E interesant sa te pisi în avion când sunt turbulente și cu o mana sa te ții de bara aia din buda și cu alta sa ții cucul sa nu împrăștii peste tot. E cam ca un fel de rodeo.

Azi mâncai best bagel ever: omleta cu bacon într-un bagel super soft. Mmm. A compensat cafeaua care s-a făcut $6.53 fără bacșiș.

Delta mi-a pierdut bagajul și 5 zile am boschetarit. Adică tot mă gândeam să-mi iau și niște haine noi, da nici chiar așa cu forța.

Ramen. În sfârșit am ajuns sa mănânc ramen bun. E vaselină pentru suflet, parca mă transforma așa.

Tre sa aflu cum scot autocorrect cu diacritice de pe Mac, ca brusc se crede Pruteanu și nu-mi place în mod deosebit ideea.

Prin 2020 cand ieseam pe ascuns la intalniri sa nu ma prinda militia sa ma amendeze, am iesit si cu o psiholoaga. Care contrar cumva asteptarilor mele, era un pic prea “judgy” pentru gustul meu. Si nu stiu, n-a mers, ca parca analiza mereu totul, si am ramas cu gandul asta, ca bai te duci sa-ti spui of-ul si femeia te judeca maxim in loc sa incerce sa iti inteleaga punctul de vedere. M-am gandit foarte mult timp la asta. Si azi cand ma apucai sa scriu articolul.

Nu eram foarte convins ca vorbitul asta e bun la ceva, chiar eram convins ca e asa un semn de slabiciune. Pe principiul ca barbatii nu vorbesc cu nimeni de probleme, ci doar strang in ei si mor de infarct la 40 de ani :)) Si evident, la “Ce faci?” raspund cu “Bine”.

Si uite asa a venit 2022, si dupa alte aventuri, am zis sa bag o fisa, ca prea mi se parea ca tot calc in strachini cu partea asta personala si in sfarsit am ajuns la concluzia, si impins un pic de la spate, ca singur nu pot s-o rezolv. Eu n-am reusit sa aflu singur de ce sunt asa cum sunt. Si probabil oricate articole sau carti as fi citit, tot n-ajungeam undeva. Cam ca la spital, chiar daca ma pun maine sa citesc despre creier, n-o sa ajung neurochirurg in 6 luni :))

Acum, sa gasesti un psiholog nu e asa usor. Nici pe departe. Am luat-o naiv cu “psiholog bucuresti” pe gugle si nu era cum imi imaginam c-o sa gasesc acolo cabinete sau practici individuale, cu descrieri si ce se intampla si experiente si cum. Down the rabbit hole I went si am ajuns in tara minunilor.

In primul rand nu exista un singur tip de terapie, sunt cel putin vreo trei mari, ca europenii au fost mai cu mot si prin regiuni s-au dezvoltat mai multe curente din astea de analizeaza mintea si comportamentul uman. Si scoli pe baza astora.

Long story short, dupa ce am petrecut vreo aproape doua saptamani citind pe internet despre tipuri de terapie, review-uri si opinii, m-am hotarat ce sa aleg si am dat de un cabinet si am sunat acolo cu “Buna ziua, vreau si eu niste terapie, cum este programul de lucru?”. A fost amuzant ca printre primele intrebari m-au intrebat daca am vreo preferinta de cu cine sa incep, si zic nu, ca n-am preferinte. Am stabilit data si ora si m-am dus.

I-am zis la tanti povestea mea cu psiholoaga si ca sper ca n-o sa faca la fel. Acum nu stiu daca face sau nu, ca n-am intrebat-o cat de tare ma judeca pe o scara de la 1 la 100 :))

Am inceput normal cu o sedinta pe saptamana si dupa o luna mi-am dat seama ca nu e suficient daca vreau sa am niste rezultate intr-o perioada de timp rezonabila. Unde rezonabil probabil aici inseamna un an. Asa ca am trecut la categoria de avansati si bag de doua ori pe saptamana sa am timp sa ma gandesc intre sedinte la lucruri si sa am timp sa le procesez.

Anyway, cum ziceam si la inceput, m-am dus pentru o treaba si e cam ca la spital dupa o varsta, afli ca ai mai multe probleme. Si ca ar fi bine sa iei un loc ca e mult de explicat :))

Pentru ca nu e internetul loc unde sa zic lucruri prea personale, sa zicem ca a fost si este “eye opening” toata experienta si sunt “aha, da, si acolo e ceva, dar nu stiu de unde, hai sa vedem”. Mi-a schimbat un pic (chiar mult as zice) perceptia asupra lucrurilor treaba asta si desi maxim de inconfortabil procesul, am inceput sa inteleg lucruri. Mai ales pe alea de le fac sau le simt inconstient – ca “sunt de la Caracal” nu e chiar o explicatie pentru tot ce zic sau fac. Era mai mult asa, fenta ca nu stiam ce sa zic. Acum am o idee mai clara si cat de cat stiu cam ce am de facut. Dar tot maxim de inconfortabil, mai ales anumite zone. Da’ e ca la operatie, tre sa fie rau inainte ca sa fie bine dupa.

Genul asta de chestie mi se pare asa ca parca te desface la minte pe componente, le curata, iti face un pic update la soft si ti le pune la loc. Si mental esti o verstiune imbunatatita a ceea erai inainte. Sau macar mai fara praf. Explicatia mai tehnica e mai jos.

Acum sa rezolv si partea a doua a titlului: regex-uri. Asta e oarecum simpla in sensul ca mi-a explicat-o un prieten ceva in genul: tot ce facem incercam sa matchuim niste pattern-uri pe care am fost invatati sa la matchuim si sa daca iese match-ul sa facem o actiune, de cele mai multe ori inconstient din cauza de sa zicem muscle memory (termen folosit generic ca sa ilustrez ideea). Si la terapie invatam regex-uri noi si le rescriem pe alea vechi astfel incat sa optimizam rezultatul. Sa fie mai bine. In caz ca mai citesc programatori sau sysadmini p’aci sa explic si pe limba lor ideea de terapie :P :))

Din toata distractia asta mi-am dat seama ca treaba asta cu sanatatea mentala nu e chiar o gluma si ca ar fi trebuit sa fac ceva in privinta asta acum mult mai multi ani. Dar n-am stiut pe de o parte si pe de alta credeam ca e vreo inventie americaneasca precum alergiile la alune si fructe de mare.

Dar vorba poetului, mai bine mai tarziu decat niciodata. Ca vorba aia, sa faci mereu acelasi lucru si sa astepti rezultate diferite… imediat apar dupa colt oamenii in halate albe care o sa vrea sa discute ceva cu tine intre patru pereti capitonati frumos :)