Dupa Taipei, urmatoarea escala a fost in Hong Kong, ca e un oras misto pentru 2 zile si prognoza meteo arata ca nu o sa mai tremur ca un carnat ca sunt 4 grade cu ploaie si vant cum a fost acu 3 ani.

Am stat fix la acelasi hostel ca in 2016 si de data asta arata mult mai bine. Chiar am gasit o camera doar pentru noi sa nu ne inghesuim cu lumea pe langa paturi.

Am venit cu foamea in gat si ne-am dus la cautat mancare pana am gasit un restaurant german unde am mancat pentru prima oara fondue. Si-am reusit sa beau o halba mare de Hoegaarden fara sa ma doara capul. Am dormit ca un bebelus caruia i s-a dat cu tuica la gingii.

Am bagat o vizita pe promenada de langa Admiralty, ca era soare si frumos. Dupa aia o vizita in Mongkok unde am ratat la mustata targul de pasari si am vazut doar un papagal mega gras care se plimba pe niste cutii. Din Mongkok am ajuns pe Temple Street la Night Market unde am mancat o rata super buna. Nu stiu cum sunt la alte mancari, da cand vine vorba de rata, chinezii stiu s-o gateasca intr-un mare fel.

Evident, de neratat a fost plimbarea prin partea din Kownloon a Victoria Harbour sa vedem skyline-ul Hong Kong-ului care ca de obicei este asa… din alta lume.

A doua zi, soare, frumos, asa ca vizita obligatorie la Victoria Peak sa vedem cum arata Hong Kong “behind the scenes”. Era o super coada la The Peak Tram, si aveam de asteptat acolo sau varianta simpla: un taxi pana sus, care s-a dovedit a fi mai eficient financiar decat plimbarea cu funicularul, si aproape la fel de spectaculos drumul ca sunt numai serpentine pana sus.

Am incheiat ziua glorios la un sushi bar si dupa aia o bere la coltul strazii, ca baetii :))

A doua zi, alt zbor, alta distractie.

La o petrecere de Craciun, dupa ceva mai multe shot-uri am convins vreo doi prieteni sa vina cu mine in vacanta :)

OTP-SVO-PVG-TPE. Cel mai ieftin bilet cu SkyTeam sa imi strang puncte sa raman cu privilegii si pentru la anul. Nu de alta, da aia in CDG au mancare super buna in lounge.

Ajungem noi la aeroport pe la 10:30 asa, zbor la 12:25. Stam la coada pentru check-in si astia de la Aeroflot au diverese dileme. Eu m-am dus la SkyPriority si ala de acolo tot imi zicea ca’s Economy. Eu ii aratam ca pot sa fac check-in acolo, el zicea “… but Economy”. Pana a venit o suprvisoare si a rezolvat problema. Colegii mei de vacanta aveau dileme existentiale cu cunostile de geografie a lui aia de la check-in. “Aveti viza de China?”, “Nu ne trebuie viza de China ca mergem in Taiwan, in Shanghai aveam doar escala”, “Mergeti in China, scrie aici ca e China unde mergeti”, “Republic of China e diferita de People’s Republic of China”, “Dar scrie China”. S-a terminat cu supervisoarea care a rezolvat si dilemele geografice ale aleia.

Trecem de security check, evident iar a bipait pisatul ala de la securisti si m-au pipait sa vada daca n-am atins substante “interzise”.

Ne duc astia cu autobuzul la avion, ne imbarcam, porneste avionul, pushback pana pe calea de rulare, pornesc aia motoarele, le tureaza un pic, si ne intoarcem la locul de parcare “ca avem niste probleme tehnice”. Colegul de partea cealalta zice “ba, e o masina de pompieri afara si e unul de filmeaza avionul”. Se pare ca era o problema mai mare si baiatul cu banda adeziva si sarma de balot n-a putut rezolva problema.

Ne dau jos din avion cu tot cu bagaje si ne aduc in aeroport la sosiri domestice, ne verifica politia de frontiera pasapoartele si ne trimit la biroul Aeroflot sa ne rezolvam problema.

Intre timp am sunat la aia de la care am luat biletele sa le zicem ca s-a anulat cursa si ca sa ne rezolve. Aia zic ca Aeroflot nu stie nimic de asta si ca la ei in sistem apare doar ca “delayed” si ca sa-i sunam dupa ce primim rerutare. Banii inapoi pe bilete nu putem sa-i primim decat daca nu ne dau aia de la Aeroflot nimic si ca daca vrem musai, este renuntare voluntara si ca o sa fie taxa si ca nu se stie ce primim.

Ideea e ca aveam o cursa de Turkish Airlines care pleca la 21:00 din OTP si avea dupa aia un zbor lung direct in TPE.

Cum nu ne-au dat banii inapoi, am mai insistat la Aeroflot si ne-au dat bilete pana in PVG pe o cursa de KLM din AMS. Zborul pana in AMS era cu Tarom si dupa KLM. Ne dau biletele noi, ne ducem la Tarom la check-in si am stat si pe’acolo vreo 30min ca de fapt Aeroflot pusese codul gresit pe bilete si trebuia RO… in loc de KL…

Noroc ca pe 25 nu prea a zburat nimeni cu Tarom si am stat p’acolo la glume cu omenii de la check-in.

Iar security, de data asta n-am mai bipait si la pasapoarte ma intreaba ala daca n-am mai trecut mai devreme pe la el. Ii zic ca da, dar s-a anulat cursa anterioara si ca am alta cursa acum. Si dupa ce am zis asta am avut un moment din ala de facepalm, ca as fi vrut sa-i zic ca e un hobby d’al meu sa trec de cat mai multe ori intr-o zi pe la verificat pasapoarte.

Sunam iar la aia cu biletele, le dam zborurile noi si sa ne dea cursa noua din PVG in TPE. Cica ne cauta ei cand gasesc ceva util.

Tarom-ul pleaca la timp, 23 de oameni intr-un avion de 150.

KL-ul din AMS spre PVG avea intarziere si iar da-i telefoane ca o sa ajungem mai tarziu, aia o labareau ca sa vedem de zboruri avem pana am gasit noi un zbor de ne convenea si aia au fost de acord sa ne rezerve bilete pe el.

A venit si randul sa facem imbarcarea, si tot butonand eu aplicatia de la KLM vad ca pot sa-mi fac upgrade de la Economy la Business folosind mile sau sa le dau niste bani. Zic sa folosesc milele ca tot expira in Martie si nu cred ca mai zbor pe undeva unde sa le folosesc.

Se blocheaza aplicatia, dar o rezolv in avion si uite asa am reusit sa bifez Business pe un 787-9 :) Happy happy, joy joy.

10 ore si un pic pana in PVG, am dormit destul de bine. Mi s-a facut greata de la caldura de vreo doua ori, dar am supravietuit.

In PVG a fost interesant, ca pentru tranzit in China iti trebuie viza de tranzit. Si e cu completat Arrival/Departure card, luat amprente, pus viza si toate cele.

Aproape ne-am ratacit un pic prin PVG, dar oamenii stau cu geana pe toti turistii si-i ajuta. Alta coada de check-in la China Airlines, ne dau aia aproape ultimele locuri din avion, trecut prin imigrari, iar amprentat si pozat sa ne verifice ca tot noi suntem, iar security si in sfarsit eram in drum spre TPE.

Cu ocazia asta am descoperit ca GMail nu merge in China. Si aia de la hostel inchideau la 9 si dupa ceva scarpinaturi in cap am reusit sa le dau un mail si sa-mi zica cum sa fac “self check-in”. Am descoperit hostelul (ca astia n-au semne pe strada) si am reusit sa intru, dar n-am gasit cheia pe care ziceau ca mi-au lasat-o. Temporar am gasit un pat liber si am cazut rupt.

Frumos Taipei asta si mai ales ordonat, zici ca e un fel de Japonia wannabe. Stau astia ordonati la cozi, nu se inghesuie, sunt mega politicosi si tot asa. Abia astept sa ajung prin Japonia sa vad acolo cum e.

De pe 27 Decembrie pana pe 2 Ianuarie am batut orasul in lung si in lat:

• National Palace Museum
• Chiang Kai-Shek Memorial Hall
• Taipei 101
• Shilin Night Market
• Tamsui Old Street
• Miniature Life by Tatsuya Tanaka
• Tea plantation (aci am ajuns seara, n-am vazut nimic, da am mancat bine)
• Specialty coffee shops (asta c’am io pitici pe creier cu cafeaua buna)

Pe langa cele de mai sus, am mers aiurea pe strazi. De revelion ne-am dus sa vedem focul de artificii de pe Taipei 101 si a fost… super tare. ~250-300m de bloc din care se lansau artificii. Si pe o ploaie din aia marunta si cu un pic de vant. Plafonul norilor era foarte jos ca acoperea varful cladirii si a ajutat la crearea unui efect de halo misto cand explodau artificiile in nori. 6 minute de culori.

Pana pe la 23:55 toata lumea era cu umbrelele in cap si aveam dileme de cum o sa vad artificiile si cum sa le filmez cu atatea umbrele in fata. Dupa 23:55 toata lumea a inchis umbrelele si s-a pregatit de artificii, sa apuce toti sa vada.

In drum spre casele noastre, am zis sa mergem un pic pe jos pana la o statie de metrou mai indepartata ca sa nu ne omoram cu toti de plecau din zona unde este Taipei 101.

Mergem ce mergem pana gasim o statie de metrou fara trafic si ma uit si eu cu GMaps sa vad ce tren, pana unde si daca trebuie sa schimbam ceva. Si m-am uitat vreo cateva minute bune la telefon si nu intelegeam de ce trebuie sa iau trenul 5 statii sa ajung in statia de unde am plecat, pana intr-un final am realizat ca Shongshan e diferit de Zhongshan. Si ca de aia trebuie sa mergem 5 statii. Interesant e ca aveam tot felul de filme in cap: o fi fost shot-ul ala de tequila de pe strada vandut de niste oameni veseli, o fi fost sampania de-am baut-o dupa artificii?

De mancat am bagat mai mult coreean si japonez, ca mancarea traditionala taiwaneza e un pic prajita prea mult si cu mult ulei. Si la japonez am bagat sake cald care este super bun dupa ce treci de mirosul de orez fiert cu alcool.

Ce-am mancat nu pot spune, ca majoritatea restaurentelor sau pe unde am mancat pe strada aveau meniu doar in multe dialecte de chineza si in japonez/coreeana. Si poze cu mancarea. Am mancat asa dupa la ghici dupa cum aratau chestiile in poze.

Am suferit un pic mai mult de frig decat imi imaginam, si acum sunt fericitul posesor al unei geci noi de toamna/ligt-winter si o bluza de corp de la Uniqlo ca au aici zeci de magazine :)

Intre plimbari am stat sa ma tiganesc cu aia de la Skyteam ca nu voiau sa-mi dea punctele si milele pe zborurile vietii cu KLM, si pe 31 expira perioada de calificare si dupa ce i-am convins ca nu m-am teleportat din OTP in AMS sa iau avion, mi-au dat milele si punctele.

Frumos Taipei asta, as mai da o zi prin el daca as avea o escala mai lunga.