat de somn.
Si ce sa vezi, azi imi iesira aproape toate aterizarile. Din cate facui, vreo 2 aproape ca la carte, restul mai chinuite, dar n-am zgariat avionul. Si doar o data imi trase instructorul de mansa.
Cand sunt aproape de pragul pistei, instructorul incepe cu “trage, trage… acu tine-l”. E, de dimineata in drum spre aerodrom am reusit sa-mi traduc ce vrea asta sa zica. Si treaba e in felul urmator: ajung la pragul pistei cam cu ~ 60-65kts tre sa tragi de mansa sa incerci sa stallezi avionul sa se afunde. Dar nu prea rau, aici e spilul. Si asta tre s-o simti, lucru care nu e usor invatabil fara multa practica.
O alta treaba cu aterizarea e ca trebuie sa mentii unghiul corect de panta cand cobori si cumva trebuie sa-l ginesti ca atunci cand ajungi la pragul pistei sa fii doar la 2-3m inaltime fata de pista sa ai timp sa te afunzi, sa scoti ridici flapsul si sa iti mai ramana suficienta pista sa decolezi :)
Ma gandeam la prima oara cand am pus avionul pe panta de coborare la prima ora si aveam asa un morcov in cur ca e senzatia aia de picaj. Acu pun motorul la relanti sa pierd viteza si mi se pare perfect normal ca elicea abia sa se invarta :)
Azi fu o zi buna pentru stiinta ca sa zic asa. Me very happy :)
22/06/2019
Ieri pauza. Azi trezit la 5:30 ca sa ajung la 7:30 la aerodrom.
Ture de pista. Din nou.
Incep sa ma pricep la aterizari, azi mi-au iesit toate. Una mi-a iesit in timp ce radeam cu instructorul. Asta e asa semn ca a intrat treaba cu aterizarile in “muscle memory” si nu mai trebuie sa ma gandesc la lucruri. E natural.
Si e misto ca dupa ce am facut practica la limite, acum cand vreau sa incetinesc avionul tai motorul, il ridic de bot si incepe sa scada viteza si nu am nici o frica ca o sa ma prabusesc sau ceva. Sau cand scot flapsurile maxim si vreau sa-l incetinesc iar il trag de bot si se duce viteza.
Instructorul tot nu vrea sa alergam masini cu avionul :(
23/06/2019
Incep sa ma pricep din ce in ce mai bine la distractia asta cu aterizarile. Azi mi-au iesit toate, si una chiar derapata. Adica am in loc sa pun ambele roti pe pista in acelasti timp, am pus prima oara stanga si s-a dus un pic in stanga.
Ca si chestii de ras, din virajul 2 in 3 am ca reper o tarla care e verde si restul sunt arate. Eh, treaba e ca aproape de pista mai e o tarla care e verde, dar doar jumatate. Azi facui cumva si nu fusei atent la treaba asta si facui virajul pe aia jumate verde. Si dupa cand ajunsei pe finala, ce sa vezi, aveam pista in fata si eu super sus. Si uite asa facui eu o aterizare buna (yey) din scurt, cu flaps pe 40 de sus de acolo si mentinut unghiul de panta super bine. Si asta fara sa mai trebuiasca sa-i dau motor aproape de pragul pistei sa mentin viteza. Ce sa zic, lectie invatata :)
In alta ordine de idei, erau unii la radio care anuntara ca ei sunt pe la Timisoara si au zbor de vaccinat ursi si vulpi. Primul lucru care imi dadu prin cap e ca in avion cu ei e unul care e super lunetist si trage cu vaccin in animale :)) Dar ma linisti instructorul si imi zise ca exista niste chestii care arata asa ca pucurile de hockey si au carne/peste care dau un miros pe o raza mare si cand animalele musca din ele, sparge si vaccinul din ele si se vaccineaza singure. Acum stiu si cum se vaccineaza animalele salbatice. Nu stiu cand o sa-mi foloseasca treaba asta, dar na… sa bagam la cap :))
24/06/2019
Azi surprinzator fu cam 50/50 treaba. Imi place sa zic ca din cauza ca aveam un pic de vant cam la ~ 45 de grade fata de axul pistei si facea avionul sa se comporte interesant in functie de altitudinea pe panta de coborare. Si manevrele sunt mai dubioase. Trebuia sa tin palonier stanga sa nu aiba deriva si fix cand aveam roata pe sol, mansa dreapta si picior dreapta ca sa fie cu aripa sub vant si in acelasi timp sa compensez miscarea avionului spre stanga o data cu cresterea vitezei eliciei. Distractiv, ce sa zic.
Ma mai trezii o data ca eram prea sus si reusii sa am un pic de acceleratie negativa ca-mi zise instructorul ca “ho ca ma dai afara din avion” ca se ridica un pic de pe scaun :))
Azi ma scosei dintr-o aterizare ca trebuia sa trag mansa stanga, dar eu oricum fac ce fac si trag mansa stanga si nici nu mi-am dat seama de ce m-am scos asa bine.
Legat de treaba cu trasul de mansa stanga, ajunsei azi cu instructorul la ipoteza ca am coiul stang mai greu si ma trage de mana un pic in jos, o fi legat cu vreun nerv lung ceva de degete :))
Mai descoperii ceva zi, da-mi scapa acum.
Anyway, am impresia c-o sa fac o pauza ca nu mai e instructorul p’aci o vreme.
Mi-am facut un mic calcul, si ed cand scriu p’aci aventurile mele cu pilotatul, am ajuns la ~ 27 de ore de zbor. Sper ca in Iulie sa termin cu distractia asta.
26/05/2019
Pentru c’a plouat maxim vineri, ieri pula zbor. Asta nu m-a impiedicat sa ma trezesc la 06:30 sa verific cu instructorul. A ramas sa-l suna dupa-masa. Dupa-masa nu era sigur asa ca a ramas sa-l sun dimineata la 07:00. Cine s-a trezit duminica la 06:30? Azi imi zise ca e OK sa bagam un raid, ca nu merge pista pentru ture de pista. Ca asa se cheama in aviatia asta generala cand te duci la plimbare.
Tot pentru ca ieri nu era sigur ce-o sa facem azi, mi-a zis sa ma pregatesc de un raid la Slatina – Clinceni si retur la Targoviste. Treaba e ca trebuie sa ma incadrez intr-o ora – o ora si un sfert asa la un raid. Si am stat eu si-am masurat distante pe harta cu Google Maps pana mi-a iesit pe nas si n-aveam cum sa fac sub 1h30min-1h45min toata treaba asta. Numai un dus-intors pana la Slatina ar fi fost 1h:15. Asta pentru ca viteza medie de zbor e undeva pe la 80kts.
Zic ca asta nu merge, hai sa fac un traiect pana la Vidraru sa vad si eu barajul de sus ca nu mai fusesem niciodata. Asta a iesit cu dus pe la Campulung – Vidraru – Curtea de Arges – Targoviste fix la 100NM si de vreo 1h15min.
De dimineata ajunsei acolo, scosei avionul din hangar, facui plinul pana dadu peste ca socotii gresit cam cat loc mai era in rezervoare. Noroc ca benzina asta de aviatie se evapora super repede si mai era si caldut pe afara. Trebuia s-o fac si p’asta o data :))
Vorbii cu instructorul ca n-avem cum sa dam Slatina – Clinceni si ca daca n-are nimic de obiectat sa bagam un Vidraru. Cre’ca ii place sa se plimbe ca veni cu ideea sa mergem pana la Cozia si dupa Vidraru si inapoi. Evident, n-am obiectat la planul lui ca si eu aveam chef de plimbare.
Asa ca decolaram de pe 16, un viraj de 180ish de grade si luai initial un cap de Targoviste sa-mi fac traseul in cap. Si dupa vreo 315 grade asa pana vazui in fata Ramnicu Valcea si incepui sa virez un pic dreapta sa ajung la Calimanesti ca incepu si ala sa se vada. Ma incadrai asa pe valea Oltului si urcai pana la 6500ft ca zona de munte si regula zice ca-ti trebuie sa fie cu 1800ft peste cel mai inalt obstacol.
Ocolii varful cozia si o luai spre lacul Vidraru.
Partea misto e ca atunci cand zbori asa sus ai si nori pe langa tine. Si sunt asa mega pufosi si daca nu par mari poti sa intri in ei sau daca-s marisori ii ocolesti. Si cand treci pe langa ei iti dai seama cam cat de repede mergi ca sunt relativ stationari (cel putin astia pe care-i intalnii azi). 80-90kts de la 6500ft nu iti dau impresia ca mergi prea repede cand te uiti la sol, dar cand treci pe langa un nor iti dai seama ca e destul de repede (cam 150-160km/h ca si idee). Bai cat de pufosi sunt si misto. Stateam cu gura gascata pe geam.
Vidraru de sus pare relativ micut si barajul e asa… super mic. Dar lacul de acumulare este destul de mare. Daduram vreo 2 ture pe deasupra si dupa luai un cap de Campulung si dupa ce mai disparura din munti incepui sa cobor pana pe la vreo 5500ft. De la Campulung un pic la dreapta spre Targoviste in timp ce coboram lin cu vreo maxim 100ft/min.
Pe la vreo 4500ft veni instructorul cu ideea sa fac o coborare in spirala ca nu mai facusem de mult si bagai un 360 de grade pe stanga de la 4500ft la 4000ft, dupa mai mersei un pic si una pe dreapta care iesi bine jumate si dupa aia scapai avionul si simtii asta cand mi se infundara urechile ca aveam vreo 700ft/min. Il redresai si uite asa eram eu pe la vreo 3200ft. Ma gandii un pic la ce facui prost si bagai inca un viraj pe stanga pe care il facui perfect. Eram la modul “da-te-n pula mea” ca nu visam sa-l fac bine. Bila pe mijloc, coordonatorul de viraj in pozitia corecta. Mega mandru de mine :)
Terminai asta la la 2700ft si cum incepeam sa ne apropiem de TMA Bucuresti, coboraii drept pana la 1900ft inainte de TMA sa nu ne intrebe aia ce cautam pe la ei prin curte.
Vant nu era si asta inseamna ca puteam ateriza din orice directie, imi veni ideea geniala de a face cea mai lunga finala de pana acum, adica vreo 10km sau ceva ca vendeam la aterizare pe 16 si de la Campulung imi venea asa fix in fata.
Imi iesi super bine si aterizarea asta, chiar surprinzator de bine. Cre’ca incep sa simt avionul si asta e bine, ca am timp sa ma gandesc la altele. Gen viteza in coborare si mentinerea pantei :))
Azi fu super jmecher cu zburatul.
Fluffy clouds.
Dupa ce terminai cu asta, inapoi acasa ca sa ma duc sa votez. Which reminds me: Muie PSD! Si in special Muie Dragnea!
27/05/2019
S-a uscat pista si azi am facut ture de pista. Cumva n-a fost o zi buna pentru stiinta pentru ca mi-am ars-o intre prost si semi-retardat cu aterizarile. Decolarile au fost ok, chiar si alea din mers ca sa zic asa.
Bai da aterizarile, complet retardat. Ba viteza mica si aproape de pragul pistei trebuia sa-i dau motor si dupa aterizam prea departe, ba direct viteza prea mare.
Cea mai inteligenta faza am am avut ca eram in virajul trei si s-a apucat o tanti de la FIR Bucuresti sa vorbeasca si avea o voce misto si m-am apucat s-o ascult la ce zice, chiar daca nu era pentru mine si m-am trezit in virajul 4 la 1300ft si am uitat sa incep coborarea. Pana s-a uitat instructorul la mine si-mi zice: “Te-ai apucat sa asculti Bucuresti Informare, a?”. Si uite asa am facut o aterizare c-o panta din aia de parca ma pregateam de sapat cu avionul.
Am invatat ceva, n-a fost ziua chiar pierduta, da nu mi-am ars-o foarte profi.
28/05/2019
Limite si angajari. Asa mi-a zis instructorul. Instant mi-a venit in cap o gluma proasta despre cum am copiat la matematica si in liceu si prin facultati si ca nu stiu sa rezolv limite, da’ am zis sa ma abtin.
Am inceput cu angajarile, care in engleza sa cheama stall. Si cum faci asta in mod intentionat cu avionul? Well, prima oara te ridici pe la vreo 2000ft dupa QNH sa fii sigur ca ai ceva altitudine si dupa aia reduci putere motorului si tragi de mansa catre tine pana scade viteza sub 40kts. Si atunci se intampla o chestie: simti cum botul avionului pica un pic. In momentul ala dai drumul la mansa si o impingi cat se poate de mult in fata si tai de tot motorul (adica il lasi la relanti). Daca esti perfect orizontal cand faci treaba asta, intri un pic in picaj si prinzi viteza foarte repede, dupa care il aduci la orizontala si ii dai motor si ai scapat de stall. Mega dubioasa senzatia si mi-am adus aminte de ce nu-mi place sa ma dau in rollercoaster.
Partea aia si mai neplacuta e atunci cand avionul nu e orizontal cand il angajezi si pici intr-o parte. La astea am avut ceva palpitatii si strans din buci ca de doua ori mi s-a intampla sa fie pe partea mea caderea si pamantul vine mega repede. Ca 2000ft dupa QNH inseamna cam ~1300ft inaltime la aerodromul asta si se traduce in cam 400m fata de sol. Care atunci cand pici cu avionul nu sunt prea multi metri si trebuie sa reactionezi super repede.
Asta cu angajare inclinata e mai complicat de rezolvat ca dupa ce incepe sa pice trebuie sa tii mansa cum era cand pica si dupa ce ia un pic de viteza il aduci drept si abia dupa aia il aduci la orizontala (straight and level flight) si dupa motor. Si toate asta in maxim 5 secunde sau cam asa.
Am facut vreo 5 -6 manevre din astea de dus la 2000ft, angajat, revenit, dus iar la 2000ft si repetat. M-a consumat maxim seria asta de manevre.
Dupa ce m-am odihnit un pic, am inceput limitele. Care limite inseamna sa mergi cu viteza minima fix inainte de stall. Pe Cessna asta pe care zbor eu, viteza minima e pe undeva pe la 40kt la un unghi atac de aproape 14-15 grade. Si de 30kt cu flapsurile la 40 de grade (flaps pe 40 cum se zice). Si motor gramada sa compensezi unghiul de atac. Si cand esti asa, suna goarna de stall de te faci cu capul si pe langa asta, trebuie sa fii atent sa nu angajezi avionul.
Am facut manevrele astea cu flaps pe 10, 20 si 40. Exista si flaps 30, da e ma greu sa pun flapsurile pe fix 30 de grade.
Aici e interesanta senzatia ca ai impresia ca stai in aer ca te misti super incet.
Ultimul exercitiu a fost sa merg cu 60kt si flaps 10 in linie dreapta cativa kilometri. Ca si reper de linie dreapta aveam un canal de irigatie. Asta mi-a iesit in mare parte pana s-a intetit vantul si dupa a fost mai greu de controlat avionul ca trebuia sa merg cu deriva un pic. Dar am reusit, chiar am fost mandru ca l-am tinut bine.
Bai nasoala senzatia asta cu stall la altitudine mica. Si pana acu mi se pare ca e relativ ok cu zburatul, da am asa o senzatie ca nu e prima oara cand o sa strang din buci la scoala asta.