Azi primul lucru dupa ce am facut check-in la hotel si mi-am lasat boarfele m-am dus sa vad cum ma invart de-un mic tur sa vada si ochetii mei stuff. Si cel mai rapid a fost cu barcuta pe Tamisa de la Westminster Bridge pana la Tower Bridge si inapoi. Pozele dupa partea cu more ca’s vreo 136.

Continue reading cu barca pe tamisa →

Azi ajunsei si io la Londra sa-mi potrivesc ceasu dupa Big Ben. Plecat frumos de pe Otopeni, mic dejun bun de tot pe avion, dat ture pe deasupra orasului din motiv de ajuns prea devreme si inca n-aveam slot de aterizare, bagat morcov putin in locul ala unde nu intra soarele pe motiv la la UK Borders nu se valida buletinul, plimbat cu trenul pana prin centrul orasului (da, si la ei se poate sa iei trenu pana la aeroport), plimbat cu taxiul (stat la coada la taxi, c’asa se practica pe acolo), ajuns la hotel, minunat de ce misto e, aruncat toale pe ici pe colo, luat camera foto si dus la plimbare cu vaporasul pe Tamisa de la London Eye pana la Tower Bridge, dupa aia dus la London Aquarium sa vad muuuuulti pesti, mai dat o tura pe langa Palace of Westminster, Westminster Abbey si ce mai e pe langa hotel, intors inapoi si bagat baie fierbinte sa-mi revin de la atata mers oarecum intentionat sa dau jos 30 de centimetri de sanswich de la Subway care a fost super mega bun.

Acu respir si io dupa atata scris si ma duc sa-mi beau mintile. Poze dupa pauza :)

Acuca mi-adusei aminte, pe barca, la dus spre Tower Bridge am avut cel mai misto ghid ever. A spus totul la misto, cu tot felul de tente de toata lumea radea si era bine dispusa.

Tot ziceam in postu trecut despre Paris ca intr-o zi m-am scapat mai repede la treaba si m-am dus si io la plimbare cu Bateaux-Mouches pe Sena la un mic tur. Pe mal era ok, da pe Senna batea asa un vant de-mi degerau degetele. Noroc c’a durat doar o ora si’un pic traseul si din cand in cand mai intram sa ma incalzesc sa nu deger de tot.

no images were found

Cu ocazia asta si dupa ceva discutii cu piticul din dotare am ajuns la concluzia ca trebe sa intram si noi in randul lumii si sa ne luam cu proxima ocazia cand o sa avem bani de cheltuit un DSLR, sa facem si noi poze mai de doamne ajuta. Probabil si un trepied pentru d’alea la distanta.

Eh, ziua 4 a fost ca ziua de plecare din Bucuresti: cu intarziere. In loc de imbarcare la 09:45 s-a facut imbarcarea pe la 10:25 in autobuz, dupa care a mai durat inca vreo 10-15min sa ne dam toti jos din autobuz si sa ne luam locurile in avion, ca s-a facut asa pe bucati, cate 5-10 persoane o data.

Duty free-urile nu mai au nici un farmec ca pentru Europa sunt cu taxe si preturile sunt cam ca alea de se gasesc si prin magazine prin Bucuresti.

Ieri dupa ce-am terminat la 6 cu toate chestiile de trebuia sa le fac, am bagat repede un dus si m-am prezentat in holul hotelului sa mergem la un restaurant din asta jmecher in centrul Parisului in cartierul Saint Germain. Restaurant de altfel foarte finut, cu mancare scumpa si putina, asa cum e prin filme, si’n plus are si blog.

Dupa care asa pe la miez de seara am luat-o pe stradute mici si ingueste spre Notre Damme. Stradutele alea arata cam ca alea din centrul vechi din Bucuresti, cu cateva diferente minore: sunt curate, n-au tigani si nici gropi (din cand in cand mici denivelari in piatra cubica). Si nici caine vagabozni, lucru care nu l-am vazut pe nicaieri pe unde am umblat. E asa misto sa te plimbi pe strazi fara sa sara vre-un maidanez la tine…

Notre Damme e mare si arata misto. Din pacate e inchisa la 11 noaptea cand am ajuns noi p’acolo. Cu ocazia asta am aflat ca in Paris e o lege care impune ca toate monumentele si cladirile istorice sa fie renovate o data la 20 de ani. Acu se lucra la catedrala si era destul de interesant contrastul intre albul renovat si griul cu 20 de ani de istorie pe el. Bai si au astia la poduri peste Sena de parca zici ca li le-a dat careva moca si ei doar au trebuit sa se hotarasca cam pe unde sa le puna.

Cu proxima ocazie, c’acu n-am avut cum, cand oi mai ajunge p’aci tre sa vad neaparat Montmarte si Pigalle.

Azi am terminat ceva mai repede si m-am dus glont catre Bateaux Moches sa fac si io un tur al Parisului pe Sena. Cu ocazia asta am aflat despre chinezi ca sunt cei mai noi prieteni ai francezilor: era plin de ei pe vaporas, si la fel si pe ala de dinaintea astuia cu care m-am plimbat io.

Am facut poze, da p’aci netu nu merge chiar grozav pentru upload asa c’o sa le pun maine cand ajung in orasul minunat.

La intoarcere, am zis sa fiu econom si sa vin cu metroul. Si’am venit pana in La Defense si am zis sa vad si eu Grand Arche ca tot se opreste metroul sub el. Vizitat mall-ul de langa, halit ceva mancare sanatoasa de la fast food si intr-un moment asa de nebunie am zis sa merg pe jos pana la hotel. Si’am tot mers, ca nu era hotelul chiar unde imi inchipuiam io ca e, am facut niste ocoluri, mers pe niste stradute d’astea laturalnice, iar ajuns in civilizatie… overall asa am facut o ora de mers pe jos de abia imi mai simteam picioarele. Bine, grija mea mare e ca ma trecea o pisare din aia grandioasa si nu gaseam nici o toaleta publica si p’aci mi-e tarsa sa ma pis in tufisuri. Noroc c’am gasit hotelul asa in ultimul moment, c’an filmele alea cand se dezamorseaza bomba cu 3 secunde inainte sa explodeze :))

Traficul e misto, nu se claxoneaza decat foarte rar si pentru taieri de fata si alte dume d’astea. La semafor in caz ca s-a facut verde si n-a plecat ala din fata, chiar si ziua se asteapta un pic dupa care se da un flash asa finut :) E plin de scuteristi care se baga peste tot si din cand in cand cam risti sa le dai la gioale daca nu’s atenti cam atunci cand nu esti nici tu atent.

Mno ma bag la somn c’am avion matinal.

Io stau pe undeva prin La Defense 5, un cartier din asta super jmecher in care majoritatea cladirilor sunt de birouri si foarte inalte – imi aduce aminte de New York. Azi am zis sa merg si eu cu metroul pana la turnul Effel ca se ajunge mai repede, ca si astia au p’aci rush hour pe la 5 dupa-masa.

Dupa ce-am stat la coada la bilete de metrou am incercat sa intru pe la trenuri si nu pricepeam de ce-mi rejecta biletul la intrare. Dupa vreo 5 minute asa mi-a picat fisa si m-am apucat sa caut intrarea la metrou. Cu chiu cu vai am gasit-o, am bagat biletul, am gasit metroul si am asteptat sa ajung unde unde trebuia sa schimb.

Aci exista doua variante: la astia nu se poate trece dintr-o statie in alta fara sa platesti sau am gresit io ceva, ideea fiind ca am mai bagat o fisa sa intru la celalalt metrou. Noroc ca nu e scump metroul. Intr-un final am ajuns unde trebuia.

Stat la coada, marcat 8EUR sa ajung la etajul 2 din turn. Cel mai inalt e etajul 3 care e cocotat sus in varf, da acu era inchis, probabil din cauza de iarna. Poate ma mai scap prin Paris si intr-o vara ceva.

La capitolul cum sa ne ofticam pe aia de au investit in infrastructura si acum se bucura: imi zise azi un englez coleg de clasa ca el din Londra pana in Paris face 2 ore cu trenul. Si o ora jumate de la el de acasa pana la gara. Beat that.

Pozele nu’s grozave cu scuza ca’s facute noaptea, iar aparatul meu de buzunar n’are stabilizare optica fara blit. Si cu blitul nu faci nimic noaptea cand vrei sa fotografiezi chestii mari si la distanta.

no images were found

Bonsoir de Paris :) sau cum se zice pe alte limbi normale: hai noroc de la Paris.

Abea ce ajunsei: trafic ca la balamuc si la astia, da spre deosebire de noi, ei au autostrazi cu 4 benzi in care se merge bara la para :) Taxiurile cre’ca taxeaza la timp si nu la kilometri, ca si daca mergeam si daca stateam cam tot in acelasi ritm se incrementa nota de plata :(

Multumita minunatului personal de pe Otopeni am plecat cu 40 de minute intarziere ca cisternele cu gaz alimentau avioane militare americane, ca cica au prioriate, restul de fraieri sa mai astepte.

In drum spre hotel am vazut Arcul de Triumf si asa o sclipire din turnul Eiffel. Si dupa aia n-a mai durat mult si-am ajuns la hotel, asa ca maine dupa-masa cre’ca o s-o iau tiptil tiptil spre turn sa ma sui si io si sa fac o poza sa dau cu bifa c’am ajuns si pe acolo.

Ca tot adusei vorba de preturi, la astia hotelurile sunt aproape prohibitive. Cu banii cu care stateam prin alte tari din estul Europei la hoteluri de 5 stele vreo 2 nopti, aici ajung iepuroii doar de 3 stele.

Ginii peste drum de hotel niste restaurante japoneze, cre’ca maine seara ma duc sa bag nejte sushi sau sushimi sau ce drac de pesti vii or avea.

Ce e horror pentru mine: astia nu prea se omoara sa vorbeasca si ei engleza, numai franceza ca deh… ei sunt frantuzi. Noroc cu astia de la hotel ca stiu si engleza si-au inteles ce vreau de la ei, ca altfel cre’ca dormeam pe pres :))

Bonne nuit.

Anu asta am zis io sa fiu d’ala jmecher si sa ma duc la all-inclusive, ca nu stiu cum se face, da atunci cand am haleala si bautura la discretie consum mai putin decat atunci cand vad chestii pe la unul si altul si imi vine si mie pofta si ma duc sa dau banii pe toate prostiile.

Hotelul unde am stat era un fel de vila luuuuunga de tot, cu 2 etaje si 20 de camere pe corp, 5 corpuri. Piscina langa. Ce m-a secat foarte tare a fost faptul ca aveam camera spre piscina si astia bagau muzica tare de tot pana pe la 12-1 noaptea. Si cum nu prea mai sunt io asa pasare de noapte, pe la 11-12 ma bagam la nani. Noroc cu termpoanele de la geamuri si usi ca mai anulau din zgomot.

In rest mancarea era buna, desi nu stiam ce mananc. Ca astia nu puneau si ei indicatore cu ce contin tavile si bolurile de la mese. Si ete asa am tot facut experimente. Unele reusite, altele nereusite. Si asta aventura.

Scorurile prin statiune erau cam pe la noi pentru terase, dar aveau un obicei bun ca erau afisate la intrare, ca sa nu te pui la masa si sa te sperii de preturi. Fiecare local mai spalat un pic asa avea cate un gigi la intrare care daca te ginea ca te uiti la preturi incepe sa te imbie si sa te invite in local pentur o bere, un suc ceva. Foarte amabili nenii astia.

La tarabe se gaseau tot felul de falsuri de la Adibasi la Lacost. La fel si parfumuri.

Calatoriile cu vaporul sau pe la diverse obiective turistice erau relativ ieftine: aproape o zi intreaga cu vaporul pentru facut plaja si inotat in mare cu masa de pranz inclusa si bauturi la discretie costa 26EUR/persoana. Excursie tot asa de aproape toata ziua da cu curs de scufudndari si costume de scanfandru si toate cele, inclusiv masa de pranz si bauturi la discretie era vreo  40EUR/persoana. Pe asta am ratat-o ca eram tot ars :(( Da am in plan ca urmatoarea excursie sa nu mai ratez scufundari.

Chestiile specifici like: parasailing, skijet etc erau scumpe (din punctul meu de vedere): 100YTL/20min/2persoane.

Am vizitat si centul de aur din Bodrum, unde prima oara am crezut ca preturile sunt in YTL, da dupa aia ni s-a zis ca’s in EUR si-am renuntat la ideea de a ne mai uita indeaproape la pret. Cu ocazia asta am vazut si io cum arata bijuterii de zeci de mii de euro, sa nu mor prost.

In rest, balacit cat cuprinde in piscina, dupa aia in marea Egee unde am zis ca e momentul sa ma simt liber si-am sarit in apa fara vesta de salvare si am invatat sa inot. Si’acu ma simt jmecher ca pot sa inot si io pana la geamandura, sa ma opresc sa ma odihnesc in mijlocul apei ca am invatat sa bat si apa. Dupa aia am descoperit ca daca stau o zi intreaga cu fruntea in soare ma prajesc de-mi sar mucii si cam doua zile asa am stat mai la pat, mai la umbra ca aveam asa o alergie la soare.

Desi turcii sunt 99% musulmani, n-au nici o taina cu legile islamice si alte cele. E foarte important sa nu zici nimic rau de Mustafa Kemal Ataturk, ca atunci e caz penal si risti parnaie.

De zburat am zburat cu BlueAir si desi aveam o parere proasta despre companiile low-cost, zboara bine oamenii astia. Ce-a fost frumos a fost c’au zburat mai repede dintr-o parte in alta decat scria pe bilet. Si fara zgaltaieli, tremureli si alte cele ce-am mai experimentat pe la alte linii aeriene. Halealea in avion: un sandwich de la SnackAttack costa 20 de lei, un Snickers mic 10 lei. Apa plata la pahar e moka.

Overall a fost misto, si cu cateva intreruperi de o ora-doua la cateva zile chiar m-am odihnit. Ca anu trecut m-a sarit randul la concediu :)

Asta fuse si se duse.

O sa pun la un moment dat poze cu creierii mei arsi, ca sa fie ca exemplu pentru altii de vor sa stea toata ziua cu mecla in soare.

Brusc cand m-am intors din concediu mi-a pierit cheful de facut chestii si azi aproape ca mi-am revenit cu cheful :)

In ziua 7 am ars-o grupa mare, ca deh, ultima zi de stat complet in Turcia ca ziua opt era jumi juma: dimineata la hotel si dupa-masa in aer :))

Am avut asa o mica chestie la aeroport, ca la venire, gigeii aia de dadeau vizele mi-au lipit viza cu scotch pe pasaport si la plecare incepuse sa se uite stramb ala de trebuia sa-mi puna stampila ca parasesc teritoriul Turciei. Si ete asa am avut vreo ~ 10 minute de dubii daca plec sau imi prelungesc concediul :))

Ziua 6 a fost zi de stat degeaba. Pana dupa masa de pranz cand navigam pe internete cu madamme si i-a venit ideea sa se uite la filme demonstrative de wing chun. Si dupa aia si-a adus aminte ca acu ceva vreme a practicat asa ceva.

Si cum io’s mai curios din fire, zic hai sa-mi arate si mie ceva scheme live. Si in vreo 5 minute asa m-a umplut de sange. La propriu.

Acu ma gandesc foarte sa-mi iau un tazer, ca nu stiu cand s-o intampla s-o oftic rau si-mi rupe oasele.