around the world on ffwd

Mi-a dat acu cateva zile FB un reminder ca “Ia uite ce faceai acu 2 ani”. Si ma uit, si eram un Hawai’i cu un Mai Tai in mana.

Pe la sfarsitul lui 2019 terminasem cu ce aveam de facut, eram obosit pisat pe mine si am zis ca tre sa plec in vacanta ca nu mai merge treaba. Si, evident, mi-a venit o idee geniala: sa bag eu un mic inconjor al lumii.

M-am ruinat un pic cu biletele de avion, ca e un pic scumpa distractia asta. Dar hei, o data traim.

Primul stop a fost in NYC, unde am stat vreo doua saptamani. Primele zile au fost un pic cu drama ca a trebuit sa rezolv niste urgente, dar dupa am dormit ca un porc in cotet. In .ro nu aveam treaba, nu ma cauta nimeni de acolo, in US erau toti in spiritul sarbatorilor si nu ma cauta nimeni. Best sleep. Mancam si dormeam. In the Big Apple.

De revelion am fost in Battery Park sa vad artificiile din NJ, a trecut de 12 noaptea, mi-a expirat cartela de metrou, am luat un Uber la supra-pret inapoi acasa. Am inceput anul bine cu o mica aventura :)

La inceputul lui Ianuarie m-am dus sa vad cum arata EWR si sa ma imbarc pe un zbor de 11h pana in HNL, ca Hawai’i era unu din locurile alea pe care mereu mi le-am dorit sa le vad, dar sunt incredibil de departe. Si necesita asa un pic de sincronizare sa merg pana acolo.

Am plecat dimineata, am ajuns dupa-masa. Obosit, ca astia la United nu prea au scaune comode cand mergi pe saracie.

In Hawai’i m-am plimbat de dracii m-au luat ca stiam ca nu o sa ajung prea curand. Ba frumos e acolo. Am stat in Honolulu si m-am plimbat pe toata insula. Ma mai uit asa la poze si imi aduc aminte ce misto e Pacificul, si cu toata flora luxurianta. Incredibil.

Din HNL m-am dus spre AKL, ca aveam pe lista sa ajung in cel mai departat loc unde as putea sa ma duc cu avionul. Si dupa alte 11h de zburat si 24 de ore pierdute in zbor (am plecat sambata dimineata si am ajuns duminica dupa-masa pentru ca am trecut peste IDT), am ajuns in Noua Zeelanda. Unde am inceput bine, cu o tipa la Immigration care m-a intrebat ce fac la ei, si i-am zis ca am venit pana acolo ca sunt departe. S-a blocat un pic, cum adica suntem departe. Si i-am explicat cum e .ro fata de .nz si cum am ajuns la ei, si ca they fucking far away. Am avut asa un mic moment in care nu credeam ca o sa ma lase la ei in tara, dar si-a dat ochii peste cap si-a zis bine, treci.

Astia neozeelandezi sunt paranoia cu murdaria pe care poti sa o aduci la ei, si au nus’ce de detectoare de bagaje sa nu aduci cumva pamant sau vreo insecta mica cu tine sa le strici insulele sau ceva.

Highlight-ul vizitei a fost o vizita la Hobbiton, platoul de filmare real-life pentru The Lord of the Rings. M-am simtit asa transportat un pic in timp si mi-am adus aminte de primul film din trilogie si cum mi se parea, si cum era chiar sa fii acolo. Nici nu ma gandeam eu pe vremea aia ca o sa ajung sa ma duc pe unde vrea muschiu’ meu asa…

Auckland e misto, e curat, aranjat. Destul de multicultural din tot ce-am vazut plimbandu-ma aiurea pe strazi. Ar fi si mai frumos daca n-ar conduce pe partea gresita a drumului.

Din AKL am taiat-o spre BKK. 12h peste ocean. Noroc ca desi eram la cabina de saraci, am prins un rand gol si-am putut sa dorm. Plecat dimineata, ajuns seara :) Yey pentru zburatul spre vest :)) Cre’ca m-a injurat maxim o gagica cu picioare lungi care nimerisa cu gagica-su pe un rand plin.

In BKK m-am dus ca imi place Thailanda si ca aveam pofta de niste PadThai d’ala autentic de 60THB de la un colt de strada. True story. Nimic nu se compara cu bunatatea si gustul mancarii la colt de strada in Asia.

BKK spre OTP a fost asa cu escala mica in VIE. Ocazie cu care am vazut si eu cum arata business la Austrian pe zboruri long haul. Nothing to write home about, da omleta aia proaspata inainte sa aterizez a intrat super bine. Scumpa, da macar am ajuns dormit in .ro si chiar am putut sa rezolv ce aveam de rezolvat fix in ziua cand am ajuns.

Mi se pare asa, super fantastic ca poti ajunge aproape oriunde pe glob in materie de 24-72h fara un efort substantial.

La mai multe!

lucratul la o agentie UE

In 2020, pe la inceput de pandemie ma gandeam ca hai ca poate o sa fie pe bune pandemia asta, vine apocalipsa si zic sa nu mor prost sa nu vad si eu cum e sa fii contractor la UE.

And how luck would have it, cum zic prietenii mei de peste ocean, am dat de unii de cautau pe cineva pe security si in acelasi timp sa faca mai multe lucuri: de la endpoint la network si ceva IAM pe la mijloc. Interviul in sine a fost o discutie de o ora in care toti aia prezenti m-au intrebat daca am lucrat cu X, Y si Z si sa le dau niste exemple. Destul de pe repede inainte toata treaba.

Contractul asta era B2B si era un trenulet asa de firme intermediare pana la clientul final, ca deh, toata lumea trebuie sa manance ceva.

Dupa un pic de certat cu firma prin care urma sa facturez pe aia cu care faceam treaba la agentie, ca initial mi-au dat un contract prin care trebuia sa vin cu bani d’acasa daca stranutam in directia gresita sau nu clipeam cum trebuie si alte clauze contractuale sa zicem interesante, am reusit sa ne intelegem.

Vreo trei luni am lucrat “remote” pe un proiect “air gapped” :)) Bine, sunt un pic carcotas, ca a fost frumos, am citit documentatie pe bani de Europa la costuri de .ro. Si nici nu mi-a venit somn cand citeam cum mi se intampla de obicei cand citesc.

Proiectul presupunea si munca on-site – ca security & stuff.

Si ajung eu in orasul unde era agentia intr-o miercuri ca joi trebuia sa fac treaba la prima ora. Joi la prima ora n-am facut treaba ca nu eram pe lista de intrare. Si nici urmatoarele doua saptamani n-am fost pe lista de intrare. Si am mai muncit un pic remote sa citesc documentatie si sa am teleconferinte cu diversi oameni povestindu-le ce chestii jmechere o sa le fac dupa ce ma lasa inauntru.

Intr-un final glorios, m-au pus pe lista de intrare. Mi-am frecat palmele, si zic, gata, sa facem si treaba pe bune, ca de vorbit toata lumea se pricepe.

M-am dezumflat repede, ca din cauza de securitate, nu puteam sa-mi pun laptop-ul in retea si sa fac treaba, era musai sa folosesc un calculator de-al lor. Care avea nevoie de utilizator si parola. Pentru care a mai durat o saptamana si un pic sa le primesc.

Si dupa ce le-am primit si le-am scris cu chiu cu vai pe o tastatura frantuzeasca, m-au pus sa schimb parola. Pe o tastatura frantuzeasca si cu OS-ul pus pe tastatura QWERTY. Sa zicem ca nu a fost asa amuzant pe cat suna.

Dupa ce m-am logat pe calculator, a mai durat cred ca vreo saptamana asa sa mearga ping-ul.

Pentru cine mai zice ca in vest lucurile sunt organizate, sa suga preventiv o ceapa.

Asta a fost inceputul.

Pentru o entitate care avea treaba cu IT-ul, era foarte paranoia cu securitatea fizica. Primii oameni pe care i-am vazut cu gard electric in jurul sediului. Intre alte doua garduri.

Dar nu asta era problema. Ci faptul ca in fiecare dimineata trebuia sa arat buletinul la un paznic, care sa vorbeasca cu alt pazic sa deschida o usa. Dupa care sa dau iar buletinul la altul sa ma scrie pe o foaie. Dupa care sa trec printr-un detector de metale si sa bag rucsacul la X-Ray. Dupa care sa dau buletinul la alti oameni, care sa-mi ia amprentele si sa-mi dea o legitimatie sa pot sa deschid o usa.

Acu, cu detectorul de metale era o schema: daca aveai ceva bluza cu fermoar trebuia data jos, daca nu, nu trebuia. Si uite asa am purtat aceeasi bluza in fiecare zi, care n-avea fermoar, doar de-al dracu’ sa nu le dau satisfactie cu regulile lor de cacat.

Astia de la security erau mai mult pe principiul noi muncim, nu gandim. Si incercau sa fie amuzanti prin a schimba regulile de intrare. Cea mai tare chestie, not. Adica ori trebuia lista data zilnic, ori saptamanal. Sau cardul primit mergea la niste usi intr-o zi si a doua zi nu mai mergea la aceleasi usi… Cam in fiecare saptamana jucam un joc din ala in cap in care eram curios daca o sa ajung la birou sau o sa raman blocat pe la vreo usa :))

Asa, cu securitatea fizica, sa continui. Intr-o zi ajung acolo, trec de primii doi, dau sa trec prin detectorul de metale dar in el era unul pus care-mi face semn sa ma opresc. Se da in spate si imi face foarte protocolar asa semn sa trec. Se uita la mine ca la butelie. Si il intreb care-i combinatia, ca de obicei era unul singur acolo. Si imi raspunde senin: sa fim siguri ca treci prin detectorul de metale. Ma uit la el, ma uit la gardul din stanga si dreapta detectorului si ii zic ca n-am pe unde altundeva sa trec. Asta fara sa clipeasca: da, dar trebuie sa fim siguri. Am mai clipit o data ca nu puteam sa-l injur.

Tot asa intr-o zi, in timp ce-mi scanau suba de iarna ca nu cumva sa introduc ceva ilegal in curtea lor, se opresc, mai cheama pe vreo doi si panica mare. Ca e ceva in suba si ei sunt de parere ca e un cutit. Eu zic, ba n-am cutit, ca nu-mi trebuie. Ei nu, ca e metalic si uite e ascutit pe scanner. Si deschid buzunarul la geaca sa le arat la destepti ca nu e ce cred ei ca e. Si era telefonul care se pusese la miscare cumva pe o muchie si statea in picioare. Acu mi-ar placea sa pot sa injunghii pe cineva cu iPhone-ul, dar nu prea se poate :))

Din motive care-mi scapa si in ziua de azi, aveau o obsesie cu apa la tine. Nu ca era ilegal, da cand le aparea apa pe ecranul ala de la X-Ray, sa moara Bibi, incepeau sa se agite de parca o gasisera pe Elodia. Distractia asta a culminat intr-o zi cand m-a pus unul sa deschid sticla de apa sa fie el sigur ca e apa inauntru…

Intr-o alta zi, tot inteligentii astia de la paza au zis sa organizeze un exercitiu de incendiu. Si in loc sa dea alarma si sa astepte sa iasa lumea, au dat c-o grenada fumigena in sala de mese, “sa fie real” – dupa spusele lor. Si a fost bine, ca le-a iesit la final e ca au scapat peste 90% din oameni din cladire, “grate success” si aia a fost.

Asa, pe partea cu apasatul butoanelor n-a mers mai grozav. Ca nu e cum stiam eu cu statul din .ro, unde faceai treaba, oamenii erau multumiti ca merge, mai scriai acolo si un pic de documentatie si iti vedeai de viata.

Nu, aici prima oara scriai un eseu despre ce vrei sa faci si il trimiteai la revizuit. Si primeai inapoi comentarii foarte pertinente precum:

  • culoarea fontului nu este corecta
  • la paragraful 2 nu a fost indentata corect o lista
  • pe FTP se downloadeaza, nu se transfera
  • nu se face update de software, se face upgrade de software

Si corectai ce ai scris gresit, si mai trimiteai o data. Intr-un final ti se aproba esesul si puteai sa apesi niste butoane.

Cireasa de pe tort? Toate comentariile astea le primeai intr-un Excel in care trebuia sa scrii si ca ai remediat problema. Si dupa ce trimiteai documentul nou cu tot cu Excelul, se stabilea ziua de revizuit in care intram multi oameni intr-o teleconferinta si era asa o schema: le aratam Excelul, unde ziceam ca am remediat, dupa care le aratam documentul unde se vedea ca am remediat si dupa aia scriam in Excel ca intr-adevar s-a remediat ce era de remediat. Si la fel scriam si in document ca am remediat ce era de remediat folosind comentarii.

Macar nu faceam conferinte cu video, ca probabil m-ar fi concediat daca ma vedeau cum le arat pula la fiecare comentariu cretin pe care trebuia sa-l justific…

Asa am aflat ca e nu pot sa ma duc de capul meu cu un computer sa-l conectez pe seriala la un echipament, ca daca pun virusi pe echipament la 9600bps? Nu mai bine ma supravegheaza cineva cand dau comenzi? Si mai bine ca cine ma supraveghea nu avea treaba cu IT-ul? Because fuck logic, that’s why.

Atatea chestii retardate la un loc n-am vazut niciodata. Si nu ca n-am vazut, da’ erau la nivelul ala la care nici nu te gandesti ca ar putea fi.

Proiectul la care lucram in teorie era misto, in practica a iesit o struto-camila atat de complicata ca sa dea dracii cand s-o strica ceva ca nimeni n-o sa stie de unde s-o apuce. Si nu neaparat asta, da am descoperit ca’s oameni de operatiuni care nu stiu sa citeasca un mesaj de eroare si sa-l interpreteze. Si un sa zicem stack trace, din alea simple, gen “Ce inseamna Connection Refused”. True story :(

As mai fi scris, da imi incalc zecile de pagini de NDA pe care a trebuit sa le semnez.

Anyway, acu pot sa o bag p’aia ca am si experienta la UE :))

spider-man: no way home

Mega jmecher filmul. Au bagat toti banii sa aiba efecte speciale calumea. Si ma bucur foarte tare ca astia de la Sony si-au bagat mintile in cap si s-au impacat cu Marvel si acum face Marvel filme cum trebuie cu Spider-Man.

Chiar ca best SF movie of 2021. Si povestea, chiar au facut-o misto de tot.

ios-xe port channels & switchports

Am avut prin August un mic proiect sa bag niste Layer 2 peste balta la un client. In general, daca nu am constrangeri, folosesc Juniper pe switch-uri managed L2/L3 din motive de obisnuinta, familiaritate etc.

Anul asta, din cauza de pandemie si timpi de livrare mari, peste 4 luni in medie, am pus niste Cisco Catalyst cu IOS-XE.

Mno, pentru redundanta & stuff, sunt mare fan bundle-uri de X x 1GE sau X x 10GE (in functie de nevoi & stuff).

Pe Juniper, la modul cel mai simplu, un port channel se cheama o interfata ae (aggregated ethernet) si se configureaza in doi pasi.

Prima oara ii zici la interfata fizica din ce port-channel face parte:

ge-0/0/0 {
    description "to xyz vmnic0";
    ether-options {
        802.3ad ae1;
    }
}

ge-1/0/0 {
    description "to xyz vmnic1";
    ether-options {
        802.3ad ae1;
    }
}

Si dupa configurezi si interfata de port channel:

description "to xyz";
mtu 9216;
unit 0 {
    family ethernet-switching {
        interface-mode trunk;
        vlan {
            members [ v101, v121 ];
        }
    }
}

Easy peasy lemon squeezy.

Cu Cisco nu prea am avut treaba in ultimii ani, si am zis ca hei, trebuie sa fie la fel din ce mai tineam eu minte de and era la moda sa fac PAgP pe IOS clasic.

E, e cam la fel si pe IOS-XE. La nivel de interfata ii zici:

interface TenGigabitEthernet1/1/3
 channel-protocol lacp
 channel-group 1 mode active
 lacp rate fast
!
interface TenGigabitEthernet1/1/4
 channel-protocol lacp
 channel-group 1 mode active
 lacp rate fast
!

Si dupa configurezi interfata PortChannel1

interface Port-channel1
 switchport trunk allowed vlan 101-121
 switchport mode trunk
!

E, si te astepti ca la un “sh ru” sa vezi prin configuratie fix acelasi lucru.

Dar nu, IOS-XE e cu “surprise motherfucker”, si zice asa:

interface Port-channel1
 switchport trunk allowed vlan 101-121
 switchport mode trunk
!
interface TenGigabitEthernet1/1/3
 switchport trunk allowed vlan 101-121
 switchport mode trunk
 channel-protocol lacp
 channel-group 1 mode active
 lacp rate fast
!
interface TenGigabitEthernet1/1/4
 switchport trunk allowed vlan 101-121
 switchport mode trunk
 channel-protocol lacp
 channel-group 1 mode active
 lacp rate fast
!

Cand am vazut asta, zic ma oi fi fost io obosit si am scris gresit, si am bagat configuratia si la interfata si la port channel. Si m-am mancat in cur sa “repar” de la distanta treaba asta. Si am sters configuratie de switchport si trunk de pe te/1/1/3. N-a fost chiar cea mai buna idee a mea.

Dupa ce am reparat printr-o sesiune de TeamViewer problema, in sensul ca am facut de la zero toata configuratie de port channel, m-am dus sa ma culc ca se facuse tarziu la mine.

Fast forward vreo 2-3 saptamani, iar a trebuit sa umblu un pic la switch-uri sa mai adaug ceva VLAN-uri, si bam, iar configuratie de switchport pe interfetele din port chanel. Si eram, ba da am sters si-am pus la loc. Ce mortii ma-sii se intampla. Si atunci mi s-a aprins un pic beculetu, si zic ia sa vad daca adaug un VLAN pe interfata de port channel, se pune si in configuratie la interfetele care formeaza port channel-ul?

Raspunsul e da. Si uite asa am invatat eu ca IOS-XE mirroreaza configuratia de pe PortChanel pe interfetele prinse in port chanel.

Nu e mare inginerie treaba asta cu un port channel intre 2 switch-uri, dar lucrurile par complicate cand nu prea ai parte de experienta pe niste echipamente si lucrezi cu ele doar din joi in pasti. Exista si un termen sa zicem stiintific pentru asta: skill fade. Si problema e ca ti se pare ca stii, da de fapt nu prea :(

167 kts

Azi fusei cu PIVI (ca asa tre sa trec in FPL Pipistrelul) pana la Craiova sa bag niste touch & go-uri, ca e pista mai lunga, mai dreapta… simt si eu ca’s pe aerodrom normal :))

Dupa ce am plecat de acolo, i-am dat blana spre Tirgoviste si cu niste ajutor de la un vant de spate, azi mersei cel mai repede cu avionul condus de mine vreodata: 167kts viteza pe sol, sau in traducere, aproximativ 309km/h. Si nici n-am simtit ce repede merg.

Weeeeeee! Altfel te simti cand faci 100km in 20min :))

un fel de rollercoaster

Ieri, in timp ce butonam la updatat windows_exporter pe niste Windows-uri, primesc mesaj: hai la etaj pe balconul de la echipa X.

Ajung acolo si ce sa vad, in blocul de peste drum, era cineva de se uita la pornache pe un televizor imens. S-a terminat scena, ocazie cu care am descoperit ca de fapt omul folosea televizorul pe post de monitor. S-a mai uitat la ceva “suggested clips” de pe PornHub am banuit si dupa a deschis un tab nou si s-a apucat sa citeasca meniul de mancare de la un restaurant. Nu stiu daca a comandat sau nu, daar, dupa a cautat ceva pe GMaps si dupa ce presupun ca a gasit aproximativ ce cauta, a trecut la Street View si s-a tot plimbat cautand nu stiu ce pana m-am plictisit si am plecat.

Acu intrebarea e, cum treci de la pornache la mancare si dupa la Street View? I mean…

eternals

Are efecte misto filmul asta, mai ales vazut la cinema intr-o sala cu Dolby Atmos.

Altfel, a reusit Marvel sa faca un film politically correct maxim: au niste albi, un copil, un indian, un asiatic, un negru gay, o muta. Cred ca daca baga Kirby on comics mai multe personaje, scoteau si de un indian fara accent si un alb chinez pe dinauntru sau ceva.

Povestea e ca un gigi super smecher face niste animale care sa fie apex predators si sa ajute anumite planete sa se dezvolte si sa coaca inauntru cate un Celestial, gen o sarcina, da’ mai lunga, care tine cateva mii de ani. Si ii greseste cumva. Si in loc sa faca alti predatori din astia negresiti, face niste roboti cu sentimente care sa omoare predatorii gresiti. De-alungul a milioane de ani. Pai sa moara bibi, in milioane de ani faceai versiunea 123987.4SP14 de predatori.

Si n-a fost de ajuns, da sa faci roboti muti… Adica de ce? For fun? Si asta nu e tot, a facut gigelul ala super jmecher un robot negru gay, care in film se combina cu un arab gay. For fuck’ sake.

Asa, cum ziceam, are efecte misto filmul. Ca povestea… not really. Bine, ajuta si faptul ca e Gemma Chan in prim plan :))

pipistrel sw 121

Azi incepui trecerea pe Pipistrel SW 121. E frumoasa C172, da dupa o vreme vrei ceva mai nou si mai rapid, gen cand te apuca midlife crisis, da’ prin aer :))

Facui vreo 3 TGO-uri, si in rest niste exercitii: virsaje la 30 si 45 de grade, urcari si coborari. Toata lumea pare sa se mute la Tirgoviste cu avioanele si azi pentru prima oara in vreo cred trei ani asa de cand ma tot duc acolo, erau 4 avioane in tur de pista, vreo 2 care asteptau sa decoleze – nebunie maxima.

Anyways, e ca un cart cu motor mare avionasul asta. Are o mansa asa fina la comenzi… ca sa decolez dupa ce i-am dat gaz maxim doar am tras un pic de ea. Obisnuit cu C172, zic sa fac un pic de palier sa prinda viteza, de unde, asta se accelereaza pe urcare. Dupa decolare pana sa fac virajul unu eram deja la 1600ft. Daca m-ar fura peisajul mi-ar sari Informarea in cap ca am intrat in TMA Bucuresti.

La fel fu si cand mersei deasupra la Tirgoviste sa fac exercitii, zise intructorul: hai la 3500ft, si fusei acolo urcand cu 100kt viteza orizontala si aproape 2000fpm viteza verticala. Nici n-am simtit urcarea. Da am simtit trecerea la level flight ca am facut-o cam brusc si ma dadui cu capu de o bara de deasupra capului in avion.

30 de grade viraj inclinat? no problem, se inclina asta de nici nu-ti dai seama. 45 de grade, si mai simplu. Facui multe 360 de grade si pe stanga si pe dreapta. In mare parte necoordonate ca imi tineam ca prostu contra la paloniere ca imi era ca apas prea tare pe ala pe care trebuia. Trebuie s-o fixez data viitoare.

La peste 100kts viteza de croaziera, pot sa setez 5 grade flaps negativ si imediat incepe sa creasca viteza, ca devine mai aerodinamic. Nici nu stiu cum ajunsei la 130kts numai cu flaps negativ si un pic de motor.

O alta noutate pentru mine, elicea e cu pas variabil sau constant speed propeller. Si pentru asta ai cum ar veni doua manete de “gaz”: Una cu care setezi viteza elicei si una cu care setezi “manifold pressure” care in functie de cat de mare sau mica e, schimba turatia motorului astfel incat elicea sa mentina viteza respectiva. Inca am creierul imbarligat cu treaba asta si nu am inca facuta legatura cum trebuie intre manete si cand trebui s-o misc pe una si cand pe alta.

Si pentru ca merge repede, are frane aerodinamice. Care pot fi folosite nu numai sa te incetineasaca un pic, ci si atunci cand esti sus si vrei sa cobori mai repede fara sa maresti viteza. Si te simti ca intr-un lift cand sunt puse. Ca ai ceva gen 60kts viteza si 1000fpm rata de coborare. Si tai in cur in lift. Interesanta senzatia.

Si e si primul avion full digital pe care zbor. Si e ca in filme cand vii la aterizare si nu pui sistemul pe mod aterizare: “Pull up, terrain! Pull up, terrain!” si ecranele clipocesc rosu, si eu eram: da stiu, vreau sa aterizez, d’aia vine pamantul repede spre noi. O sa gasesc eu si butonul ala de “Landing” pe acolo prin meniuri.

Abia astept sa mai invat sa zbor cu asta sa ma duc la plimbare cu el, ca prea e dragut.