18/06/2019

Ture de pista. Cumva e semi-convins instructorul ca stiu ce fac si acu nu mai insista sa-mi zica chestii.

Azi facui primele aterizari singur. Adica doar imi zicea ce sa fac, nu mai tragea pe ascuns de chestii :))

Mentinerea unghiului de panta e mai complicat decat pare. Ca daca dai flaps-urile in jos, avionul se ridica de bot si tu vrei sa coboare si trebuie sa apesi cu mansa sa realizezi doua lucruri: sa mentii unghiul de panta si sa compensezi efectul flapsurilor. Lucru care e un pic complicat.

Azi descoperii ca pierdeam un pic cam mult timp sa pun flapsul pe 10 dupa aterizare in timpul manevrelor de touch-and-go, ca n-are opritor de la 40 cand ajunge pe 10 si trebuie sa ma uit un pic la el. Ca si solutie, pentru ca butonul ala de flaps e un fel de potentiometru liniar si flapsurile nu ies chiar instant, ca sa ajung de pe 40 pe 10 cea mai rapida varianta e sa-l duc la 0 si dupa aia la 10, ca la 10 are un opritor pe care pot sa-l simt. Long story short: pot sa pun flapsul pe 10 fara sa ma mai uit la el.

Ratai un viraj ca ma gandeam la ce mai vorbea lumea cu Bucuresti Informare si era un elicopter de voia sa aterizeze la Eroii Revolutiei in Bucuresti si ma gandeam ce spital are acolo heliport.

Din toate turele de pista de le facui azi, nimerii o aterizare bine de tot, vreo doua sau trei aproape bine si restul… sa ziceam ca nu simt neaparat nevoia sa vorbesc despre ele :))

19/06/2019

Azi bagai o ora jumate de aterizari si decolari. Le facui numai de pe 16 ca mi-e cumva mai la indemana si pare normal ca sa zic asa. Da mai mult cre’ca e o treaba din aia de adult, precum ochiul preferat de la aragaz sa ai si pista preferata la aterizare. Weird as fuck.

Prima fu so/so ca inca eram pisat de somn. E cald, nu pot sa dorm noaptea si dimineata nu’s chiar functional.

A doua iesi bine, tinui cum trebuie unghiul de panta. Aproape de pragul pistei avusei o ezitare cu motorul si rezultatul fu o aterizare cam lunga un pic.

La decolare din asta facui o treaba de care fusei super mandru, si anume ca iesii la orizontala la 1300ft doar cu redus din motor si se linisti singur avionul fara sa-i fac ceva. Asa ceva…

Dupa mai facui o aterizare cu flaps pe 40 si trecuram la din alea cu flaps pe 20.

Jmecheria cu flapsul pe 20 e ca vii cu viteza un pic mai mare la aterizare si e mult mai lunga aterizarea ca nu mai are ce sa te franeze tare si trebuie sa-l tii de mansa mai tare sa se scufunde spre sol. Partea buna e ca dupa aia decolezi mai repede ca nu pierzi asa multa viteza dupa ce atingi solul.

Iar e vara, iar sunt termice si pentru ca a plouat si e umiditate relativ mare, apar ascendente si unde n-ar trebui sa fie. Si aici trebuie lucrat cu motorul, lucru pe care l-am uitat si dupa ce m-am luptat cu mansa de am obosit, imi zice instructorul “Da la motor n-ai de gand sa umbli?”.

Apropos de instructor, ieri eram pe finala si vad o masina care trece pe drumul ala de e perpendicular pe pista si il intreb daca intr-o zi are ceva impotriva daca zburam super jos si ne apucam sa urmarim o masina pe drum sa vedem ce face soferul :)) M-a intrebat daca vreau sa-si piarda licenta si nu stie cum :))

Incep sa-mi iasa aterizarile, cam asta e concluzia dupa astea doua zile si daca o tin in ritmul asta cre’ca in curand o sa ies in simpla comanda.

20/06/2019

Aterizari. In fine, touch-and-go, dar cu accent pe aterizari.

Ieri m-am prins de ce dorm prost noaptea, am rezolvat problema si azi de dimineata m-am trezit bine. Adica nu mai eram pisat de somn.

Si ce sa vezi, azi imi iesira aproape toate aterizarile. Din cate facui, vreo 2 aproape ca la carte, restul mai chinuite, dar n-am zgariat avionul. Si doar o data imi trase instructorul de mansa.

Cand sunt aproape de pragul pistei, instructorul incepe cu “trage, trage… acu tine-l”. E, de dimineata in drum spre aerodrom am reusit sa-mi traduc ce vrea asta sa zica. Si treaba e in felul urmator: ajung la pragul pistei cam cu ~ 60-65kts tre sa tragi de mansa sa incerci sa stallezi avionul sa se afunde. Dar nu prea rau, aici e spilul. Si asta tre s-o simti, lucru care nu e usor invatabil fara multa practica.

O alta treaba cu aterizarea e ca trebuie sa mentii unghiul corect de panta cand cobori si cumva trebuie sa-l ginesti ca atunci cand ajungi la pragul pistei sa fii doar la 2-3m inaltime fata de pista sa ai timp sa te afunzi, sa scoti ridici flapsul si sa iti mai ramana suficienta pista sa decolezi :)

Ma gandeam la prima oara cand am pus avionul pe panta de coborare la prima ora si aveam asa un morcov in cur ca e senzatia aia de picaj. Acu pun motorul la relanti sa pierd viteza si mi se pare perfect normal ca elicea abia sa se invarta :)

Azi fu o zi buna pentru stiinta ca sa zic asa. Me very happy :)

22/06/2019

Ieri pauza. Azi trezit la 5:30 ca sa ajung la 7:30 la aerodrom.

Ture de pista. Din nou.

Incep sa ma pricep la aterizari, azi mi-au iesit toate. Una mi-a iesit in timp ce radeam cu instructorul. Asta e asa semn ca a intrat treaba cu aterizarile in “muscle memory” si nu mai trebuie sa ma gandesc la lucruri. E natural.

Si e misto ca dupa ce am facut practica la limite, acum cand vreau sa incetinesc avionul tai motorul, il ridic de bot si incepe sa scada viteza si nu am nici o frica ca o sa ma prabusesc sau ceva. Sau cand scot flapsurile maxim si vreau sa-l incetinesc iar il trag de bot si se duce viteza.

Instructorul tot nu vrea sa alergam masini cu avionul :(

23/06/2019

Incep sa ma pricep din ce in ce mai bine la distractia asta cu aterizarile. Azi mi-au iesit toate, si una chiar derapata. Adica am in loc sa pun ambele roti pe pista in acelasti timp, am pus prima oara stanga si s-a dus un pic in stanga.

Ca si chestii de ras, din virajul 2 in 3 am ca reper o tarla care e verde si restul sunt arate. Eh, treaba e ca aproape de pista mai e o tarla care e verde, dar doar jumatate. Azi facui cumva si nu fusei atent la treaba asta si facui virajul pe aia jumate verde. Si dupa cand ajunsei pe finala, ce sa vezi, aveam pista in fata si eu super sus. Si uite asa facui eu o aterizare buna (yey) din scurt, cu flaps pe 40 de sus de acolo si mentinut unghiul de panta super bine. Si asta fara sa mai trebuiasca sa-i dau motor aproape de pragul pistei sa mentin viteza. Ce sa zic, lectie invatata :)

In alta ordine de idei, erau unii la radio care anuntara ca ei sunt pe la Timisoara si au zbor de vaccinat ursi si vulpi. Primul lucru care imi dadu prin cap e ca in avion cu ei e unul care e super lunetist si trage cu vaccin in animale :)) Dar ma linisti instructorul si imi zise ca exista niste chestii care arata asa ca pucurile de hockey si au carne/peste care dau un miros pe o raza mare si cand animalele musca din ele, sparge si vaccinul din ele si se vaccineaza singure. Acum stiu si cum se vaccineaza animalele salbatice. Nu stiu cand o sa-mi foloseasca treaba asta, dar na… sa bagam la cap :))

24/06/2019

Azi surprinzator fu cam 50/50 treaba. Imi place sa zic ca din cauza ca aveam un pic de vant cam la ~ 45 de grade fata de axul pistei si facea avionul sa se comporte interesant in functie de altitudinea pe panta de coborare. Si manevrele sunt mai dubioase. Trebuia sa tin palonier stanga sa nu aiba deriva si fix cand aveam roata pe sol, mansa dreapta si picior dreapta ca sa fie cu aripa sub vant si in acelasi timp sa compensez miscarea avionului spre stanga o data cu cresterea vitezei eliciei. Distractiv, ce sa zic.

Ma mai trezii o data ca eram prea sus si reusii sa am un pic de acceleratie negativa ca-mi zise instructorul ca “ho ca ma dai afara din avion” ca se ridica un pic de pe scaun :))

Azi ma scosei dintr-o aterizare ca trebuia sa trag mansa stanga, dar eu oricum fac ce fac si trag mansa stanga si nici nu mi-am dat seama de ce m-am scos asa bine.

Legat de treaba cu trasul de mansa stanga, ajunsei azi cu instructorul la ipoteza ca am coiul stang mai greu si ma trage de mana un pic in jos, o fi legat cu vreun nerv lung ceva de degete :))

Mai descoperii ceva zi, da-mi scapa acum.

Anyway, am impresia c-o sa fac o pauza ca nu mai e instructorul p’aci o vreme.

Mi-am facut un mic calcul, si ed cand scriu p’aci aventurile mele cu pilotatul, am ajuns la ~ 27 de ore de zbor. Sper ca in Iulie sa termin cu distractia asta.

26/05/2019

Pentru c’a plouat maxim vineri, ieri pula zbor. Asta nu m-a impiedicat sa ma trezesc la 06:30 sa verific cu instructorul. A ramas sa-l suna dupa-masa. Dupa-masa nu era sigur asa ca a ramas sa-l sun dimineata la 07:00. Cine s-a trezit duminica la 06:30? Azi imi zise ca e OK sa bagam un raid, ca nu merge pista pentru ture de pista. Ca asa se cheama in aviatia asta generala cand te duci la plimbare.

Tot pentru ca ieri nu era sigur ce-o sa facem azi, mi-a zis sa ma pregatesc de un raid la Slatina – Clinceni si retur la Targoviste. Treaba e ca trebuie sa ma incadrez intr-o ora – o ora si un sfert asa la un raid. Si am stat eu si-am masurat distante pe harta cu Google Maps pana mi-a iesit pe nas si n-aveam cum sa fac sub 1h30min-1h45min toata treaba asta. Numai un dus-intors pana la Slatina ar fi fost 1h:15. Asta pentru ca viteza medie de zbor e undeva pe la 80kts.

Zic ca asta nu merge, hai sa fac un traiect pana la Vidraru sa vad si eu barajul de sus ca nu mai fusesem niciodata. Asta a iesit cu dus pe la Campulung – Vidraru – Curtea de Arges – Targoviste fix la 100NM si de vreo 1h15min.

De dimineata ajunsei acolo, scosei avionul din hangar, facui plinul pana dadu peste ca socotii gresit cam cat loc mai era in rezervoare. Noroc ca benzina asta de aviatie se evapora super repede si mai era si caldut pe afara. Trebuia s-o fac si p’asta o data :))

Vorbii cu instructorul ca n-avem cum sa dam Slatina – Clinceni si ca daca n-are nimic de obiectat sa bagam un Vidraru. Cre’ca ii place sa se plimbe ca veni cu ideea sa mergem pana la Cozia si dupa Vidraru si inapoi. Evident, n-am obiectat la planul lui ca si eu aveam chef de plimbare.

Asa ca decolaram de pe 16, un viraj de 180ish de grade si luai initial un cap de Targoviste sa-mi fac traseul in cap. Si dupa vreo 315 grade asa pana vazui in fata Ramnicu Valcea si incepui sa virez un pic dreapta sa ajung la Calimanesti ca incepu si ala sa se vada. Ma incadrai asa pe valea Oltului si urcai pana la 6500ft ca zona de munte si regula zice ca-ti trebuie sa fie cu 1800ft peste cel mai inalt obstacol.

Ocolii varful cozia si o luai spre lacul Vidraru.

Partea misto e ca atunci cand zbori asa sus ai si nori pe langa tine. Si sunt asa mega pufosi si daca nu par mari poti sa intri in ei sau daca-s marisori ii ocolesti. Si cand treci pe langa ei iti dai seama cam cat de repede mergi ca sunt relativ stationari (cel putin astia pe care-i intalnii azi). 80-90kts de la 6500ft nu iti dau impresia ca mergi prea repede cand te uiti la sol, dar cand treci pe langa un nor iti dai seama ca e destul de repede (cam 150-160km/h ca si idee). Bai cat de pufosi sunt si misto. Stateam cu gura gascata pe geam.

Vidraru de sus pare relativ micut si barajul e asa… super mic. Dar lacul de acumulare este destul de mare. Daduram vreo 2 ture pe deasupra si dupa luai un cap de Campulung si dupa ce mai disparura din munti incepui sa cobor pana pe la vreo 5500ft. De la Campulung un pic la dreapta spre Targoviste in timp ce coboram lin cu vreo maxim 100ft/min.

Pe la vreo 4500ft veni instructorul cu ideea sa fac o coborare in spirala ca nu mai facusem de mult si bagai un 360 de grade pe stanga de la 4500ft la 4000ft, dupa mai mersei un pic si una pe dreapta care iesi bine jumate si dupa aia scapai avionul si simtii asta cand mi se infundara urechile ca aveam vreo 700ft/min. Il redresai si uite asa eram eu pe la vreo 3200ft. Ma gandii un pic la ce facui prost si bagai inca un viraj pe stanga pe care il facui perfect. Eram la modul “da-te-n pula mea” ca nu visam sa-l fac bine. Bila pe mijloc, coordonatorul de viraj in pozitia corecta. Mega mandru de mine :)

Terminai asta la la 2700ft si cum incepeam sa ne apropiem de TMA Bucuresti, coboraii drept pana la 1900ft inainte de TMA sa nu ne intrebe aia ce cautam pe la ei prin curte.

Vant nu era si asta inseamna ca puteam ateriza din orice directie, imi veni ideea geniala de a face cea mai lunga finala de pana acum, adica vreo 10km sau ceva ca vendeam la aterizare pe 16 si de la Campulung imi venea asa fix in fata.

Imi iesi super bine si aterizarea asta, chiar surprinzator de bine. Cre’ca incep sa simt avionul si asta e bine, ca am timp sa ma gandesc la altele. Gen viteza in coborare si mentinerea pantei :))

Azi fu super jmecher cu zburatul.

Fluffy clouds.

Dupa ce terminai cu asta, inapoi acasa ca sa ma duc sa votez. Which reminds me: Muie PSD! Si in special Muie Dragnea!

27/05/2019

S-a uscat pista si azi am facut ture de pista. Cumva n-a fost o zi buna pentru stiinta pentru ca mi-am ars-o intre prost si semi-retardat cu aterizarile. Decolarile au fost ok, chiar si alea din mers ca sa zic asa.

Bai da aterizarile, complet retardat. Ba viteza mica si aproape de pragul pistei trebuia sa-i dau motor si dupa aterizam prea departe, ba direct viteza prea mare.

Cea mai inteligenta faza am am avut ca eram in virajul trei si s-a apucat o tanti de la FIR Bucuresti sa vorbeasca si avea o voce misto si m-am apucat s-o ascult la ce zice, chiar daca nu era pentru mine si m-am trezit in virajul 4 la 1300ft si am uitat sa incep coborarea. Pana s-a uitat instructorul la mine si-mi zice: “Te-ai apucat sa asculti Bucuresti Informare, a?”. Si uite asa am facut o aterizare c-o panta din aia de parca ma pregateam de sapat cu avionul.

Am invatat ceva, n-a fost ziua chiar pierduta, da nu mi-am ars-o foarte profi.

28/05/2019

Limite si angajari. Asa mi-a zis instructorul. Instant mi-a venit in cap o gluma proasta despre cum am copiat la matematica si in liceu si prin facultati si ca nu stiu sa rezolv limite, da’ am zis sa ma abtin.

Am inceput cu angajarile, care in engleza sa cheama stall. Si cum faci asta in mod intentionat cu avionul? Well, prima oara te ridici pe la vreo 2000ft dupa QNH sa fii sigur ca ai ceva altitudine si dupa aia reduci putere motorului si tragi de mansa catre tine pana scade viteza sub 40kts. Si atunci se intampla o chestie: simti cum botul avionului pica un pic. In momentul ala dai drumul la mansa si o impingi cat se poate de mult in fata si tai de tot motorul (adica il lasi la relanti). Daca esti perfect orizontal cand faci treaba asta, intri un pic in picaj si prinzi viteza foarte repede, dupa care il aduci la orizontala si ii dai motor si ai scapat de stall. Mega dubioasa senzatia si mi-am adus aminte de ce nu-mi place sa ma dau in rollercoaster.

Partea aia si mai neplacuta e atunci cand avionul nu e orizontal cand il angajezi si pici intr-o parte. La astea am avut ceva palpitatii si strans din buci ca de doua ori mi s-a intampla sa fie pe partea mea caderea si pamantul vine mega repede. Ca 2000ft dupa QNH inseamna cam ~1300ft inaltime la aerodromul asta si se traduce in cam 400m fata de sol. Care atunci cand pici cu avionul nu sunt prea multi metri si trebuie sa reactionezi super repede.

Asta cu angajare inclinata e mai complicat de rezolvat ca dupa ce incepe sa pice trebuie sa tii mansa cum era cand pica si dupa ce ia un pic de viteza il aduci drept si abia dupa aia il aduci la orizontala (straight and level flight) si dupa motor. Si toate asta in maxim 5 secunde sau cam asa.

Am facut vreo 5 -6 manevre din astea de dus la 2000ft, angajat, revenit, dus iar la 2000ft si repetat. M-a consumat maxim seria asta de manevre.

Dupa ce m-am odihnit un pic, am inceput limitele. Care limite inseamna sa mergi cu viteza minima fix inainte de stall. Pe Cessna asta pe care zbor eu, viteza minima e pe undeva pe la 40kt la un unghi atac de aproape 14-15 grade. Si de 30kt cu flapsurile la 40 de grade (flaps pe 40 cum se zice). Si motor gramada sa compensezi unghiul de atac. Si cand esti asa, suna goarna de stall de te faci cu capul si pe langa asta, trebuie sa fii atent sa nu angajezi avionul.

Am facut manevrele astea cu flaps pe 10, 20 si 40. Exista si flaps 30, da e ma greu sa pun flapsurile pe fix 30 de grade.

Aici e interesanta senzatia ca ai impresia ca stai in aer ca te misti super incet.

Ultimul exercitiu a fost sa merg cu 60kt si flaps 10 in linie dreapta cativa kilometri. Ca si reper de linie dreapta aveam un canal de irigatie. Asta mi-a iesit in mare parte pana s-a intetit vantul si dupa a fost mai greu de controlat avionul ca trebuia sa merg cu deriva un pic. Dar am reusit, chiar am fost mandru ca l-am tinut bine.

Bai nasoala senzatia asta cu stall la altitudine mica. Si pana acu mi se pare ca e relativ ok cu zburatul, da am asa o senzatie ca nu e prima oara cand o sa strang din buci la scoala asta.

21/05/2019

Dupa ultimele zboruri s-a futut vremea maxim si abia azi era vorba ca zburam. Ma trezii cu noaptea in cap ca eram primul la zbor si ma dusei la aerodrom. Care aerodrom era ud leoarca si nu se putea zbura. Asa ca plecai inapoi de unde am venit. Bagami-as pula, ca puteam sa nu ma scol la 6 sa vad daca e iarba uda in pizdia.

22/05/2019

Azi era aproape uscat asa ca puturam sa zburam. Si fu bine, bagai primul raid. Raidul in aviatia e atunci cand te plimbi normal cu avionul si te duci undeva.

Pentru ca aveam cam o ora de zbor de facut, bagaram Targoviste – Pitesti – Ramnicu Valcea – Targoviste. Dupa harta, vreo 116NM.

In principiu trebuia sa fac asta c-o harta aeronautica de 1:500000 pe care s-o tin intre picioare si sa ma uit afara, sa ma uit pe harta si intre astea doua sa ma mai uit si la busola sa vad ca am cap-compas ce trebuie. Si evident c-ar fi trebuit sa-mi desenez traiectul pe harta sa stiu dupa ce sa ma uit.

Harta nu gasiram sa folosim asa ca aveam doua variante: mergem ochiometric ca stiam cam in ce directie e Pitesti si dupa trebuia un pic mai la dreapta si nimeream cumva Ramnicu Valcea ca alte orase mai mari in zona nu-s. A doua varianta fu sa folosesc o aplicatie de pe telefon de-o instalasem acu ceva vreme si n-avusesem ocazia s-o folosesc. AirMate se cheama. Nu costa bani, dar nici nu e super usor de folosit.

Dupa vreo 15-20min de butonat prin ea reusii sa-mi fac traiectul, gasii si butonul de Fly. Dupa ce ne ridicaram si se prinse si aplicatia ca suntem in aer si arata traiectul, ce cap trebuia sa tin si ce cap aveam de fapt, viteza la sol, altitudinea dupa QNH ca are optiune sa i-l pun si hai spre Pitesti.

Ce e misto la aplicatia asta ca dupa ce faci traiectul, trage automat si toate NOTAM-urile care sunt in vigoare sau care se vor aplica.

Fusera si aia de la FIR Bucuresti draguti sa nea dea un cod A(lfa) pentru transponder si pusei transponderul in mod C(harlie) ca sa nu imi ceara aia rapoarte de pozitie.

Aerodromul asta de la Targoviste e sub TMA-ul de la Bucuresti si aproape pana la Pitesti a trebuit sa merg la 2000ft si dupa ce am iesit de sub TMA m-am urcat la 3000ft. Se pare ca la Pitesti a fost un mare combinat care facea ceva si acum nu mai face ca e parasit. Dar asta n-a impiedicat pe maimutoii care definesc zonele de restrictie sa le actualizeze cumva. Si ce sa vezi tot Pitestiul e sub zona de restrictie de la GND la FL050.

Da pe principul ca nu poti strica mare lucru c-un avion de 1100kg, am dat ACK la avertizarea ca intru in zona restrictionata (ca eram la 3000ft) si dupa aia un ACK ca sunt in zona si am survolat un pic combinatul si aeroclubul Pitesti care e fix langa combinat. Au gandit-o maxim p’asta cu restrictia si au facut pista direct sub ea.

Anyways, maricel Pitesti-ul asta. Acum spre Ramnicu Valcea, ca nu fusesem niciodata in oras. Bine, acu e peste oras, da cre’ca pot sa zic c’am fost in Ramnicu Valcea. Astia p’aci nu par sa produca nimic util ca poti sa te plimbi bine mersi peste oras fara nici o restrictie :))

Si Ramnicu Valcea e mare. Si au o cladire rotunda care nu stiu ce e, dar arata bine de sus. Aci apucai sa fac niste poze si dupa direct spre Targoviste. Ramnicu Valcea – Targoviste inseamna cam ~27min la 93-95kts viteza la sol.

Dupa vreo 10-15min asa, am coborat de la 3400ft ca sunt dealuri pe langa Ramnicu Valcea la 2000ft ca ne apropiam de TMA Bucuresti si am impresia ca aia se supara daca intri la ei in curte fara treaba :))

Interesant raidul asta. Un pic plictisitor, da’ frumos cu GPS-ul asta de aer, mai ca zici ca esti intr-un avion normal.

23/05/2019

Azi iar raid. Il facui ca ala de ieri, mai mult ca imi facusem un traiect cum trebuie in AirMate. Ca intre timp m-am prins cum functioneaza.

Din pacate azi nu mersei cu aplicatia ca gasi instructorul harta si trebui sa ma plimb dupa harta. Noroc ca tin minte chestiile de le vad de pe o zi pe alta si reusii sa bunghesc traiectul. Bine, mai trasei si cu ochiul la GPS de vreo cateva ori, da in principiu ma descurcai.

Problema cu raidurile astea e ca nu le poti face doar cu harta in mana daca n-ai mai fost niciodata in locurile pe care vrei sa le vizitezi si te hotarasti in avion unde vrei sa te duci.

In teorie iti tiparesti o harta cu unde vrei sa te duci si iti desenezi pe aia traiectul cu capete, puncte de reper si cam ce timp ar trebui sa ai pana acolo. Altfel daca esti deja in avion si deschizi harta de hartie e mega complicat sa faci traiectul in cap, mai ales ca e dificil in cel mai bun caz sa pui un raportor pe harta si sa calculezi capete. Nu imposibil, da’ daca esti singur si ai doar harta ai cam belit cariciul daca esti intr-o zona pe care n-o cunosti.

Azi ii dadui pana la 4500ft, ca le zise instructorul alora de la FIR Bucuresti ca altitudinea maxima o sa fie 5000ft si cum aia n-au avut nici o obiectie, de ce nu.

Alta treaba interesanta pe care o invatai azi e formarea obiceiurilor. Eram aproape de Targoviste si eram pe undeva pe la 3400-32000ft si eram un pic in TMA-ul de la Otopeni, asa ca zic hai sa cobor la 2000ft sa fiu fix la limita. Si cum eu sunt asa un pic “mission oriented” ma apucai sa cobor cu 500ft/min sa ajung sub TMA. Si aci imi explica instructorul ca asa cum o sa ma invat acu’, o sa fac si dupa cand o sa fiu singur in avion si ca la un moment dat n-o sa-mi placa miscarile astea bruste. Bagai la cap si incepui o coborare lina cu 100-200ft/min. Coborare care e mult mai usoara pentru corp si nu ai senzatia aia de picaj. Mai imi zise instructorul ca o sa fie bine si cand o sa zbor cu pasageri care nu s-au mai dat cu avionul si in felul asta n-o sa li se faca rau.

Astia cu TMA-ul lor nu prea se supara se pare pe partea asta ca nu vine nici un avion la aterizare dinspre Targoviste ca e cam drept cu Bucurestiul si de obicei vin din dreapta Pitestiului (cum te uiti la Bucuresti).

Dupa ce trecui de momentul asta ma gandeam sa aterizez pe pista 16 ca imi era direct in fata. Instructorul zise ca intai ar fi bine sa trecem sa vedem maneca de vant sa alegem pista aia cu vantul din fata.

Un zburat pe la 1000ft paralel cu pista sa vad maneca de vant. Era mega pleostita, semn ca nema vant. Ailalta optiunea era pista 34 pentru aterizare si dadui peste un sat care era pe langa aerodrom asa la 1000ft, sa nu zica ca nu-i baga nimeni in seama, un viraj de aproape 210 grade facut din doua bucati si ma pusei pentru aterizare.

N-o nimerii chiar bine ca pusei rotile jos foarte aproape de pragul pistei. Partea buna e ca pana la jumatate ne-am oprit si am parcat direct, fara nici o manevra de intoarcere.

---

Azi aflai ca astia de au aerodromul unde fac io practica sunt pesedisti ca ieri venisera unii cu niste drone foarte scumpe sa se dea cu ele. Din alea cu mai multe camere, cu receptie video pe telecomanda.

Azi aflai si cine erau: jandarmeria. In civil, ca deh. Care este ajutata de SRI sa foloseasca dronele, ca ei singuri nu-s capabili. Cum am aflat asta? Vorbeau smardoii aia de la jandarmerie ca le-au explicat “baietii de la SRI” cum sa orienteze camerele si antenele sa mearga bine.

Asta e asa mai mult ca informatie ca statul paralel lucreaza cu batausi. Orice, atata timp cat e bine pentru aia din spate de trag sforile. Da, stiu, teoria constipatiei.

24/05/2019

Ieri s-a schimbat un pic programul si in loc sa zbor dimineata m-am programat dupa-masa pe la 14:30. La 05:00Z au dat astia de la Otopeni un TAF nou si era cu ploaie si vant in rafale care era prognozat pe la 14:00.

Anyways, ajung pe la 14:36 la aerodrom, ma pregatesc de plecare si vremea era inca OK in jurul aerodromului, da se vedeau doi nori cummulonimbus (sau CB pe scurt) care plouau fiecare in zona lor si pareau ca au asa o traiectorie divergenta.

Am decolat de pe 34 si am apucat aproape sa dau o tura de pista, ajungand aproape de finala cand s-a schimbat vantul si a inceput sa vina norul cu tot cu ploaie si vant spre aerodrom. Zice instructorul ca o sa aterizam cu full-stop in loc de touch-and-go ca vine ploaia.

Sa fac un tur de pista dureaza cam 7 minute asa de la decolare pana la aterizare.

Am aterizat si la vreo 10 minute asa dupa aterizare a venit o ploaie torentiala. Care a tinut vreo 2-3 minute si dupa s-a oprit. Zic hai c-am noroc, n-a plouat mult si bagam in continuare. Dupa 5 minute a inceput sa-i dea tare si a tinut aproape o ora cred.

Pe langa erau niste colegi de scoala care se apucasera de un gratar si m-am dus si eu p’acolo sa mananc ceva ca plecasem cam nemancat la zbor ca avusesem treaba dimineata si aveam in masina doar un baton cu ceva alune care sa ma tina cat sa zbor si dupa aia mai vedeam eu. Am bagat cativa mici, am injurat vremea si m-am dus spre casa.

Cred ca e prima oara intr-un an cand conduc la drum ceva mai lung pe ploaie. In mod normal, cand nu ploua, numarul de tampiti de pe drum e relativ mic. E, cand ploua zici ca ies toti sa se duca in mortii lor, parca ploaia e un magnet de retardati. Am facut pana acasa 3 ore in loc de o ora si jumatate.

N-a fost o zi buna pentru stiinta. Am condus 4h30min ca sa zbor 7 min. Eficienta maxima.

25/05/2019

Azi trebuia sa zbor din nou. Ma trezii la 06:30 sa am timp sa ma dezmeticesc sa sun instructorul la 7 (ca e cazat la Targoviste) sa zica daca facem ceva sau nu, sa nu ma duc pana acolo degeaba. Dar cum ieri a plouat de-a rupt, balteste apa pe pista si pula zburat.

Dar cine e treaz sambata dimineata de la 06:30?