Asta seara am dat-o in cantat. Eu mai putin ca am supt-o cu cea mai mare gratie la toate exercitiile. Da la modul ala cu furtunul de pompieri.

Primul exercitiu s-a numit cantec in patru. Adica se iau 4 gigei, se pun pe scena si fiecaruia i se da o propozitie. Improvizatorul trebuie sa faca o strofa care sa contina si propozitia aia, sa bage si un refren si sa paseze la urmatorul care trebuie cumva sa mentina linia melodica, sa foloseasca propozitia pe care a primit-o si tot asa. Ailalti mai canta cand e vorba de refren.

Al doilea a fost (cred) ceva cu rima in care tot patru pe scena si pe o muzica gen “Irish drinking games”, sa inceapa sa cante un cantecel si sa paseze cantatul de la unul la altul. Rima se face intre al doilea si al treila. Daca merge, se schimba intre ei pana cand fiecare trece prin fiecare pozitie. Pe asta l-am ratat ca eram la buda.

Dupa aia a fost unul care se numea Mondovision, ceva gen Eurovision in care fiecarui improvizator i se asigna o tara si trebuia sa faca o “melodie” cu cuvinte din tara respectiva, dar folosind cuvinte inventate care sa sune ca si limba aia. Cred ca se cheama gramalot sau ceva similar treaba asta. Eu am avut Franta si ar fi trebuit sa cant ceva sa sune frantuzesc. Ar fi trebuit, ca abia intr-un final mi-a iesit dupa multe scremeri un Frere Jaque trist (ca asa era muzica). N-am fost capabil sa fac o linie melodica folosind cuvinte aleatoare. Partea logica din cap a dat kernel panic cand am incercat catusi de putin asta. Ma gandesc ca data viitoare sa vin deja trosnit cu niste alcool si poate adorm logica si las cretivitatea sa se desfasoare (mama ce jmecher a sunat asta).

Dupa aia, ultimul exercitiu, s-a numit Hit, si trei improvizatori se urca pe scena ca si cum ar fi parte dintr-o formatie. Fiecare primeste un nume de melodie si trebuie sa faca niste versuri care sa contina si numele melodiei. Fiecare improvizator joaca pe rand rolul de solist si aialalti doi, trebuie sa se miste oarecum sincron cu el astfel incat din publica sa para ca ei sunt chiar o formatie care a mai cantat impreuna.

Asta de azi pentru mine a fost nasol ca ureche muzicala n-am, iar cantatul nu e chiar punctul meu forte.

Azi incepuram cu “cuvinte  relationate/conexe (ma-sa ca uitai cum se chema)”. Adica incepe cineva cu un cuvant, iar urmatorul zice un cuvant care sa aibe treaba cu primul. Al treilea le zice pe ultimele doua si baga si el un cuvant. Al patrulea pe primele trei si baga si el un cuvant. Joaca se termina pana cand o dam de gard cu tinutul minte de cuvinte.

Dupa asta ca fu asa de incalzire, bagaram “povesti cu morti”: 4 improvizatori, in 3 acte isi povestesc moartea. Treaba e asa: in primul act fiecare spune cate ceva despre el si cam cum a murit dar foarte pe scurt. In actul al doilea fiecare povesteste despre el (cine era, ce facea, ce-i placea etc.), iar in actul al patrulea povesteste cum a murit dar pe larg. Simplu, nu? Eh, nu chiar ca mortile trebuie sa aiba legatura una cu alta si trebuie fiecare sa povesteasca fiecare cum s-a intalnit cu unul sau mai multi improvizatori, care era relatia dintre ei si tot asa. Asta inseamna ca trebuie sa fii atent tare la toti aia din jur sa poti sa iti poti construi povestea si in acelasi timp sa poata folosi si ei elemente din povestea ta.

Eu am participat intr-o sceneta in care unul era culegator de rostopasca, eu eram instalator, unul era din asta de avea cultura de rostopasca iar altul inginer agronom. Si cumva toti ne-am intersectat si am murit impreuna :)

Alt exercitiu, la care m-au durut creierii maxim a fost sa facem o poveste in patru, dar fiecare improvizator sa zica doar patru cuvinte, urmatorul patru si tot asa. M-am scremut maxim la asta ca trebuie sa numar pe degete, sa zic ce trebuie si tot asa.

Ultimul exercitiu a fost numit “o voce” (cred) in care treburile se imparteau in doi. Doi improvizatori erau un reporter si fiecare avea voie sa zica cate un cuvant, iar alti doi improvizatori erau intervievatii care trebuiau sa raspunda la intrebari vorbind aproape sincron in acelasi timp. Asta e un pic de mindfuck asa ca trebuie sa te gandesti ce sa intrebi si cum, iar aialalti doi de raspund trebuie sa se inteleaga foarte bine cu ce zic.

Azi a fost tare misto, super greu, mi-a dat-o un pic la creier, dar weeee.

Joi dupa cum ziceam am avut primul atelier cu public. Unii ne-am sunat prietenii sa vina sa rada, iar altii s-au nimerit din greseala, asa ca am aut cam vreo 15 persoane asa public.

Am inceput cu niste blitz-uri unde am supt-o grav pentru ca iar am inceput scena in rol mare dar tot setup-ul l-am tinut la mine in cap si am uitat sa-l prezint cumva si interlocutorului.

Dupa aia am trecut-o la povesti unde eu am participat la una despre Ionel din varful muntelui, unde ne-am aberat cu succes in a face o poveste in care Ionel s-a trezit dimineata devreme pentru ca asa ii placea lui si s-a apucat sa faca genoflexiuni de inviorare. Cum noaptea nu dormise bine, a facut doar vreo 500 si dupa aia s-a dus sa se spele cu apa rece, rece, rece de la fantana din curte. Ionel isi astepta rudele de la campie sa vina, care veneau mai incet pentru ca nu erau obisnuite cu muntele. Cu ele adusesera cea mai frumoasa fata din sat s-o marite cu Ionel, ca el demult vroia sa-si intemeize o familie cu multi copii sa-l ajute la carat lemne din padure si sa-i aduca niste apa rece de la campie (probabil ca se saturase sa tot bea din aia de la el de la munte). Rudele ajunsera, Ionel se uita la fata, si nu simti nimic. Se mai uita o data si isi dadu seama ca de fapt fata era sora-sa demult pierduta. In momentul ala Ionel realiza ca are niste rude imbecile. Si se gandi Ionel macar s-o puna de-o masa ca tot ii venisera rudele. Dar inainte de asta se gandi el sa faca un joc de adunat surcele din padure pentru rude. Ca ele tot fiind imbecile nu se prindeau ca de fapt carau lemne pentru Ionel sa aiba la iarna si sa nu mai trebuiasca el sa care. Prin padure, Ionel dadu de o fiinta a padurii, imbracata toata in surcele si cum privirile li se intalnira, Ionel isi dadu seama ca ea este EA. Si Ionel o cuprinse in brate si o desurceli salbatic si traira pana la multi copii.

Cu ocazia asta eu am inventat notiunea de surceleala :))

Dupa aia am dat-o in discurs cu mainile in care am vorbit ca si antrenor de paienjeni patinatori pe gheata. Unde am aberat niste chestii, am balbait-o cu altele dar la final am primit aplauze, asa ca fie au ras cat de inept am fost sau cat de funny am fost.

Ca si tip de scena noua, la final am bagat o chestie care se cheama Intra/Iesi, care are cam urmatoarele reguli:

• fiecare om are un nume de cod si cand il aude, intra pe scena si se baga in seama cu oamenii deja existenti dar cu motiv.
• daca in timpul scenetei se striga numele de cod al unuia deja prezent acolo, isi cauta o scuza sa iasa din sceneta
• sceneta primeste nume din public astfel incat sa avem o idee despre ce tumbe facem pe acolo

In sceneta noastra era vorba despre “Interviu de angajare controlor RATB” si numele de cod erau: toamna, verder, blender, subaru, albania si irina. A fost misto cu intrat/iesit in sceneta ca trebuia sa gasesti motive calumea sa zici numele alea. Tare de tot a fost coechipierul care avea nume de cod irina ca s-a scos singur din scena :)

Juma de atelier am transpirat de-am inebunit ca trebuia sa performez si imi batea si reflectorul ala in ochi, mai ea si cald un pic.

Ce-am aflat despre mine:

• ca simtul practic isi face simtita prezenta cand nu trebuie si incerc sa fac povestile un pic logice cand n-am idee de ce sa ma aberez (mi-a si zis la prima scena nenea instructorul ca: “uitati, aici avem improvizatorul practic”).
• mai sunt chestii pe care daca eu nu le-as face mi-e complicat sa relationez cu ele cand le face altcineva si eu trebuie sa reactionez pe moment intr-un ton umoristic