- Her face was a perfect oval, like a circle that had its two sides gently compressed by a Thigh Master
- He spoke with the wisdom that can only come from experience, like a guy who went blind because he looked at a solar eclipse without one of those boxes with a pinhole in it and now goes around the country speaking at high schools about the dangers of looking at a solar eclipse without one of those boxes with a pinhole in it.
- She grew on him like she was a colony of E. Coli and he was room-temperature Canadian beef.
- She had a deep, throaty, genuine laugh, like that sound a dog makes just before it throws up.
- Her vocabulary was as bad as, like, whatever.
- He was as tall as a six-foot-three-inch tree.
- The revelation that his marriage of 30 years had disintegrated because of his wife’s infidelity came as a rude shock, like a surcharge at a formerly surcharge-free ATM.
- The little boat gently drifted across the pond exactly the way a bowling ball wouldn’t.
- From the attic came an unearthly howl. The whole scene had an eerie, surreal quality, like when you’re on vacation in another city and Jeopardy comes on at 7:00 p.m. instead of 7:30.
- Her hair glistened in the rain like a nose hair after a sneeze.
- Long separated by cruel fate, the star-crossed lovers raced across the grassy field toward each other like two freight trains, one having left Cleveland at 6:36 p.m. traveling at 55 mph, the other from Topeka at 4:19 p.m. at a speed of 35 mph.
- John and Mary had never met. They were like two hummingbirds who had also never met.
- He fell for her like his heart was a mob informant and she was the East River.
- Even in his last years, Grandpappy had a mind like a steel trap. The trap had been left out so long, it had rusted shut.
- The plan was simple, like my brother-in-law Phil. But unlike Phil, this plan just might work.
- The young fighter had a hungry look, the kind you get from not eating for a while.
- He was as lame as a duck. Not the metaphorical lame duck, either, but a real duck that was actually lame, maybe from stepping on a land mine or something.
- The ballerina rose gracefully en pointe and extended one slender leg behind her, like a dog at a fire hydrant.
- It was an American tradition, like fathers chasing kids around with power tools.
- He was deeply in love. When she spoke, he thought he heard bells, as if she were a garbage truck backing up.
- She walked into my office like a centipede with 98 missing legs.
- It hurt the way your tongue hurts after you accidentally staple it to the wall.
Tag Archives: diverse
certificari
În lumea asta a tehnologiei s-a inventat acu mulți ani ideea de certificare pe abilitatea de a implementa, configura și/sau a depana un produs software. Că vorbim de un sistem de operare, sau de un software de să zicem securitate sau WiFi sau orice altceva. Teoria asta cu certificarea s-a născut ca să poți dovedi la un potențial angajator sau client că știi despre ce vorbești. În practică te ajută un pic să intri pe ușă în fața altora sau să te lauzi în diverse cercuri ce diplome ai si cât de dăștept ejti.
Pe vremea mea ™ când apărea o versiune majoră de software, după 6-12 luni apăreau și examenele: începător, mediu, avansat. Sau în anumite cazuri doar unul singur. Și era frumos, că nu scoate nimeni versiuni majore de software în fiecare an și cel puțin la sisteme de operare iese unul nou la 4-5 ani. Iar la diverse alte aplicații software ies cam la 3-4 ani.
Dădeai examen și era valid cât timp exista versiunea majoră de software. Apărea alta nouă, iți făceai mâna pe ea, așteptai să iasă noul sau noile examene și mai băgai o fisă și tot așa.
La un moment dat cineva s-a prins că hei, dar se pot face bani din ideea asta de certificări. Și uite așa s-au inventat certificăarile care sunt valide doar un număr de ani, în general doi.
Tot pe vremea mea ™, dacă luai examenul, așteptai cam o lună și îți venea prin curier o diplomă frumoasă, embosată și semnată de cineva șmecher de la compania respectivă. Tot ăia care s-au gândit ei că pot să facă bani cu cettificările astea au zis că ce-ar fi să scadă costurile și să nu mai trimită diplome daca iei examenul. “For your convenience and to protect the environment you ca download your certificate from our website in PDF format”. Un fel de du-te și suge-o, ia d’aci un PDF obosit generat automat și vezi-ți de treabă că noi suntem ocupați să numărăm banii.
Și treaba asta e să zicem OK daca ești din ăla focusat pe un produs. Că ai de dat unul sau două examene la fiecare doi ani și aia e. Oricum dacă toată ziua doar apeși butoane într-un singur produs, ajungi să-l știi pe de rost cum se zice. Dai $100 la doi ani și gata, poți să te lauzi în continuare cu cât de deștep ești.
Pe lângă certificările cu focus pe un produs anume, mai sunt alea care sunt agnostice din punct de vedere al produselor și se bazeaza pe lucrurile fundamentele sau pe tehnologii. Un exemplu bun e CISSP, care te trece prin multe domenii. Ăștia sunt ailaltă categorie specială, în care plătești taxă anuală de mentenanță și trebuie să dovedești că te ții la curent cu domeniile respective de tehnologie.
Problema e că eu nu sunt d’ăla de știe doar sa umble cu cheia de 10, și pe ce-am putut să pun mâna să învăț și să mă certific, am făcut-o. Și am acu un teanc de certificări care costă ceva bani să le mențin. Că azi implementez ceva pe Microsoft, mâine pun un firewall, poimâine fac o rețea WiFi și tot așa. Pentru varietate.
Așa am ajuns în situația în care pe an plătesc câteva sute de dolari la unii și la alții ca să pot să îmi mențin certificările și să nu expire. Anul și examenele. Că nu le-am luat pe toate în același an și sunt așa împărțite pe an. Vara dau examene de securitate, iarna infrastructură și între mai strâng puncte pentru chestii agnostice.
Ce mă seacă cel mai tare și mai tare e ca deși certificările astea au valabilitate doi ani, e riscant să dai examenul în ultima zi, că poate îți dă cu virgulă și trebuie să-l mai dai o dată. Și asa ca îl dai cu o lună înainte să expire, să ai timp de stat pe tușă 2-3 săptămâni înainte să mai poți să-l dai o dată. Și ce să vezi, dacă îl iei din prima, perioada de valabilitate nu începe după ce expiră certificarea existentă. Începe fix din ziua în care ai luat examenul. Și uite așa de fapt nu e pe doi ani, e pe un an și 11 luni. Că parcă vine apocalipsa dacă pun și restul de zile la certificarea nouă.
Pe de altă parte, aș zice ca e “the cost of doing business”… da’ parcă prea s-au lăcomit toți și nu știu cât o să mai meargă până o să ajung să dau examene anual. “For my convenience”, evident.
random stuff
Vineri dimineata cand am plecat d’acasa, in spatele blocului in drum spre masina, era un tip de parea un pic pierdut. Ma vede, vine spre mine si ma intreaba daca nu stiu unde e strada X (am uitat cum se cheama). Ii zic ca nu stiu daca e p’aci, imi arata o foaie cu numele ei si ca i-au zis unii ca e prin zona. Era vizibil nervos ca l-a pus nu stiu cine de la nus’ce scoala sa se duca pe strada aia si ca n-o gaseste si ca se plimba aiurea ca nu stie unde e. Nevand cunostinta de strada aia, scot telefonul, pornesc GMaps si dau sa caut strada. Ma opreste, scoate telefonul lui, porneste Gmaps si-mi zice sa pun la el in telefon numele strazii.
Ma uit la el asa blocat. Omul avea telefon cu internet, GPS si aplicatie de harti. Si cauta de nebun o strada, fara sa foloseasca telefonul.
Bag adresa in telefonul lui, imi mai zice acolo sa selectez mersul pe jos si sa apas “Navigheaza”, semn c’a mai folosit aplicatia aia, si se duce cum ii arata telefonul si imi multumeste ca l-am ajutat ca de jumatate de ora tot cauta strada aia.
Azi eram intr-un Media Galaxy sa vad daca gasesc ceva de cumparat. In principiu ma uitam dupa un adaptor de la USB-C la USB-2. Nu gasii si ma apucai sa ma uit la diverse.
Si ma uitai la diverse pana ajuns la raionul de masini de ras. Acolo ma oprii un pic ca aveau si din alea de aranjat barba si ma gandeam ca poate imi iau una sa nu mai duc asa des la coafor si sa ma aranjez o data la cateva zile.
In fata mea, doi, unul si una se uitau la masini de barbierit si masini de tuns parul (si nu ala de pe cap).
Si din masina in masina (ca vorbeau destul de tare incat sa-i aud) ajung la modele din alea mai avansate cu multe capete, moduri de functionare etc. In engleza se cheama “multigrooming” si la fel scria si pe eticheta in romana, ca na… acu nu mai e la moda sa traduci cum trebuie numele aparatelor.
El ia un aparat din asta, multigrooming, Ea ii zice ca “groom” e ginere si ca nu mai e cazul si sa se uite la alte modele.
Ajung ei la apartele de tuns parul si au o discutie un pic in contradictoriu ca nu priceapau cum poti sa te tunzi cu unul din ala, desi erau la sectiunea de aparate de tuns par. Faptul ca masinile de tuns erau in directia opusa si astea de tuns par erau fix langa epilatoare n-a reprezentat nici un indiciu pentru ei.
cambridge analytica butthurt
De vreo cateva saptamani, toata lumea se da cu curul de pamant ca vai, am fost manipulati pe facebook si am luat decizii gresite si vai si iar vai.
Astea dupa ce unu’ s-a apucat sa dea in gat compania pentru care lucra, ca uite, au luat datele de la multe milioane de utilizatori de pe facebook, le-au analizat si au inventat un algoritm (sau mai multe) prin care puteau sa zica cu o precizie destul de mare ce anume lucruri i-ar face pe un grup de oameni sa ia decizia A sau B sau C sau cate se doreau.
Si vai ca Trump s-a folosit de aia sa castige alegerile si acu britanii incearca s-o dea la intors cu Brexitul lor ca de fapt ei ar fi fost manipulati si de fapt le place in UE. Si vai ca in nustiuce tara din Africa au folosit facebook-ul sa-l sape pe un candidat la presedentie. Sau deja presedinte, da e irelevant pentru discutie.
In primul rand lumea uita ca daca nu platesti pentru un produs de-l folosesti, de fapt tu esti produsul.
In al doilea rand, cu cat dai mai multe informatii despre tine (gen ce-am scris eu de 12 ani pe blog) sau si mai rau, pe facebook, dai like la tot felul de crapuri, comentezi in anumite situatii si tot asa, cu atat poti fi profilat mai bine: ce-ti place, ce inclinari ai, ce nu-ti place etc.
Machine learning functioneaza super bine cand ai un set super mare de date (adevarate si false), ai un algoritm eficient care poate fi antrenat cum trebuie si dupa aia rezultatele, dupa ce-s corectate bagate la loc in el, gen sa le mai pitroceasca o data, o sa-ti zica lucruri despre oameni de nici ei nu le stiu despre ei.
Si asta e super adevarat pentru ca nici un om nu are un task in background care-i face introspectie la toate actiunile luat 24/7. De aceea, dovedit stiintific, in anumite situatii, prietenii tai te pot caracteriza mai corect decat o poti face tu.
Si ia si baga toate informatiile astea intr-un computer care n-are sentimente si nu pune problema intr-un fel in care sa nu te bosumfli cum mai fac prietenii cand vor sa-ti zica una sau alta, si o sa-ti zica niste chestii really scary despre tine.
Si modelul asta, cu suficient de multe date, poate fi extrapolat la populatii intregi (demographics) de subiecti.
Acum, ca am trecut de introducere, sa intre in scena politicienii. Care au un singur rol: sa stea lipiti de un scaun caldut super multa vreme si sa faca ceva util doar atunci cand locul ala caldut de pe scaun e un pericol. Si asta trecand peste diverse exceptii, ca mai dai de niste naivi gen USR prin .ro care cred ca o sa fie mega-apreciati ca ei sunt cinstiti da nu produc rezultate, sau pisti ala din UK de si-a dat demisia ca a intarziat 5 minute la nus’ce sedinta/discutie.
Si daca e sa ne uitam la politica in mod general, toata lumea promite si manipuleaza cu slogane, platforme electorale care de care mai fanteziste, cu televiziuni (gen Antena3 si RTV in .ro, fox news si cnn prin US si tot asa), presa si orice alt mijloc de a transmite un mesaj si de a castiga voturi.
Nu este absolut nici un fel de fair-play in treaba asta si nici nu ti se intampla nimic 3-4-5-6 ani de mandat daca nu livrezi absolut nimic din ce-ai promis. Poate eventual cand se ajunge la proteste masive mai misti vreo hartie sau vreun aviz si te faci ca ti-ai bagat mintile in cap.
E, butthurt-ul maxim cu Cambridge Analytica e ca unii au fost mai inteligenti si i-au folosit cu efect maxim sa schimbe opinia oamenilor intr-un favorabila lor (gen votati Trump sau votati Brexit sau votati GMO sau votati X) si altii au fost mai prosti si nu s-au gandit sa apeleze la date sa faca acelasi lucru. Si e tragedie mare si fiecare dintre pierzatori se victimizeaza cat se poate de mult, poate, poate le iese si poate, poate apuca si ei acolo un pic de ciolan.
Si indiferent de ce o sa iasa din scandalul asta, acum ca se stie ca se poate, chiar daca o sa se inchida Cabridge Analytica, o sa apara Oxford Insights, Amsterdam People Minds si o caruta de altii care o sa faca acelasi lucru, poate chiar mai bine. Si nu neaparat mai bine e important, ci mai subtil.
Si de ce, e super simplu: natura umana. Ca ne place sa ne laudam cu diverse, sa “keep up with the Jones’es” si tot asa. Si poate cel mai important, din observatiile mele sa zicem limitate, ne placem sa primim informatiile deja mestecate, sa nu ne batem capul prea tare sa ne formam propriile opinii pe baza datelor si foarte important, coroborarea lor. Pentru ca lumea are incredere in liderii de opinie, nu?
distributed teams
De cand o ard freelancer, cu exceptia proiectelor in care ma duc cateva zile la client sa fac cate o chestie punctuala, lucrez in echipe distribuite pe proiecte la distanta:
- eu si cu oamenii de la client
- eu, alti freelanceri si oamenii de la client
Ce inseamna distribuit? Pai ca fiecare suntem pe unde ne nimerim si facem treaba impreuna. Fiecare cu ce stie mai bine cand e super mult de treaba, sau fiecare cum e mai liber sau cand e ceva de depanat si trebuie sa ne punem capetele la contributie.
Cel mai important in toata treaba asta e sa ne sincronizam cu ce facem, ce planuri avem etc. Pentru ca nimeni nu poate tine minte tot ce-a zis, sau ce-o sa facem sau cum, mai ales cand nu ai mintea intr-un singur loc tot timpul, dar chiar si-asa.
Ce merg ca si tool-uri pentru asta:
- Slack (in mare parte) pentru conversatii in timp real care sa ramana si scrise, snippet-uri de configuratii sau cod, iar in ultima vreme chiar si pentru conferinte. Skype e o idee super proasta pentru ca mai pierde mesaje, clientul se misca super greu cand sunt multi oameni care scriu (cel putin ala nou de pe mobil e o retardare crunta).
- Skype/Hangouts in mare parte pentru conferinte. Desi pe Skype merge cu clientii corporate ca nu-i lasa politicile de firma pe Slack. In principiu merge orice solutie de videoconferinta care permite si screen-sharing.
- JIRA. Urmarirea task-urilor, “accountability” in sensul de cine ce-a facut si cand. Exista si alte sisteme de ticketing, insa pe unde m-am dat doar JIRA era.
- Google Docs pentru prezentari, scris documente in echipa (ocazie cu care am ajuns sa urasc mailurile alea cand se plimba un document pe la fiecare sa mai scrie ceva in el si dupa aia ala de trebuie sa le puna cap la cap se sinucide subit).
- Confluence (unde e) pentru documentat procese, arhitecturi, howto-uri si alte cele. Acum mai nou (de anul asta) stie si asta de editare concurenta, ceea ce e foarte misto. Daca nu e confluence, atunci Wiki-ul din GitHub. Sau orice altceva tip Wiki unde sa ai mereu informatia la zi.
- GitHub pentru cod. De obicei scripturi sau chestii de configuration management. Merg si solutiile hosted precum GitLab, da tre’ sa ai grija de ele :))
Ca toata treaba asta sa mearga bine, e nevoie de doua componente esentiale:
- Comunicarea (duh). Adica sa fii la curent la ce lucreaza membrii echipei, sa spui cand te apuci sa faci ceva sa nu se trezeasca altul ca i-ai restartat masina pe care lucra, iar in cazurile sensibile sa explici ce vrei sa faci si de ce ca sa elimini erorile de gandire. Ca desi poate ai o idee buna, aplicand-o strici mai multe decat repari.
- Procesul. Adica treaba de mai sus sa zici ce faci, tichete prin care se poate urmari progresul si documentarea operatiunilor sau, dupa caz, adaugarea de comentarii utile in cod sau pe commit-urile de git. E foarte important aici sa n-o arzi “cowboy style” ca se duce totul pe pula super repede.
Periodic, o data pe saptamana sau mai rar/des in functie de volumul de munca si de cati sunt in echipa, niste teleconferinte de sincronizare fac minuni. E ca terapia in grup: fiecare spune la ce lucreaza, raspunde la intrebari de la altii ca sa inteleaga lumea mai bine lucrurile, se formuleaza planuri, se dezbat si se trag concluzii.
Este de remarcat faptul ca in functie de cat de OK este echipa si de cum se raporteaza membrii echipei unii la altii, cu atat mai productive sunt aceste teleconferinte. Suna a truism, dar daca raportul de forte este dezechilibrat, rezultatele nu vor fi chiar cele asteptate.
Lucrul asta merge super bine cand te cunosti cu aia cu care vorbesti, si bine cand nu te cunosti dar esti “on the same page” sau la acelasi nivel de cunostinte. Si prost, evident, cand nu exista deloc aliniere intre oameni, cunostinte si proiect.
Ce nu merge prea bine e cand faci lucruri remote si nu te-ai vazut niciodata cu oamenii cu care lucrezi si exista intelegeri diferite asupra aceluiasi lucru. Treaba asta am rezolvat-o prin a ma duce sa ma vad cu oamenii, sa vorbim, sa discutam si de alte chestii in afara de munca si atunci lucrurile se imbunatatesc.
Fara un pic de “personal touch” nu prea merge treaba asa cum ar trebui, si prin asta se elimina multa neintelegeri si sincope in colaborare.
Evident, sunt si lucruri care nu merg distribuit daca co-echipierii nu au experienta cu ceva anume si este si greu sa explici cum vrei sa arate lucrurile de la distanta. Oricate desene ai face, nimic nu se compara cu dusul la fata locului si explicat/aratat ce si cum. Dar aici se aplica treaba cu vizita la fata locului descrisa mai sus.
Ziceam la inceput ca “fiecare pe unde e”. Asta poate insemna mai multe lucruri:
- fiecare e in acelasi timezone sau +/- o ora, maxim doua.
- fiecare e pe continente diferite.
Pentru proiectele care necesita lucru cu clientul in timpul programului lui de lucru, atunci e bine sa nu fii la prea multe ore distanta fata de client; ca nu e nici o distractie sa ai conferinte la 4 dimineata sau la 12 noaptea, sau sa incepi programul la 17 si sa termini la 02. Sau sa incepi la 4 dimineata sa apesi butoane. Cel mai important aspect fiind ca-ti futi tot ritmul circadian si o sa fii mereu defazat fata de restul societatii, da daca esti mai “special” e ok, nu pierzi nimic :))
Pentru proiecte cu activitati asincrone si fara restrictii, cum ar fi tichete care trebuie rezolvate/implementate oricand, atunci orice loc cu ceva Internet e suficient, ca poti fi si +/- 11 ore fata de client ca n-are importanta.
Astea fiind zise, cand lucrezi distribuit sau solo, ideal ar fi sa ai numai clienti care nu necesita sa fii si tu treaz cand sunt ei la munca, si in felul asta sa poti sa te plimbi peste tot in lume ca n-ai nici un impediment. Sau mai bine zis, asta ar fi “the perfect work/life balance” ;)
freelancing
Problema, ca sa zic asa, cu job-ul e ca trebuie sa te duci la birou. Sa vezi oameni, sa interactionezi cu ei, chiar daca-ti place sau nu. Si sa stai la program. Nu peste tot e nevoie, da in mare parte cam asta e regula. Si pe langa chestiile interesante de la job,mai sunt si restul de cacaturi neinteresante si de-a dreptul complet enervante pe care trebuie sa le faci. Pentru ca ai sefi si pula mea, aia au idei. N-am vazut niciodata o fisa de post care sa nu se termine cu “si trebuie sa faci si orice alte lucruri pe care le zice sef’tu”. In caz ca au uitat aia de la HR sa scrie tot ce trebuie sa faci ca sa fie acoperiti legal.
Prin 2015 m-am gandit ca ar fi cazul sa renunt la ideea asta cu statutul de angajat asa in urmatoarea perioada. Mi-a placut in 2013-2014 treaba asta cu rolul de contractor prin desert. Vii, faci treaba, iei banu’ si pleci. Te eneverzi un pic, da la sfarsitul lunii te simti bine cand ai buzunarul greu :)) Cre’ca ce mi-a pus capac asa au fost cele 3 luni de UK cand ma sufocam in “procese si proceduri”. Cu chestiile astea sunt mai din topor asa: vreau sa fac treaba, nu sa ma fut in proceduri si sedinte si celelalte pisaturi corporatiste prin care unii si altii isi justifica existenta.
(poza luata cu nerusinare de pe imgur)
Si uite asa m-am apucat eu de prostitutie intelectuala. Pentru o suma oarecare, clientul are acces la cunostintele mele pentru o ora. Mai vrea o ora, mai baga niste fise. Ca la curve.
Pentru mine a cumva varianta OK de antreprenoriat in oferirea de servicii. Riscul e ca daca nu mai gasesc proiecte mai stau pe bara un pic, insa nu am stresul ala cand ai si angajati si te gandesti ce faci cu ei daca n-ai proiecte.
Uitandu-ma inapoi, e cea mai buna decizie de-am luat-o intr-o lunga perioada de timp. Imi pare rau ca nu m-am apucat sa fac asta cu mult mai mult timp inainte. Da-i prostului mintea cea de pe urma, cum zice proverbul…
Treaba asta e mai motivatoare ca orice bonus de l-ai putea lua ca angajat undeva: cu cat faci treaba mai buna, cu atat ai sanse sa mai ai contracte cu clientii si sa te recomande mai departe si tot asa sa iti faci un portofoliu frumos, sa castigi si mai multa experienta. Si sa faci bani. Ca pana la urma, trecand peste orice vise hippie pe care le mai am eu din cand in cand, fara bani poti s-o arzi romantic doar foarte putin timp. Si dupa o varsta parca dormitul pe jos intr-un sac de dormit sau intr-o masina nu mai e asa amuzat. O dai de gard, nu faci bani, mori de foame. Cum zic americanii “it keeps me on my toes”.
Exista un singur stres, si ala e sa fii mereu la zi cu cunostintele, ca de aia te ia lumea – ca esti expert, cu ce se intampla in industrie, cine ce mai zice, cam ce se preconizeaza sa se intample in viitorul apropiat si tot asa. Bine, mult spus stres, ca e o asteptare normala sa fii la curent cu diverse chestii de pe langa tine. Noroc ca nu se fac revolutii tehnologice peste noapte.
Pe langa cunostinte, ce conteaza super mult e experienta. Din a mea am invatat ca daca stiu multe lucruri, pot sa iau decizii mai bune in proiecte, pot sa fac inferente mai bune cand ceva se strica si pot elimina repede posibile cauze sau pot gasi solutii creative.
Experienta cel mai bine si mai repede capeti facand lucruri variate si diverse. Intr-o zi o retea, in alta zi un deployment de servere, in alta zi un design sau o implementare de WiFi, mai o arhitectura completa de sisteme. Si bineinteles multa inginerie.
Daca trebuie sa faci treaba la sediul clientului, o sa ai mereu colegi noi, si cum contractele astea nu tin foarte mult, n-au timp sa te enerveze prea tare :)) Si cu unii chiar ajungi sa te intelegi OK si uite asa nici partea cu socializtul nu sufera prea mult.
Daca faci treaba la distanta, atunci si mai bine. Nu trebuie sa vezi pe nimeni in jur si poti sa-ti faci treaba linistit. Asta iarna n-am interactionat cu nimeni vreo 2 luni. Ma uitam pe geam, vedeam mormanul de zapada de afara, bagam repede un “Fuck this shit” si ma intorceam in pat la caldura. Singurele iesiri din casa erau la Mega Image si sa dau zapada jos de pe masina si sa fac curat in jur ca sa pot sa plec repede de acasa in caz de vreo urgenta ceva. Cumva, avand treaba, iarna asta am reusit sa nu ma ingras deloc stand in caz ca o leguma.
Dezavantajul in a lucra la distanta e ca te cam salbaticesti stand prea mult timp prin casa. D’aia in ultima vreme am inceput sa ma campez prin diverse firme, sa mai vad oameni la fata, chiar daca n-am nici un proiect cu respectivele firme.
Acum, cu treaba asta de freelancing, am cateva probleme:
- Necesita foarte multe disciplina sa te concentezi la lucruri utile cand de exemplu ai de fapt chef sa te uiti la un film. Si nu se uita nimeni urat la tine ca e 11 si te uiti la seriale :))
- Cateodata n-am chef de facut treaba cu zilele. Si asta ma costa mai mult decat vreau sa recunosc. Cre’ca mi-as da cu ciocanul in degete si cu tesla in coaie in acelasi timp daca as primi banii in avans si dupa aia ar trebui sa-i dau inapoi ca nu i-am muncit.
- Nu scaleaza. Munca de facut e, dar nu te poti multiplica si nici nu poti munci 24 de ore pe zi. Si dupa 12-14 ore de munca zi de zi in perioadele aglomerate tot ce vrei e sa dormi si sa te mai trezesti peste o saptamana. Si cand esti liber si bagi acolo 3-4 ore pe zi iti doresti sa ai mai mult de munca. Si cand ai vrei mai putin si tot asa. Si piata e dispusa sa plateasca un om un maxim pe ora si nu poti cere mai mult doar ca esti tu super ocupat. Ca mai sunt si altii care stiu sa faca ce faci tu, si sunt mai putini ocupati. Si desi imi place sa cred ca’s super special, sunt la fel de super special ca restul de super speciali. Singura varianta e sa-mi construiesc o reputatie si mai buna, sa imi pun la punct niste procese de a face treaba super-eficient si atunci sa pot sa cer mai mult pe o bucata mai scurta de timp.
Pe langa cele de mai sus, cea mai mare problema pe care o am e ca atunci cand vine vorba de potentiali clienti si de explicat ce stiu sa fac, sunt mega autist. Adica pe scurt, nu stiu sa ma exprim in termeni prin care sa ma fac inteles. La intrebarea “ce stii sa faci”, se pare ca “ce vrei tu boss” nu e raspunsul potrivit… Da’ lucrez intens la asta sa invat sa ma promovez/vand mai bine. Noroc cu ma mai stie unul si altul si ma recomanda :))
Am primit un pic de feedback pe partea asta si se pare ca sunt prea exhaustiv in explicatii si nu sumarizez cum trebuie lucrurile importante. Cumva sunt constient de treaba asta, dar sunt un pic tras din spate de faptul ca eu cred ca daca cineva mai departe trebuie sa ia o decizie pe baza a ce spun eu, e bine sa inteleaga si cum am ajuns eu la concluziile respective. Asta si faptul ca mereu am fost deschis cu toata lumea.
Cel mai mare risc in treaba asta este sa sa se anuleze proiectul din senin si sa te trezesti ca daca aveai planuri, le poti tipari linistit pe hartie moale si dupa aia sa te stergi la cur cu ele. Si sa incepi sa-ti cauti proiecte noi daca nu cumva se anuleaza iarna cand e un moment bun sa te duci in vacanta.
Ce-ti da freelancing-ul e libertate. Libertatea de a alege ce vrei sa faci, cand vrei sa faci, cum vrei sa faci (in limite, ca poti sa ai cea mai mega geniala idee, ca daca clientul are buget de un arc cu sageti, n-o sa poti face niciodata un tanc de banii aia, desi tanc e ce-i trebuie). Si daca nu vrei sa faci ceva, iar e bine. Pana ramai fara bani :))
Bine, trebuie sa stii si ce sa faci cu libertatea asta, ca nu e chiar pentru toata lumea. Zic asta pentru ca am futut la timp liber… asa cu nemiluita. Ca nu stiam sa-l apreciez. Si acum nu mai pot sa-l iau inapoi. Ceea ce suge maxim, dar asa capeti experienta…
TL;DR: m-am facut freelancer, imi place, yay me!
PS: Nu mai scrisesem de mult p’aci, si nu, n-am mierlit-o ca am facut glume proaste la momentul nepotrivit, ci am avut super multa treaba si inca mai am. Si visez sa se termine anul o data sa ma duc intr-o vacanta super lunga sa-mi clatesc creierul.
the man rules
1. Men are NOT mind readers.
1. Learn to work the toilet seat. You’re a big girl. If it’s up, put it down. We need it up, you need it down. You don’t hear us complaining about you leaving it down.
1. Crying is blackmail.
1. Ask for what you want. Let us be clear on this one:
– Subtle hints do not work!
– Strong hints do not work!
– Obvious hints do not work!
Just say it!
1. Yes and No are perfectly acceptable answers to almost every question.
1. Come to us with a problem only if you want help solving it. That’s what we do. Sympathy is what your girlfriends are for.
1. Anything we said 6 months ago is inadmissible in an argument. In fact, all comments become null and void after 7 days.
1. If you think you’re fat, you probably are. Don’t ask us.
1. If something we said can be interpreted two ways and one of the ways makes you sad or angry, we meant the other one.
1. You can either ask us to do something or tell us how you want it done. Not both. If you already know best how to do it, just do it yourself.
1. Christopher Columbus did NOT need directions and neither do we.
1. ALL men see in only 16 colors, like Windows default settings. Peach, for example, is a fruit, not a color. Pumpkin is also a fruit. We have no idea what mauve is.
1. If it itches, it will be scratched. We do that.
1. If we ask what is wrong and you say “nothing,” We will act like nothing’s wrong. We know you are lying, but it is just not worth the hassle..
1. If you ask a question you don’t want an answer to, expect an answer you don’t want to hear.
1. When we have to go somewhere, absolutely anything you wear is fine… really.
1. You have enough clothes.
1. You have too many shoes.
1. I am in shape. Round IS a shape!
— e ciordeles de pe undeva de pe internet, nu mai stiu de unde. sue me.
random stuff
- Au aparut puzderie de biciclisti prin Bucuresti. Ma bucura faptul ca prinde si pe plaiurile mioritice treaba asta cu mersul pe bicicleta. Din pacate majoritatea sunt complet imbecili cand vine vorba de regulile de circulatie: merg pe contrasens, traverseaza calare pe bicicleta trecerile de pietoni, trec pe rosu la semafoare si alte cele. In ritmul asta o sa ajungem cum a fost si cu scuterele: permis de bicicleta.
- Bateria la Mac tine cam aproape o zi (adica de dimineata pana dupa-masa/seara) daca doar scriu cod (adica niste abominatii in bash, ca programare nu stiu) sau fac chestii sysadminice, gen SSH sau Remote Desktop.
- “Cand nu stii ce sa zici, inventeaza ceva ce suna bine.” – cam asta pare sa fie noua regula la mecanicii auto. Imi scartaie in dusmanie franele pe fata atunci cand franez in curba la viteze mici. Explicatia oficiala este ca “placutele de frana sunt din compozit” si cand sunt rotile sunt un pic bracate scartaie. Ma enerveaza teribil faptul ca nici n-am timp sa respir sa ma pot duce la alt service pentru o diagnoza cum trebuie.
argentinian dinner
In seara asta la Novotel fu un eveniment despre chestii argentiniene, in principal tango si mancare. Dupa aia am aflat ca maine e ziua Argentinei, asa ca “Feliz aniversário, Argentina”!
Treaba a inceput cu mancare specifica, n-as putea spune ce am mancat exact ca n-am intrebat, s-a continuat cu un concert de muzica de tango la pian, dupa aia dupa gust cu un muschi de vita sau alte chestii. Eu am ales vita ca na, toata lumea se gandeste la vita cand se gandeste la Argentina :)) Dupa s-a continuat cu dans de tango si un recital sustinut de o tanti cu valente de soprana. Tanti asta a cantat ok-ish asa, dar nu mi-a placut mie ca am stat cu ea la masa si avea un pic de figuri in cap si cumva mi-a afectat perceptia despre cantat.
Vinul a fost de la o crama din Mendoza, cica cea mai faimoasa de la ei conform reclamei :)
Ca si impresie artistica generala, nenea de la pian canta super bine si vinul a fost bun :) A, si desertul la fel, a fost foarte bun.
Eu m-am dus la eveniment in blugi si-o camasa verde, iar cam toti aia de acolo erau imbracati de nunta sau de seara. M-am gandit un pic si am zis ca daca e sa comenteze careva, eu am venit sa reprezint Oltenia in culoarea traditionala verde-praz :) Asta pentru ca nu se putea sa ma nimeresc si io cum trebuie…
aparare in caz de ninja
De cand am revenit un pic pe plaiurile mioritice, din cand in cand mai trebuie sa prestez chestii, ca deh: chirie, facturi, mancare, haine si alte cacaturi de oameni mari de care nu mi-a zis nimeni inainte sa ma fac om mare.
Si pe la biroul unde imi mai petrec niste ore din zi din cand in cand, am colega pe care m-am hotrat s-o antrenez sa fie mereu pregatita in caz ca o va ataca vreodata un ninja.
Cum decurge asta:
- eu merg tiptil, tiptil prin birou fara sa fiu vazut
- ma pun in spatele ei
- ii bag cate un deget in coaste pe lateral, in acelasi timp, fix la punctul care trebuie pentru efect maxim
- ea scoate sau nu sunete ciudate (la inceput tipa de fiecare data, acum mai rar spre foarte rar, si doar datorita antrenamentului)
Intr-o zi a venit mandra sa-mi spuna ca venise un coleg full time la ea sa-i zica ceva si s-a nimerit omul in spatele ei si ea s-a intors sa-l plezneasca direct, asa cum am antrenat-o. Din pacate s-a oprit un pic la timp. Si din pacate pentru ea, trebuie sa continui antrenamentul pana cand nu va mai conta cine e in spatele ei: cum a simtit prezenta, cum sa se intoarca si sa-i dea bucata.
Asa se dovedeste un ninja: prima oara ii dai bucata, dupa aia il intrebi daca avea intentii prietenoase.