Problema, ca sa zic asa, cu job-ul e ca trebuie sa te duci la birou. Sa vezi oameni, sa interactionezi cu ei, chiar daca-ti place sau nu. Si sa stai la program. Nu peste tot e nevoie, da in mare parte cam asta e regula. Si pe langa chestiile interesante de la job,mai sunt si restul de cacaturi neinteresante si de-a dreptul complet enervante pe care trebuie sa le faci. Pentru ca ai sefi si pula mea, aia au idei. N-am vazut niciodata o fisa de post care sa nu se termine cu “si trebuie sa faci si orice alte lucruri pe care le zice sef’tu”. In caz ca au uitat aia de la HR sa scrie tot ce trebuie sa faci ca sa fie acoperiti legal.

Prin 2015 m-am gandit ca ar fi cazul sa renunt la ideea asta cu statutul de angajat asa in urmatoarea perioada. Mi-a placut in 2013-2014 treaba asta cu rolul de contractor prin desert. Vii, faci treaba, iei banu’ si pleci. Te eneverzi un pic, da la sfarsitul lunii te simti bine cand ai buzunarul greu :)) Cre’ca ce mi-a pus capac asa au fost cele 3 luni de UK cand ma sufocam in “procese si proceduri”. Cu chestiile astea sunt mai din topor asa: vreau sa fac treaba, nu sa ma fut in proceduri si sedinte si celelalte pisaturi corporatiste prin care unii si altii isi justifica existenta.

(poza luata cu nerusinare de pe imgur)

Si uite asa m-am apucat eu de prostitutie intelectuala. Pentru o suma oarecare, clientul are acces la cunostintele mele pentru o ora. Mai vrea o ora, mai baga niste fise. Ca la curve.

Pentru mine a cumva varianta OK de antreprenoriat in oferirea de servicii. Riscul e ca daca nu mai gasesc proiecte mai stau pe bara un pic, insa nu am stresul ala cand ai si angajati si te gandesti ce faci cu ei daca n-ai proiecte.

Uitandu-ma inapoi, e cea mai buna decizie de-am luat-o intr-o lunga perioada de timp. Imi pare rau ca nu m-am apucat sa fac asta cu mult mai mult timp inainte. Da-i prostului mintea cea de pe urma, cum zice proverbul…

Treaba asta e mai motivatoare ca orice bonus de l-ai putea lua ca angajat undeva: cu cat faci treaba mai buna, cu atat ai sanse sa mai ai contracte cu clientii si sa te recomande mai departe si tot asa sa iti faci un portofoliu frumos, sa castigi si mai multa experienta. Si sa faci bani. Ca pana la urma, trecand peste orice vise hippie pe care le mai am eu din cand in cand, fara bani poti s-o arzi romantic doar foarte putin timp. Si dupa o varsta parca dormitul pe jos intr-un sac de dormit sau intr-o masina nu mai e asa amuzat.  O dai de gard, nu faci bani, mori de foame. Cum zic americanii “it keeps me on my toes”.

Exista un singur stres, si ala e sa fii mereu la zi cu cunostintele, ca de aia te ia lumea – ca esti expert, cu ce se intampla in industrie, cine ce mai zice, cam ce se preconizeaza sa se intample in viitorul apropiat si tot asa. Bine, mult spus stres, ca e o asteptare normala sa fii la curent cu diverse chestii de pe langa tine. Noroc ca nu se fac revolutii tehnologice peste noapte.

Pe langa cunostinte, ce conteaza super mult e experienta. Din a mea am invatat ca daca stiu multe lucruri, pot sa iau decizii mai bune in proiecte, pot sa fac inferente mai bune cand ceva se strica si pot elimina repede posibile cauze sau pot gasi solutii creative.

Experienta cel mai bine si mai repede capeti facand lucruri variate si diverse. Intr-o zi o retea, in alta zi un deployment de servere, in alta zi un design sau o implementare de WiFi, mai o arhitectura completa de sisteme. Si bineinteles multa inginerie.

Daca trebuie sa faci treaba la sediul clientului, o sa ai mereu colegi noi, si cum contractele astea nu tin foarte mult, n-au timp sa te enerveze prea tare :)) Si cu unii chiar ajungi sa te intelegi OK si uite asa nici partea cu socializtul nu sufera prea mult.

Daca faci treaba la distanta, atunci si mai bine. Nu trebuie sa vezi pe nimeni in jur si poti sa-ti faci treaba linistit. Asta iarna n-am interactionat cu nimeni vreo 2 luni. Ma uitam pe geam, vedeam mormanul de zapada de afara, bagam repede un “Fuck this shit” si ma intorceam in pat la caldura. Singurele iesiri din casa erau la Mega Image si sa dau zapada jos de pe masina si sa fac curat in jur ca sa pot sa plec repede de acasa in caz de vreo urgenta ceva. Cumva, avand treaba, iarna asta am reusit sa nu ma ingras deloc stand in caz ca o leguma.

Dezavantajul in a lucra la distanta e ca te cam salbaticesti stand prea mult timp prin casa. D’aia in ultima vreme am inceput sa ma campez prin diverse firme, sa mai vad oameni la fata, chiar daca n-am nici un proiect cu respectivele firme.

Acum, cu treaba asta de freelancing, am cateva probleme:

• Necesita foarte multe disciplina sa te concentezi la lucruri utile cand de exemplu ai de fapt chef sa te uiti la un film. Si nu se uita nimeni urat la tine ca e 11 si te uiti la seriale :))
• Cateodata n-am chef de facut treaba cu zilele. Si asta ma costa mai mult decat vreau sa recunosc. Cre’ca mi-as da cu ciocanul in degete si cu tesla in coaie in acelasi timp daca as primi banii in avans si dupa aia ar trebui sa-i dau inapoi ca nu i-am muncit.
• Nu scaleaza. Munca de facut e, dar nu te poti multiplica si nici nu poti munci 24 de ore pe zi. Si dupa 12-14 ore de munca zi de zi in perioadele aglomerate tot ce vrei e sa dormi si sa te mai trezesti peste o saptamana. Si cand esti liber si bagi acolo 3-4 ore pe zi iti doresti sa ai mai mult de munca. Si cand ai vrei mai putin si tot asa. Si piata e dispusa sa plateasca un om un maxim pe ora si nu poti cere mai mult doar ca esti tu super ocupat. Ca mai sunt si altii care stiu sa faca ce faci tu, si sunt mai putini ocupati. Si desi imi place sa cred ca’s super special, sunt la fel de super special ca restul de super speciali. Singura varianta e sa-mi construiesc o reputatie si mai buna, sa imi pun la punct niste procese de a face treaba super-eficient si atunci sa pot sa cer mai mult pe o bucata mai scurta de timp.

Pe langa cele de mai sus, cea mai mare problema pe care o am e ca atunci cand vine vorba de potentiali clienti si de explicat ce stiu sa fac, sunt mega autist. Adica pe scurt, nu stiu sa ma exprim in termeni prin care sa ma fac inteles. La intrebarea “ce stii sa faci”, se pare ca “ce vrei tu boss” nu e raspunsul potrivit… Da’ lucrez intens la asta sa invat sa ma promovez/vand mai bine. Noroc cu ma mai stie unul si altul si ma recomanda :))

Am primit un pic de feedback pe partea asta si se pare ca sunt prea exhaustiv in explicatii si nu sumarizez cum trebuie lucrurile importante. Cumva sunt constient de treaba asta, dar sunt un pic tras din spate de faptul ca eu cred ca daca cineva mai departe trebuie sa ia o decizie pe baza a ce spun eu, e bine sa inteleaga si cum am ajuns eu la concluziile respective. Asta si faptul ca mereu am fost deschis cu toata lumea.

Cel mai mare risc in treaba asta este sa sa se anuleze proiectul din senin si sa te trezesti ca daca aveai planuri, le poti tipari linistit pe hartie moale si dupa aia sa te stergi la cur cu ele. Si sa incepi sa-ti cauti proiecte noi daca nu cumva se anuleaza iarna cand e un moment bun sa te duci in vacanta.

Ce-ti da freelancing-ul e libertate. Libertatea de a alege ce vrei sa faci, cand vrei sa faci, cum vrei sa faci (in limite, ca poti sa ai cea mai mega geniala idee, ca daca clientul are buget de un arc cu sageti, n-o sa poti face niciodata un tanc de banii aia, desi tanc e ce-i trebuie). Si daca nu vrei sa faci ceva, iar e bine. Pana ramai fara bani :))

Bine, trebuie sa stii si ce sa faci cu libertatea asta, ca nu e chiar pentru toata lumea. Zic asta pentru ca am futut la timp liber… asa cu nemiluita. Ca nu stiam sa-l apreciez. Si acum nu mai pot sa-l iau inapoi. Ceea ce suge maxim, dar asa capeti experienta…

TL;DR: m-am facut freelancer, imi place, yay me!

PS: Nu mai scrisesem de mult p’aci, si nu, n-am mierlit-o ca am facut glume proaste la momentul nepotrivit, ci am avut super multa treaba si inca mai am. Si visez sa se termine anul o data sa ma duc intr-o vacanta super lunga sa-mi clatesc creierul.