parlamentare 2020

Asa la cald, un pic despre alegerile parlamentare din 2020.

Partea proasta e ca n-am putut sa votez, ca sunt in pizdia, si domiciliul e in .ro. Kudos la oamenii de la sectia de votare care erau cu “aveti ceva orice sa dovediti ca stati in Europa? Ca doar asa puteti vota in afara tarii”.

Ca au fost 30% oameni la vot nu e de mirare, mai ales c’a fost frig, sperieturile cu pandemia si tot asa.

De rezultate, PSD a luat ce ia de obicei cand voteaza aia 2-3 milioane ai lor.

USR a luat ce e in bula lor, cam aproape un milion de oameni.

PNL-ul a luat si el vreo 2-2.5 milioane de voturi de la “ai lor”. Personal ma bucur ca n-a luat PNL prea mult ca prea prost si-au ars-o in starea de urgenta cand au furat cu doua maini, si dupa cand au facut tot posibilul sa futa cat mai multe firme si indarjirea cu care il tin pe muiul ala de Arafat in brate.

USR-PLUS au luat fix cat e bula lor de hipsteri. Si eu tot cu ei as fi votat, nu neaparat ca am vreo afinitate pentru ideologia lor, da’ nu-s USL.

PRM a reinviat sub forma de partidul AUR neamuzant. Aparent au un meltean pe post de sef de partid, iar co-sef de partid un traficant de carne vie. Nu ma mai mira nimic in 2020.

Ponta si cu Tariceanu au supt pula si nu mai sunt parlamentari. Poate pe Tariceanu reusesc astia sa-l bage la bulau, eventual pe usa din dos ca tot ii place sa intre pe acolo sa nu stea la coada cu pulimea. Tot prin presa citeam ca cica Tariceanu o sa se bage la nusce emisiune la televizor pe post de balega. Mickey Mouse nu stiu ce-o sa faca, dar hei, Muie Ponta – drum bun si cale batuta.

optimizarea asteptarii

In distractia asta a mea cu postitutia intelectuala, am ajuns sa fiu pimpuit de niste luxemburghezi unor italieni care la randul lor ma pimpuiesc la un client de-al lor din sectorul public. Cre’ca e si-o melodie cu “pimping all the way in one horse open sleigh” sau ceva de genul.

Anyways, clientului final ii place foarte mult birocratia si are un fetish pentru spell checking pe documente si daca nu sunt chiar la virgula, le rejecteaza si dureaza o saptamana pana iti da un feedback sa zica ce ai scris gresit si dupa ce corectezi o virgula scapata aiurea, mai dureaza o saptamana sa zica daca e de acord cu modul in care zi rezolvat obiectia lui. Si cand nu gresesti tot dureaza pana iti da voie sa faci ceva. Long story short, lucrurile dureaza la client. Norocul meu ca ma lasa sa ma dau pe net si pot sa muncesc pentru altii in timp ce astept si nu ma plictisesc.

Italienii au vazut ca nu prea e progres cu implementatul la diverse pe care ar trebui sa le fac eu pe aici din cauza ca stau mult sa zica clientul ceva, si s-au apucat sa se gandeasca cum sa rezolve problema.

Si au venit saptamana asta cu o solutie: de luni o sa am colegi noi, in ideea ca daca asteptam impreuna sa raspunda clientul o sa fie mai eficient decat daca o sa astept doar eu.

O sa asteptam mai repede cum s-ar zice.

getting lost

Cand ajung prin locuri noi imi place s-o iau aiurea pe strazi pana nu prea mai am idee pe unde sunt. Bine, si prin locuri vechi, dar mai rar. Nu’s chiar complet pierdut in sensul ca imi inchipui ca nimeresc eu la o strada mai mare sau ceva cat sa gasesc un punct de reper care posibil sa ma duca intr-un loc cat de cat cunoscut si tot asa pana sa ma intorc de unde am plecat.

Sentimentul de a merge la intamplare si a decide fara vreo logica daca sa merg inainte, sa fac stanga, sa fac dreapta, sa ma intorc e foarte misto. Cumva imi place sa cred ca deciziile sunt super aleatoare.

Si, de cand m-am pricopsit anul trecut cu niste AirPods, caut un playlist cu ceva care-mi place in ziua sau saptamana aia, ii dau sa cante si pentru ca o sug maxim la multitasking, ajunge cateodata sa ma confuzeze un pic muzica si sa ma trezesc ca-mi place o melodie super mult si cumva ma concentrez la ea si cand “deschid” iar ochii habar n-am pe unde sunt. Exista si momentele alea super super tari cand pot sa sincronizez o melodie cu mersul si sa fiu asa ca’ntr’un film din ala de te binedispune intr-o zi de duminica.

O mica gradina intr-o intersectie
O casuta mica-mica
Foliaj intr-o zi de toamna
Metal flamingos or the Spanish Inquisition :)
Cathédrale Notre-Dame de Strasbourg
Lebede dupa ploaie

Apropos de muzica si plimbat aiurea, intr-o zi eram asa pe langa unul din bratele Rinului de pe aci si cumva intram inapoi in oras dupa un ocolo mai lung printr-o zona fara prea multi oameni si a inceput sa cante Coldplay – Viva la Vida si cand am intrat la loc in civilizatie era melodia fix asa cam trecuta de o treime si era si vremea frumoasa, geniale urmatoarele 2-3 minute de melodie combinate cu locul prin care eram.

Gettting lost is good.

abstract: the art of design

E pe Netflix seria asta documentara, despre cum se face design in varii domenii, de la arhitectura la font-uri, de la incaltaminte la fotografie.

Ce e foarte misto si m-a atras la asta, pe langa logo-ul colorat, e ca se focuseaza pe o singura persoana in fiecare episod, care e sa ziceam printre cele mai bune dintr-un anumite domeniu, si povesteste si despre cum a ajuns unde este acum.

Nu pot sa-l recomand indeajuns, atat de misto sunt subiectele, dar si modul in care este realizat si filmat.

uptime

Asta e ultima masina intr-un mediu care incet incet se muta in cloud si zisei sa-i fac o poza, ca sigur o sa uit sa-i mai fac una cand o sa-i dau “Shut down” pentru ultima oara.

Windows 7 uptime

Sa mai zica lumea ca nu a reusit MS sa faca un Windows care sa nu crape :))

Install & boot time

Folosit numai prin RDP pentru lucruri care n-au echivalent pe MacOS.

Ma uitam acu’ la System Boot Time si ma gandeam oare cu ce ocazie i-am dat atunci in Decembrie un reboot.

distractie cu un scammer

Luna trecuta am pus pe OLX la vanzare un MacBook Pro de mi-l luasem acum vreo doi ani si pe care l-am schimbat cu unul ultima generatie. Mai mult pentru RAM ca la 32GB merg lucrurile altfel si pentru tastatura, ca aia veche incepuse sa se balbaie.

Initial am primit mesaje din astea scrise fie de boti fie de scammeri agramati direct pe OLX.

Dupa aia, a aparut un gigel care voia mi-a scris ca e interesat de laptop si ca il vrea. Acu nu stiu despre altii, dar nu cumpara nimeni un MacBook dintr-o alta tara si e dispus sa plateasca transportul cand poate sa-l ia mai ieftin de acolo. Asa ca am zis sa ma distrez un pic si sa vad pana unde merge scam-ul si ce metoda sau metode o sa foloseasca sa ma faca sa i-l trimit.

“Doavada” de la “banca”, arata asa:

Sa revenim la discutie:

Inca nu imi dau seama daca am dat de cel mai prost scammer din lume, ca am vorbit cu el doua saptamani despre “i did not get the money” sau nu prea mai merge business-ul si astia trebuie sa insiste pana le pica si lor ceva.

Vorbeam ieri c’un prieten de asta si m-a intrebat de ce nu i-am trimis o caramida. Raspunsul de ieri a fost ca m-ar fi costat caramida aia si n-ar fi fost amuzant.

Azi incepui sa ma gandesc serios sa-i trimit un vibrator (pe net e vreo 60 de lei unul) si o foaie cu “Here, now go fuck yourself”. Daca e sa fie circ, sa fie pana la capat.

tenet

Primul film pe anul asta la cinema. Si uitasem cat de tare e cinema-ul din Baneasa.

Despre film, e in stilul lui Cristopher Nolan, te doare mintea si nici nu-ti da aspirina la sfarsit. Altfel, super tari efectele speciale si coloana sonora.

de prin aer (2)

Am bagat duminica o mica plimbare pe Valea Prahovei si Valea Oltului. Si erau nori, SCT pe la Campina si spre Brasov/Rasnov deja erau cam BKN spre Sighisoara asa si OVC spre munte. Si fiind munte, nu puteam s-o dau pe sub ei, asa ca am prins o spartura si cumva am ajuns peste ei. Pe la Rasnov asa am facut stanga si am tot urcat prin niste sparturi pana pe la ~9200ft QNH sa fiu pe deasupra norilor.

Pentru vreo 10 minute asa cred, aveam numai nori sub mine, soarele ma lovea drept in mecla ca zburam cam spre vest asa pe la ~19:00, fix cu vreo aproape 2 ore inainte de apus. Mega misto privelistea, peste o mare de nori, si cu castile in care nu prea auzeam deloc motorul ma simteam ca ai de zboara comercial fara nici o grija pe lume. E geniala privelistea, mai ales ca fiind foarte aproape, parca zburai pe langa pufosenii super mari.

Treaba a inceput sa devina “interesanta” ca ma apropiam de Valea Oltului si tot pe deasupra norilor fara sa vad vreun loc pe unde sa ma strecor spre Ramnicu Valcea sa cobor. Peste munti norii pareau ca se ridica mai mult si atunci nu stiam cam cat de sus sunt si deja peste 10000ft e mai tricky cu respiratul (respiri, dar parca legal cam trebuie sa ai oxigen suplimentar).

Treaba e ca aveam de ales in a mai zbura si a cauta un loc de trecere, sau sa ma intorc pe unde am venit, ca pe acolo era loc. Eram cam la jumate cu combustibilul (fara sa ma ating de rezerva).

In timp ce ma gandeam asa ce sa fac, am vazut un fel de U in nori cam fix pe unde incepea Valea Oltului dinspre Sibiu (cre’ca pe la Talmaciu II asa) si m-am dus spre aia. Cam la vreo alte 10 minute cred de de am trecut prin U-ul ala eram pe deasupra Calimanestiuli in coborare ca si norii o luau in jos si in fata parea ca se termina, si cam asa a fost. Am putut sa cobor linistit pana pe la 3000ft pana am ajuns la Pitesti, fara graba.

Long story short: poate deveni tricky VFR daca nu o gandesti bine cu vremea.