Azi fusei cu PIVI (ca asa tre sa trec in FPL Pipistrelul) pana la Craiova sa bag niste touch & go-uri, ca e pista mai lunga, mai dreapta… simt si eu ca’s pe aerodrom normal :))
Dupa ce am plecat de acolo, i-am dat blana spre Tirgoviste si cu niste ajutor de la un vant de spate, azi mersei cel mai repede cu avionul condus de mine vreodata: 167kts viteza pe sol, sau in traducere, aproximativ 309km/h. Si nici n-am simtit ce repede merg.
Weeeeeee! Altfel te simti cand faci 100km in 20min :))
Ieri, in timp ce butonam la updatat windows_exporter pe niste Windows-uri, primesc mesaj: hai la etaj pe balconul de la echipa X.
Ajung acolo si ce sa vad, in blocul de peste drum, era cineva de se uita la pornache pe un televizor imens. S-a terminat scena, ocazie cu care am descoperit ca de fapt omul folosea televizorul pe post de monitor. S-a mai uitat la ceva “suggested clips” de pe PornHub am banuit si dupa a deschis un tab nou si s-a apucat sa citeasca meniul de mancare de la un restaurant. Nu stiu daca a comandat sau nu, daar, dupa a cautat ceva pe GMaps si dupa ce presupun ca a gasit aproximativ ce cauta, a trecut la Street View si s-a tot plimbat cautand nu stiu ce pana m-am plictisit si am plecat.
Acu intrebarea e, cum treci de la pornache la mancare si dupa la Street View? I mean…
Slow start, dar dupa isi da drumul destul de calumea. Putea sa lipseasca chinezoaica aia enervanta de era prietena cu el din film, dar altfel bunut. Nu e la nivelul de Thor/Iron Man/Avengers, dar e ok si chiar amuzant. Si spre deosebire de The Eternal, nu s-au retardat in chestii “politically correct” si “inclusivity”.
Are efecte misto filmul asta, mai ales vazut la cinema intr-o sala cu Dolby Atmos.
Altfel, a reusit Marvel sa faca un film politically correct maxim: au niste albi, un copil, un indian, un asiatic, un negru gay, o muta. Cred ca daca baga Kirby on comics mai multe personaje, scoteau si de un indian fara accent si un alb chinez pe dinauntru sau ceva.
Povestea e ca un gigi super smecher face niste animale care sa fie apex predators si sa ajute anumite planete sa se dezvolte si sa coaca inauntru cate un Celestial, gen o sarcina, da’ mai lunga, care tine cateva mii de ani. Si ii greseste cumva. Si in loc sa faca alti predatori din astia negresiti, face niste roboti cu sentimente care sa omoare predatorii gresiti. De-alungul a milioane de ani. Pai sa moara bibi, in milioane de ani faceai versiunea 123987.4SP14 de predatori.
Si n-a fost de ajuns, da sa faci roboti muti… Adica de ce? For fun? Si asta nu e tot, a facut gigelul ala super jmecher un robot negru gay, care in film se combina cu un arab gay. For fuck’ sake.
Asa, cum ziceam, are efecte misto filmul. Ca povestea… not really. Bine, ajuta si faptul ca e Gemma Chan in prim plan :))
Azi incepui trecerea pe Pipistrel SW 121. E frumoasa C172, da dupa o vreme vrei ceva mai nou si mai rapid, gen cand te apuca midlife crisis, da’ prin aer :))
Facui vreo 3 TGO-uri, si in rest niste exercitii: virsaje la 30 si 45 de grade, urcari si coborari. Toata lumea pare sa se mute la Tirgoviste cu avioanele si azi pentru prima oara in vreo cred trei ani asa de cand ma tot duc acolo, erau 4 avioane in tur de pista, vreo 2 care asteptau sa decoleze – nebunie maxima.
Anyways, e ca un cart cu motor mare avionasul asta. Are o mansa asa fina la comenzi… ca sa decolez dupa ce i-am dat gaz maxim doar am tras un pic de ea. Obisnuit cu C172, zic sa fac un pic de palier sa prinda viteza, de unde, asta se accelereaza pe urcare. Dupa decolare pana sa fac virajul unu eram deja la 1600ft. Daca m-ar fura peisajul mi-ar sari Informarea in cap ca am intrat in TMA Bucuresti.
La fel fu si cand mersei deasupra la Tirgoviste sa fac exercitii, zise intructorul: hai la 3500ft, si fusei acolo urcand cu 100kt viteza orizontala si aproape 2000fpm viteza verticala. Nici n-am simtit urcarea. Da am simtit trecerea la level flight ca am facut-o cam brusc si ma dadui cu capu de o bara de deasupra capului in avion.
30 de grade viraj inclinat? no problem, se inclina asta de nici nu-ti dai seama. 45 de grade, si mai simplu. Facui multe 360 de grade si pe stanga si pe dreapta. In mare parte necoordonate ca imi tineam ca prostu contra la paloniere ca imi era ca apas prea tare pe ala pe care trebuia. Trebuie s-o fixez data viitoare.
La peste 100kts viteza de croaziera, pot sa setez 5 grade flaps negativ si imediat incepe sa creasca viteza, ca devine mai aerodinamic. Nici nu stiu cum ajunsei la 130kts numai cu flaps negativ si un pic de motor.
O alta noutate pentru mine, elicea e cu pas variabil sau constant speed propeller. Si pentru asta ai cum ar veni doua manete de “gaz”: Una cu care setezi viteza elicei si una cu care setezi “manifold pressure” care in functie de cat de mare sau mica e, schimba turatia motorului astfel incat elicea sa mentina viteza respectiva. Inca am creierul imbarligat cu treaba asta si nu am inca facuta legatura cum trebuie intre manete si cand trebui s-o misc pe una si cand pe alta.
Si pentru ca merge repede, are frane aerodinamice. Care pot fi folosite nu numai sa te incetineasaca un pic, ci si atunci cand esti sus si vrei sa cobori mai repede fara sa maresti viteza. Si te simti ca intr-un lift cand sunt puse. Ca ai ceva gen 60kts viteza si 1000fpm rata de coborare. Si tai in cur in lift. Interesanta senzatia.
Si e si primul avion full digital pe care zbor. Si e ca in filme cand vii la aterizare si nu pui sistemul pe mod aterizare: “Pull up, terrain! Pull up, terrain!” si ecranele clipocesc rosu, si eu eram: da stiu, vreau sa aterizez, d’aia vine pamantul repede spre noi. O sa gasesc eu si butonul ala de “Landing” pe acolo prin meniuri.
Abia astept sa mai invat sa zbor cu asta sa ma duc la plimbare cu el, ca prea e dragut.
Mno am terminat si cursul de zburat vizual noaptea, asa numitul Night VFR.
Teoretic ar trebui sa fie mai complex decat ziua, practic e mult mai relaxant:
Ce-am descoperit e ca luminile de la pista sunt directionale, si daca de exemplu zbori paralel cu pista, nu le vezi. Cum am descoperit astea: simuland o pana de motor deasupra la Baneasa Shopping City si nu vedeam pista care era la doi pasi de mine.
E tare misto senzatia cand vezi pista luminata in fata. Si e genul de imagine de care nu te plictisesti.
Potato quality din cauza ca aterizare manuala, noapte si e greu de focusat. Da luminile alea… never gets old.
Yey! O facui si pe asta :))
Technology moves fasts. So fast in fact, that universities are often years behind the industry. We live in one of the only business sectors where doing something for a long time can be held against you. If you stop learning, you’ll wake up one day and realize you’re a dinosaur. The only solution is to learn every day. Take on things that you’ve never done before. Never stop learning. It’s that simple.
E ca atunci cand opresti alarma la ceas ca zici ca mai motai un pic 5 minute si te trezesti trei ore mai tarziu cu capul mare de la somn si ai ratat oportunitatea pentru care-ti pusesesi ceasul sa sune initial. Nu mai stiu de unde am gasit textul de mai sus, ca e in Drafts cre’ca de prin Martie-Aprilie, da asta cre’ca e singura frica de o am profesional: sa nu ma culc pe-o ureche si sa ma trezesc prea tarziu.
Da. Mai ales vazut intr-un cinema cu Dolby, e mega jmecher facut filmul. Si in doua ore au bagat doar jumate din prima carte. Nu stiu cand o sa apara ailalta jumatate de poveste, da abia astept.
Anul trecut prin Octombrie-Noiembrie asa, m-am dus la Apple Store in Strasbourg sa-mi iau un ceas. Voiam de fapt un iPhone, da muistii dracu nu faceau trade-in in magazin si trebuia sa comand telefonul, sa le trimit la pachet pe ala vechi si dupa ce-l inspectau ei imi dadeau diferenta de bani inapoi. Da ceas puteam sa-mi cumpar din magazin, cu programare, ca pandemie si sa nu cumva sa fie prea multi cumparatori o data in magazin.
Nu aveam eu mari sperante cu ceasul ca o sa-mi fie folositor, da nu mai purtasem ceas de nustiucand si si astea avea din aia de masurat ritmul cardiac, un fel de ECG portabil.
Spre surprinderea mea, am gasit o fata de ceas sa-mi arate statistici, gen calorii consumate, ore state in picioare, exercitii, puls si alte alea, si m-a apucat masuratul. Mai ales ca si mergeam mult pe jos ca lockdown la francezi si mi se lua de tramvai in fiecare zi.
Ba si masura ceasul de dracii il luau, sute de calorii pe zi, zeci de minute de exercitii, ca aia se intampla cand mergi una doua ore pe jos. Pana m-am intors in Romanistan, ca aci merg cu masina pana la colt, ca de ce nu. Si e greu sa numere asta minute de exercitii.
Problema de fapt e ca ceasul asta imi da target, atatea sa fac pe zi, atatea sa fac pe luna si tot asa. Si nici nu film in care oamenii fac pe dos la cum le zic computerele nu s-a terminat bine pentru oameni. Asa ca fac ce zice ceasul, nu se stie cand prinde bine.
Anyway, marti seara aveam chef de dat la buci, da era relativ tarziu si am zis sa fac o schema, astept sa se faca 12 noaptea, sa reseteze ceasul contorul de exercitii si gen se pune si sexul la exercitiu si ziua nu mai trebuie sa ma screm asa tare sa-mi fac minutele de exercitii. Pe la 12 si’un pic asa ma pun pe treaba, pe la 1 asa termin si ma uit la ceas.
Un minut. Atat a zis ca am facut efort ceasul vietii. Cum ba un minut, ca eram transpirat? Uite asa iti fute tehnologia selfesteem-ul in pat.
Miercuri m-am dus sa zbor. Am zis sa dau o tura pana pe acasa, ca la munte nu prea se arata bine. Am decolat asa cu vreo 12-15kts vant lateral si am cotit-o direct spre sud-est. Primul punct de pe traseu, Silistea-Gumesti, ca e acolo un mic aerodrom parasit si localitatea asta a fost intr-o carte de mi se pare ca am fost obligat s-o invat pentru bacalaureat, cu unul si cu pamantul de nu avea rabdare sau ceva pe acolo, ca e tot ce tin minte.
Pana acolo, cand de cat ok, mai departe, s-a apucat vantul sa sufle in rafale. M-a hatanit de la un moment dat am strans centura de o simteam pe mine. Ca in mod normal n-o simt, ca o tin asa, un pic larga. Da de data asta, am strans-o maxim. In general cand zbor pe curse transoceanice, imi plac turbulente, ca se simt misto cand esti in autobuz, da cand esti in tigaie parca nu vrei sa te dai cu capul de tavan. Pe acasa mi-au iesit vreo 2-3 survoluri si dupa direct Tirgoviste unde m-a mai zgaltait un pic.
Am aterizat cu dictai vantul transversal si dupa ce am parcat avionul, m-am uitat la ceas. 9 minute de exercitii. Minus minutul ala de sex, 8 minute. Zic ia uite, fu mai intes zborul asta acu decat azinoapte acasa.
Asa, de unde plecasem, ce vroiam io sa zic de fapt e ca nu te fute nimic mai tare decat natura.
Trebuia sa public asta acu vreo 2-3 saptamani, da’ am uitat. Ca’s batran sau ceva.
In ultima vreme, pe unde am apucat, am schimbat certificatele digitale folosite cu cele emise de Let’s Encrypt. Mai ales ca certbot face minuni pus in cron.
In materie de client-to-site VPN, in ultimii ani am tot bagat PaloAlto ca au un client dragut, configurare este usor de facut si merge si pe IPv6 cum trebuie, inclusiv sa aloce adrese de IPv6 pe tunel.
Problema cu asta e ca e un pic obositor la 3 luni sa uploadez de mana certificat nou, ca automat nu stie. Si pe langa asta, are o cretinatate ca vrea parola la cheia privata daca o uploadez si pe aia o data cu certificatul. Si cum certbot nu pune parole la cheile private, ar trebui sa ma dau un pic si cu OpenSSL sa ii pun parola la cheie, s-o concatenez cu certificatul si dupa sa uploadez totul.
Pe langa asta, eu tot cochetez asa sporadic cu programarea, ca e cam complicat sa faci si DevOps fara Dev :)) Ca ma mai scap sa fac si d’astea.
Anyways, long story short, zilele astea am butonat la un mic script/app (ca toate’s app-uri acum) care automatizeaza distractia asta cu Let’s Encrypt si PAN.
Asa a aparut Nereus. Scris in Python, cat se poate de curat si cat am duce pe mine acum capul sa scriu cod curat.