optimizarea asteptarii

In distractia asta a mea cu postitutia intelectuala, am ajuns sa fiu pimpuit de niste luxemburghezi unor italieni care la randul lor ma pimpuiesc la un client de-al lor din sectorul public. Cre’ca e si-o melodie cu “pimping all the way in one horse open sleigh” sau ceva de genul.

Anyways, clientului final ii place foarte mult birocratia si are un fetish pentru spell checking pe documente si daca nu sunt chiar la virgula, le rejecteaza si dureaza o saptamana pana iti da un feedback sa zica ce ai scris gresit si dupa ce corectezi o virgula scapata aiurea, mai dureaza o saptamana sa zica daca e de acord cu modul in care zi rezolvat obiectia lui. Si cand nu gresesti tot dureaza pana iti da voie sa faci ceva. Long story short, lucrurile dureaza la client. Norocul meu ca ma lasa sa ma dau pe net si pot sa muncesc pentru altii in timp ce astept si nu ma plictisesc.

Italienii au vazut ca nu prea e progres cu implementatul la diverse pe care ar trebui sa le fac eu pe aici din cauza ca stau mult sa zica clientul ceva, si s-au apucat sa se gandeasca cum sa rezolve problema.

Si au venit saptamana asta cu o solutie: de luni o sa am colegi noi, in ideea ca daca asteptam impreuna sa raspunda clientul o sa fie mai eficient decat daca o sa astept doar eu.

O sa asteptam mai repede cum s-ar zice.

getting lost

Cand ajung prin locuri noi imi place s-o iau aiurea pe strazi pana nu prea mai am idee pe unde sunt. Bine, si prin locuri vechi, dar mai rar. Nu’s chiar complet pierdut in sensul ca imi inchipui ca nimeresc eu la o strada mai mare sau ceva cat sa gasesc un punct de reper care posibil sa ma duca intr-un loc cat de cat cunoscut si tot asa pana sa ma intorc de unde am plecat.

Sentimentul de a merge la intamplare si a decide fara vreo logica daca sa merg inainte, sa fac stanga, sa fac dreapta, sa ma intorc e foarte misto. Cumva imi place sa cred ca deciziile sunt super aleatoare.

Si, de cand m-am pricopsit anul trecut cu niste AirPods, caut un playlist cu ceva care-mi place in ziua sau saptamana aia, ii dau sa cante si pentru ca o sug maxim la multitasking, ajunge cateodata sa ma confuzeze un pic muzica si sa ma trezesc ca-mi place o melodie super mult si cumva ma concentrez la ea si cand “deschid” iar ochii habar n-am pe unde sunt. Exista si momentele alea super super tari cand pot sa sincronizez o melodie cu mersul si sa fiu asa ca’ntr’un film din ala de te binedispune intr-o zi de duminica.

O mica gradina intr-o intersectie
O casuta mica-mica
Foliaj intr-o zi de toamna
Metal flamingos or the Spanish Inquisition :)
Cathédrale Notre-Dame de Strasbourg
Lebede dupa ploaie

Apropos de muzica si plimbat aiurea, intr-o zi eram asa pe langa unul din bratele Rinului de pe aci si cumva intram inapoi in oras dupa un ocolo mai lung printr-o zona fara prea multi oameni si a inceput sa cante Coldplay – Viva la Vida si cand am intrat la loc in civilizatie era melodia fix asa cam trecuta de o treime si era si vremea frumoasa, geniale urmatoarele 2-3 minute de melodie combinate cu locul prin care eram.

Gettting lost is good.

abstract: the art of design

E pe Netflix seria asta documentara, despre cum se face design in varii domenii, de la arhitectura la font-uri, de la incaltaminte la fotografie.

Ce e foarte misto si m-a atras la asta, pe langa logo-ul colorat, e ca se focuseaza pe o singura persoana in fiecare episod, care e sa ziceam printre cele mai bune dintr-un anumite domeniu, si povesteste si despre cum a ajuns unde este acum.

Nu pot sa-l recomand indeajuns, atat de misto sunt subiectele, dar si modul in care este realizat si filmat.

uptime

Asta e ultima masina intr-un mediu care incet incet se muta in cloud si zisei sa-i fac o poza, ca sigur o sa uit sa-i mai fac una cand o sa-i dau “Shut down” pentru ultima oara.

Windows 7 uptime

Sa mai zica lumea ca nu a reusit MS sa faca un Windows care sa nu crape :))

Install & boot time

Folosit numai prin RDP pentru lucruri care n-au echivalent pe MacOS.

Ma uitam acu’ la System Boot Time si ma gandeam oare cu ce ocazie i-am dat atunci in Decembrie un reboot.

distractie cu un scammer

Luna trecuta am pus pe OLX la vanzare un MacBook Pro de mi-l luasem acum vreo doi ani si pe care l-am schimbat cu unul ultima generatie. Mai mult pentru RAM ca la 32GB merg lucrurile altfel si pentru tastatura, ca aia veche incepuse sa se balbaie.

Initial am primit mesaje din astea scrise fie de boti fie de scammeri agramati direct pe OLX.

Dupa aia, a aparut un gigel care voia mi-a scris ca e interesat de laptop si ca il vrea. Acu nu stiu despre altii, dar nu cumpara nimeni un MacBook dintr-o alta tara si e dispus sa plateasca transportul cand poate sa-l ia mai ieftin de acolo. Asa ca am zis sa ma distrez un pic si sa vad pana unde merge scam-ul si ce metoda sau metode o sa foloseasca sa ma faca sa i-l trimit.

“Doavada” de la “banca”, arata asa:

Sa revenim la discutie:

Inca nu imi dau seama daca am dat de cel mai prost scammer din lume, ca am vorbit cu el doua saptamani despre “i did not get the money” sau nu prea mai merge business-ul si astia trebuie sa insiste pana le pica si lor ceva.

Vorbeam ieri c’un prieten de asta si m-a intrebat de ce nu i-am trimis o caramida. Raspunsul de ieri a fost ca m-ar fi costat caramida aia si n-ar fi fost amuzant.

Azi incepui sa ma gandesc serios sa-i trimit un vibrator (pe net e vreo 60 de lei unul) si o foaie cu “Here, now go fuck yourself”. Daca e sa fie circ, sa fie pana la capat.

tenet

Primul film pe anul asta la cinema. Si uitasem cat de tare e cinema-ul din Baneasa.

Despre film, e in stilul lui Cristopher Nolan, te doare mintea si nici nu-ti da aspirina la sfarsit. Altfel, super tari efectele speciale si coloana sonora.

de prin aer (2)

Am bagat duminica o mica plimbare pe Valea Prahovei si Valea Oltului. Si erau nori, SCT pe la Campina si spre Brasov/Rasnov deja erau cam BKN spre Sighisoara asa si OVC spre munte. Si fiind munte, nu puteam s-o dau pe sub ei, asa ca am prins o spartura si cumva am ajuns peste ei. Pe la Rasnov asa am facut stanga si am tot urcat prin niste sparturi pana pe la ~9200ft QNH sa fiu pe deasupra norilor.

Pentru vreo 10 minute asa cred, aveam numai nori sub mine, soarele ma lovea drept in mecla ca zburam cam spre vest asa pe la ~19:00, fix cu vreo aproape 2 ore inainte de apus. Mega misto privelistea, peste o mare de nori, si cu castile in care nu prea auzeam deloc motorul ma simteam ca ai de zboara comercial fara nici o grija pe lume. E geniala privelistea, mai ales ca fiind foarte aproape, parca zburai pe langa pufosenii super mari.

Treaba a inceput sa devina “interesanta” ca ma apropiam de Valea Oltului si tot pe deasupra norilor fara sa vad vreun loc pe unde sa ma strecor spre Ramnicu Valcea sa cobor. Peste munti norii pareau ca se ridica mai mult si atunci nu stiam cam cat de sus sunt si deja peste 10000ft e mai tricky cu respiratul (respiri, dar parca legal cam trebuie sa ai oxigen suplimentar).

Treaba e ca aveam de ales in a mai zbura si a cauta un loc de trecere, sau sa ma intorc pe unde am venit, ca pe acolo era loc. Eram cam la jumate cu combustibilul (fara sa ma ating de rezerva).

In timp ce ma gandeam asa ce sa fac, am vazut un fel de U in nori cam fix pe unde incepea Valea Oltului dinspre Sibiu (cre’ca pe la Talmaciu II asa) si m-am dus spre aia. Cam la vreo alte 10 minute cred de de am trecut prin U-ul ala eram pe deasupra Calimanestiuli in coborare ca si norii o luau in jos si in fata parea ca se termina, si cam asa a fost. Am putut sa cobor linistit pana pe la 3000ft pana am ajuns la Pitesti, fara graba.

Long story short: poate deveni tricky VFR daca nu o gandesti bine cu vremea.

de prin aer (1)

Pe la inceputul lui Iulie am inceput sa zbor pe bune, in trei saptamani am bagat aproape 20 de ore de zbor, in reprize de cate 3-4 ore si o data vreo 5h in cap de “actual flight time”.

Fata de zburatul in scoala in care nu prea trebuia sa ma gandesc la multe, acum ca si “comandant” lucrurile sunt mai complicate, in sensul ca tot ce se intampla cu avionul dupa ce pornesc motorul e responsabilitatea mea.

Primul zbor l-am facut la munte pentru ca e mai complicat decat zburatul la campie. Si peisajul cateodata e super tare. E complicat ca trebuie sa zbori sus, sa fii atent la nori si sa nu intri in vreo unul care e mai mare decat crezi ca e si sa iti pierzi orientarea in spatiu, sa ai grija la curentii de aer etc.

Asta e o parte, a doua parte cu zburatul e ca atunci cand vorbesti cu cei de la Bucuresti Informare si te intreaba ce mai faci si pe unde esti trebuie sa stii relativ exact unde esti si incotro te indrepti. Asta e una, a doua e ca trebuie sa stii mereu unde esti, pentru ca nu esti singur prin aer, si in functie de ce auzi pe radio trebuie sa stii daca cineva e aproape de tine si din ce directie vine, in caz e zboara cam pe la aceeasi altitudine.

Long story short, trebuie sa invat geografie. Da serios. Ca si exemplu, intr-o zi am zis sa fac o aroganta si sa ma duc acasa sa vad orasul de sus. Pentru navigat folosesc Sky Demon, dar in ziua aia am apasat pe ceva optiuni si nu-mi arata cum trebuie lucrurile si cat am butonat la el m-am ratacit. Adica m-am uitat pe geam si habar nu aveam unde sunt. Cat m-am mai gandit l-am auzit pe unul ca vine de la Videle si i-a zis Bucuresti Informare ca sunt si eu prin zona si m-am prins ca sunt oarecum in partea de sud-vest a Bucurestiului. Intr-un final am facut Sky Demon sa arata ce aveam nevoie si eram la vreo 15-20min de Videle. O data ce am bunghit unde e, m-am reorientat rapid ca stiam drumurile de ajung acasa si le-am urmat pe alea, ca doar le-am facut de zeci de ori de-alungul timpului. Ce zic e ca exista un risc s-a sug intr-un mare fel daca imi pierd orientarea in spatiu pentru cateva momente. La mine au fost cred ca vreo cateva minute cat am butonat aplicatia aia si mi-am pierdut orientarea spatiala.

Am ajuns acasa de parca m-as fi dus cu masina, dar am sarit un pic peste Alexandria ca stiam cam pe unde e Rosiori si de la Rosiori stiam cum sa ma duc. Am trecut Oltul pe la Draganesti, ocazie cu care am vazut un ditamai barajul care nu stiam ca e acolo si dupa aia incet-incet spre Caracal si cu grija sa nu ajung pe la Deveselu ca e cu interzis p’acolo. Imi inchipui ca nu vor sa fie vazuti cand fac gratare langa rachete.

Pe langa geografie trebuie sa invat sa inteleg vremea mai bine, ca aici sunt cateva aspecte importante:

  1. E important sa stii cum este vremea pe traiect sa stii cum zbori
  2. E important sa stii cum e vremea la destinatie. Ca poti sa ajungi acolo dar sa nu poti ateriza
  3. Daca trebuie sa ocolesti zone cu vreme proasta inseamna consum mai mult si trebuie sa stii cam cat faci fie sa te intorci sau pana la un alt aerodrom unde sa poti ateriza si alimenta.

La intoarcere din Caracal s-a futut vremea la Targoviste ei era asa la limita de VFR si se apropia de IMC. I-am dat talpa maxima pana acolo si aproape de aerodrom am prins ploaie si am aterizat mai mult chioras. Benzina aveam si eventual mai stateam un pic in aer, dar asta insemna ca trebuia stat in furtuna si nu e distractiv si daca vremea devenea IMC, ajungeam sa zbor ilegal. Big no-no.

Apropos de geografie, intr-o zi am fost pe la mare si un pic de delta si toti cu care vorbesti iti zic ce se intampla relativ la anumite locuri si trebuie sa stii exact la ce se refera, unde esti fata de locurile alea si asa mai departe. Si nu e nimic jos. Doar camp, sau dupa caz, apa si camp.

Alta treaba interesanta e cat de usor iti pierzi orientarea in spatiu cand nu vezi nimic pe langa tine ca si punct de referinta.

Ieri am dat o tura pe la munte si erau nori mai mici asa dar si din aia mari. VFR cam trebuie sa-i ocolesti ca o data ce intri in nor nu vezi nimic. Si ca nu vezi nu e neaparat cea mai mare problema, ci faptul ca daca te uiti pe geamul lateral mai mult decat trebuie iti pierzi orientarea in spatiu imediat, si nu simti daca avionul e in “straight and level flight” sau daca e in coborare sau urcare sau e inclinat.

Alta treaba cu care nu am avut pana acum de a face sunt turbulentele. Tot ieri am luat-o de la Vidraru spre Cozia si pentru ca pe Valea Oltului era soare si frumos, zic hai sa ma duc spre Sibiu si sa fac un dreapta fix inainte de CTR-ul de la SBZ si sa ma intorc pe Valea Prahovei. Zis si facut, pana cand am iesi de pe Valea Oltului si la nici cinci minute dupa dreapta s-a zgaltait o data avionul de n-am stiu ce e cu el si dupa aia a continut asa pana pe la Piatra Craiului.

A fost maxim de neplacut, ca pe langa faptul ca a trebuit sa tin mansa aia foarte strans si sa contracarez turbulentele, mi-a dat si o stare din aia maxima de disconfort. Campie in stanga, munte in dreapta, tot vantul de la campie se lovea de munte si se intoarcea la campie. Si eu acolo. Am inceput sa urc incet spre 8500ft in ideea ca poate e mai linistit sus. Cam ~30min a durat toata distractia dar m-a consumat super mult. Pe la Piatra Craiului a inceput sa se linisteasca si pe platoul Bucegi a fost normal. Tocmai trecusera si norii si se vedea crucea de pe Caraiman, da’ pentru ca ma obosise distractia de dinainte am dat doar o tura asa pe la ea si dupa direct cap de Pucioasa si dupa Targoviste. A fost super bine pe partea astalalalt a muntilor, nexam turbulente. Era un pic de vant, dar doar atat.

Am terminat zborul cu un low pass deasupra aerodromului care a iesit super bine si foarte misto. Si dupa si aterizarea a iesit cum trebuie, chiar daca mi s-a parut ca am venit un pic cam sus.

Cam de acum a inceput asa invatatul pe bune, dupa cum simt eu treaba.