Misto, cu actiune, putin predictibil spre sfarsit.
Category Archives: diverse
otp-clj & return
Duminica nevoie mare am plecat spre Cluj in peripetiile anuale in orasul de pe dealuri si cu ocazia asta am avut parte si de primul zbor domestic.
Cu zborurile astea interne pe Otopeni e o chestie tare dubioasa:
– check-in si lasat bagaje se face la plecari internationale
– security check si ce mai e de facut se face la plecari interne
– plecari interne se afla in terminalul de sosiri internationale la parter
Am zburat c-o pocnitoare de ATR-42. Si face un zgomot rahatul ala de avion de necrezut. Mic si nervos. Si uite asa am ajuns sa apreciez incredibil de tare investitia facuta un Bose QC-15. Se mai aud zgomote, dar foarte putin, suficient incat sa poti sa dormi daca vrei si esti obisnuit cu putin de zgomot.
La Cluj s-au intamplat niste lucruri tare dubioase la debarcare:
– au tras avionul in fara terminalului de sosiri (~50m or so de el)
– ne-au pus sa urcam in autobuz, a mers aia 50m, ne-au dat jos (I fail to see the logic in that)
– bagajele au venit dupa 10min
M-am plimbat, am prestat stuff si am dat cu bifa ca’s si io acu in randul lumii, am mancat salate si ceva chestii bune si scumpe, m-am ingrasat vreo 2 kile in 4 zile.
Azi, cand sa ma intorc, era cat p’aci sa pierd avionul ca m-am intins la discutii pana unu de la masa s-a gandit sa ma intrebe la cat am avion: era 13:07 si la 13:15 era ultimul check-in. Fugit grupa mare prin Iulius Mall la masina, dupa care dat goarna prin oras pana la aeroport si am reusit sa fac check-in la timp.
Am mai observat o data ca am facut o investitie minunata in Bose QC-15, dormit un pic ca batea soarele direct pe mecla mea si m-a molesit un pic.
A nins ceva peste tara asta, ca pe jos pe unde nu-s localitati e totul foarte, foarte alb.
Ajunsul a fost fara peripetii, suit in masina, condus pana la ferma sa zic “wassup biatches” si sa-l las pe colegul de m-a pescuit de la aeroport si m-am dus spre casa (teapa crunta cu drumul am facut de m-am plictisit).
la coafor
Azi am fost la coafor. Nu la frizerie, la coafor.
Experienta misto de tot: spalat si masat pe cap inainte de tuns, schimbat locul si trecut pe scaunul de tuns cu discutii din alea stiintifice de cum se aranjeaza parul, tuns milimetric stiintific, spalat pe cap dupa tuns, trecut iar la scaunul de tuns si uscat astfel incat sa stea parul cum trebuie.
Inca nu stiu daca ala de m-a tuns era gay sau doar asa era el prietenos.
Anyway, super combinatie dusul asta la coafor. Cred ca o sa-mi caut si in bucuresti unul.
mancare de legume cu carne de curcan
Vineri mi-a venit ideea ca ce-ar fi sa mai gatesc si io, asa ca mi-am luat ingrediente, iar ieri m-am pus pe treaba. Nu stiu io sa fac multe, da le fac bune :))
Asa ca:
- pulpe de curcan (o caserola)
- ardei vezi (4-5)
- rosii (4)
- morcovi (4-5)
- cartofi (3-4 mari)
- usturoi (2 capatani mari)
- ceapa (2 mari)
- sos Barilla Napoletano (un borcan 400gr)
- piper (dupa preferinte)
- sare (dupa preferinte)
- fasole verde (~1-200 grame)
- ciuperci (un borcan de 400gr)
Prerechizite:
- se fierb pulpele de curcan vreo 45min pana se fragezeste bine de tot carnea si poate fi data la o parte de pe os (si se face si acest lucru)
- se fierb cartofii si morcovii vreo jumatate de ora pana sunt numai buni de facut piure
Procedura principala =)):
Intr-o oala ca a mea (preferabil sa nu se lipeasca stuff de ea) se pune ulei de floarea soarelui (eu cred ca am pus 50-100ml) si dupa ce se incinge un pic se pune ardeiul gras taiat felii si se mesteca pana incepe sa se rumeneasca un pic (5-10min), dupa care se adauga ceapa in bucati mari (eu am pus doua cepe mari, chiar daca taiasem trei initial) si se incepe sa se rumeneasca un si aia in timp ce se mesteca bine in oala sa nu se lipeasca nimic (inca vreo 5 minute or so)
Se adauga dupa aia si ustoroiul la combinatie si se tot mesteca in oala.
Rosiile cubulete se pun si ele, si evident se mesteca si mai mult pana se amesteca bine compozitia si dupa vreo 5 minute or so se pun ~100ml de apa plata (eu am folosit Borsec) sa aiba in ce sa inceapa sa se fiarba lucrurile (in special rosiile).
Se pune sare si piper dupa gust, se amesteca si se gusta sa se verifice daca totul e oki doki.
In sosul facut se adauga ciupercile (luate la Borcan, deja fierte, doar clatite cu apa inainte de aruncat in oala) si se amesteca cu restul compozitiei.
Se adauga si putina fasole verde si se amesteca si aia.
Se adauga cartofii, se amesteca un pic timp de 1-2 minute.
Se adauga carnea si morcovii si se mai amesteca un pic.
Pentru gust (ca nu aveam toate ingredientele prin casa) am pus un borcan de 400gr de sos Barilla Napoletana (pe langa rosii si ardei rosu mai are busuioc, cimbru si alte cele). Se amesteca si asta la gramada acolo, se mai aduga sare/piper dupa gust, se lasa cateva minute la fiert cu capacul pus se se inabuseasca bine si gata.
Mancarea e servita.
Au iesit cam 6 portii or so din toate ingredintele alea, e foarte gustoasa si nici nu ingrasa :)
Mai jos si versiunea grafica a operatiunii:
no images were found
Azi dimineata, ca sa justific si tag-ul cura, aveam 74.9kg – un record in questul meu de-a fi numai piele si os :))
we in .nl
Saptamana trecuta m-am dus sa vad piticul din dotare in Olanda.
Si pentru ca e iarna, am avut parte de aventuri cu ajunsul acolo si de aventuri a avut parte si piticul care venea din Germania spre casa.
Din ce-mi spune piticul, in Olanda nu prea ninge, iar cand ninge toata lumea e mega panicata, dupa care le trece si totul revine la normal, chiar daca mai ninge dupa aia.
Avion vineri, cu decolare la ora 14:00 de pe OTP si ajungere la 16:00 (local time) pe AMS. Pe AMS ninge, coafura nu rezista, asa ca pilotul vine frumos in sala de asteptare de la poarta de la care trebuia sa ne imbarcam si ne spune ca vom mai astepta un pic pentru ca inca nu au permisiune de a ateriza pe Schiphol si ca n-are rost sa plecam, si ca imbarcarea incepe cu vreo o ora mai tarziu. Dupa ora aia, revine pilotul, spune ca in continuare nu putem ateriza pe Schiphol, da trebuie sa ne imbarcam si mai asteptam in avion. Vreo 2 ore asa am asteptat pana am decolat. Zborul a decurs fara probleme, chiar placut as spune, mancare buna (un fel de shaorma de pui la masa) si uite asa am ajuns repede-repede in Olanda. Unde surprise, pentru ca au anulat zboruri si trebuiau sa le debarce & stuff, am mai stat la sol vreo 2 ore pentru ca nu aveam poarta de debarcare.
Si uite asa un zbor de 3 ore s-a transformat in unul de vreo 7-8 ore. Abia asteptam sa ma pot misca, ca sa stai 7 ore cu curul pe scaun incepe sa doara destul de rau.
Ce mi-a placut a fost faptul ca au fost foarte comunicativi pilotii si insotitorii de bord, cred ca din 10 in 10 min dadeau update-uri cat am stat la sol in Romania si Olanda despre ce se intampla, care e statusul si asa mai departe. in afara de asta au pus la dispozitia pasagerilor sucuri, apa, mancare. Toate astea cumulat au dus la calm, nu s-a panicat nimeni si asa mai departe. Foarte profesionisti oamenii.
Anyway, piticul era sa ramana prin Utrecht ca acolo avea stop trenul ei si de acolo lua altul pana acasa (care apropos, olandezii folosesc trenurile precum folosim noi metroul, ca asa repede vin), asa ca a facut blatul pana in Amsterdam pe principiul ca de acolo are sanse mai mari sa gaseasca un tren spre casa decat din Utrecht.
Am ajuns seara acasa amandoi infrigurati si cu foamea in glanda. Am halit prin oras ceva subtire, io am fost mai jmecher si mi-am luat bere, insa n-a fost cea mai buna idee ca era rece :))
Sambata mi-am facut damblaua si am mers in Amsterdam la Burger Bar unde am bagat burger cu cartofi prajiti si o cola mica (sa nu ne ingrasam, nu de alta).
no images were found
Si inapoi acasa, ca am avut un bulan nemaipomenit: cand am plecat am asteptat sub 5 minute sa vina trenul, iar la plecare tot cam asa.
Piticul s-a invatat cu frigul si acu e jmechera si merge cu capul descoperit la -15 grade, iar eu am redescoperit izmenele care m-au ajutat sa nu ma cacarisesc pe mine de frig cand mergeam prin oras.
Luni la plecare din AMS a fost destul de OK, am avut intarziere doar o ora, si aia iar a fost cu informari regulate de ce facem, de ce stam, unde mergem si asa mai departe. Am prins sa vad decolarea de foarte aproape a unui 747, care a fost fascinanta la cum viscolea zapada in spatele motoarelor.
underworld: awakening
Nu m-a dezamagit, actiune aproape non-stop si presimt asa ca o sa mai urmeze inca un film din serie.
goodbye htc
Ma gandesc de ceva vreme sa-mi iau un telefon nou candva. Pana acum in partea de SmartPhone am avut doar HTC: Desire si Desire S. Primul a mers OK si l-am folosit fara probleme o perioada, iar al doilea l-am luat ca l-am dat pe primul mai departe.
Desire S arata mai business decat Desire. ce nu mi-a placut la el e ca se reseta aleator, am tot trimis crash reports la HTC da cre’ca i-a durut fix in cur ca fixuri n-au iesit.
Intre timp i-am pus Cyanogenmod 7.1 si merge de n-are aer. am scapat si de Sense care cred ca e exemplul perfect de bloatware pe telefoane mobile. nu zic ca ultima versiune de Sense n-arata misto, da nu aduce chiar atat de multa utilitate in utilizarea telefonului incat sa merite sa fie pus peste Android.
Cum sunt mai techie asa, am tot cautat pe forumuri cand iese si un build de Android 4.0 pentru Desire S ca totusi e telefon nou si are destul RAM sa tina noul OS. Eh, se pare ca HTC nu e foarte sigur ca o sa dea drumul la Android 4.0 pe Desire S ca cica daca nu pot sa faca sa mearga si Sense pe telefon, n-o sa faca update.
Asta a fost momentul de “Muie HTC” si taiat de pe lista de producatori de telefoane mobile de la care ma gandesc sa cumpar aparate.
Acum ramane pe piata doar Samsung care mai face telefoane cu Android din punctul meu de vedere. Care Samsung se pare ca n-are o problema sa dea la oameni Android 4 si fara sa puna bloatware pe telefoane.
Sper ca aia de la Cyanogenmod sa faca mai repede un build de Android 4 si pentru telefonul meu, ca pe producator il doare in cur o data ce a vandut la prosti ca mine un telefon cu Android 2.3. Probabil se asteapta sa-mi cumpar un telefon nou doar ca sa am Android 4. In cazul asta s-o suga.
Un client suparat.
vacanta iarna 2011
Vacanta de iarna 2011 am petrecut-o prin Olanda, in vizita la piticul din dotare. Plecat pe 24 decembrie, avut aventuri si la plecare si la sosire.
Ce-am facut si ce-am vazut:
- m-am dus in Haga sa vad Mission Impossible: Ghost protocol. Film misto, actiune la greu, efecte si mai la greu. inainte si dupa film ne-am plimbat prin centrul orasului sa vad si io cum arata capitala. Cuvantul care sa descrie cel mai bine atmosfera e: pustiu. asa ca aveam loc de vazut stuff.
- am fost in Amsterdam cu un scop precis: Burger Bar – oamenii aia fac cei mai buni burgeri de i-am mancat vreodata. dat o tura si prin RedLight District la uitat la curve in vitrine
- de revelion stat acasa cu piticul, romantic in pula mea, baut sampanie Moet, vazut focuri de artificii de la geamul maare de la camera (olandezii cred ca sunt mai voyeuri asa ca toate casele au geamuri mari care de obicei lasa sa se vada totul incasa)
- plimbat prin Leiden (ca asta e noua resedinta a piticului), halit Kapsalon care e incredibil de bun
- am abuzat vplay.ro si am vazut vreo 4 sezoane de CSI: Miami (ca l-am prin cam de pe la sezonul 7 sau 8 asa)
- am vazut live cum arata un TGV Thalys si am scapat un “bagati-ai pula” cand am vazut ca din Amsterdam pana in Paris-Nord (cu oprire prin Belgia) face 3h15min, iar distanta intre astea doua pe traseul ala e mai mare de 500km
- personalul lor merge lejer cu 120-140km/h si e curat luna
- am mancat cea mai scumpa clatita ever: 10EUR/buc :))
- m-am mai vazut cu oameni de pe aici care s-au mutat acolo
- am baut Bacardi Breezer de portocale pana mi s-a facut un pic greata si iau o pauza (astia au sticle de 700ml). e bun ca are gust de fanta cu alcool si nu e asa acidulat
- am avut probleme cu cardurile VISA si MasterCard ca astia le considera credit cards si nu prea le accepta si am recurs la metoda de dus la bancomat si scos bani
- mi-am cumparat un 747-400 de jucarie care sta un pe un stativ (mi se pare cel mai cool avion de pasageri din lume)
distractii cu apc
Bila alba
Prin moiembrie-decembrie 2011 am luat niste UPS-uri de la APC pentru un rack de echipamente. Instalat frumos cu extensii de baterii, dat in productie, rulat teste de calibrare si surpriza: un UPS raporta 2h45min runtime, altul 1h42min runtime. cum ambele UPS-uri sunt in configuratii identice iar diferenta de incarcare pe ele este de ~1-2% (un mediaconvertor pus pe unul din UPS-uri).
Deschis caz la APC, trimis loguri si screenshot-uri, tanti de la suport draguta mi-a facut RMA la tot setul de baterii (6 la numar). din cauza de greutate au fost trimise cu camionul din Irlanda in Romania si a durat cred ca vreo aproape mai mult de o saptamana sa ajunga la destinatie.
Montat bateriile noi, lasat UPS-ul la incarcat, scos alimentarea cu curent si lasat la descarcat si numarat cat dureaza pana se descarca complet la ~40% load cat are in sarcina: 2h42min.
Partea misto e ca UPS-urile astea au un butonas de bypass si poti schimba bateriile “on the fly” fara sa opresti echipamentele conectate la UPS. Singurul dezavantaj e ca daca se ia curentul in timpul operatiunii o sa se opreasca si echipamentele conectate la UPS.
Overall mi-a placut ca au reactionat repede, fara sa incerce tot felul de combinatii sa nu inlocuiasca ceva defect si asa mai departe; iar tipa de la suport chiar a fost de ajutor.
Partea trista la povestea asta a fost ca pack-ul de 4 baterii vine pe palet si are 100+ kg :(
Bila neagra
Echipamentele APC de le am (prize si UPS-uri) au carduri de management pe retea care suporta si HTTPS. Cum in corporatie am si un CA intern de da certificate la cam tot ce misca, am zis sa continui traditia si sa pun certificate digitale si pe Network Management Cards (NMC) de la APC. Asa ca facut ce stiam io ca e nevoie de produs un certificat digital: creat un private key, creat un CSR, semnat CSR-ul de CA, luat certificatul si private key-ul si puse intr-un fisier si uploadat pe NMC.
WRONG!
Aia de fac NMC-urile la APC au fumat ceva diferit de restul care au suport de certificate digitale pentru servere web embedded si pentru a pune certificate digitale pe cardurile lor trebuie folosit un utilitar (APC Security Wizard) care sa genereze private key (in format PKCS#15) si CSR, dupa care se ia certificatul generat de CA, se importa in APC Security Wizard, se combina cu cheia privata din care rezulta un alt fisier tot in format PKCS#15 care e de fapt certificatul pe care stie NMC-ul sa-l importe si sa-l foloseasca.
Rahatul asta de Security Wizard are niste dezavantaje:
– private key e pe 1024bit
– nu suporta subjectAlternativeName
Pe mine ma doare cel mai tare subjectAlternativeName, ca HTTPS-ul e sensibil sa fie potrivire exacta intre ce scrii tu ca adresa in brwoser si ce sceie in CN-ul certificatului pe care-l prezinta serverul web, si daca io am certificat pentru pdu0.domeniu.local si in browser scriu https://pdu0 – o sa-mi dea eroare ca certificatul nu e valid.
subjectAlternativeName are o functionalitate foarte misto, si anume poti sa-i defineste atribute de tip DNS sau IP si sa le pui in certificat astfel incat daca accesezi serverul web cu https://pdu0 / https://pdu0.domeniu.local / https://ad.re.sa.ip / https://[ad.re.sa.ip.v6] sa considere ca e valid certificatul si sa nu mai dea eroare.
Dar nu, cineva de la APC a decis ca de ce sa nu fie lucrurile usoare pentru clienti cand poa sa fie complicate pentru ca asa vor ei.
Update: se pare ca exista o versiune mai noua a utilitarului care stie si chei pe 2048bit.
troubleshooting
Troubleshooting problems is an ‘art’, not a ‘science’. Either you know how to do it, or you don’t. And, like any other “art”, you can’t teach it; you _can_ teach ‘mechanics’ that help people who have an ‘instinctive’ (for lack of a better word) grasp of the subject “do it better”. But the _ability_ has to be there in the first place.
It’s similaar to integral calculus — you have a result, and are looking for the question. (Remember how _hard_ integration was — until the ‘AHA!’ moment when, all of a sudden, it all made sense. And you were shaking your head wondering *why* you had so much trouble ‘getting it’.)
Troubleshooting is much the same. If you’ve seen “that” problem before, you have an idea of what -may- be causing it. And can start checking for the existing of each possible ‘what’ that you know about. With experience, you know _which_ “what” is most likely and to start there. Also, what additional_ things to check, to narrow down the list of ‘possibles’.
Copiat cu nerusinare dintr-un e-mail de pe NANOG, insa e cred ca cea mai buna explicatie de ce unii oameni pot sa faca troubleshooting si altii nu, si cel mai important: de ce nu poti sa inveti efectiv pe cineva sa faca troubleshooting.