Sau mai bine zis, ajunsu si primele impresii:

ze flight a fost cu British Airlines care a urcat pe locu unu in topul preferintelor mele pt. ca au mancare buna, stewardese dragute (gata sa te ajute oricand). Am ramas cu gura cascata la cat de mare poate fi Heathrow (adica un terminal are 25 de gate-uri, ei au 4 si mai fac unu ca’s aglomerate alea 4). Am vazut like primul 747 jumbo-jet, si dupa aia nenumarate, de parca era crescatorie de 747-uri pe aeroportul ala.

Am facut pitici pe creier stand 6 ore pentru “connecting flight” la NY, si dupa aia si mai muuuuulti pitci stand 8 ore in avion.

Din nefericire n-am pus mana pe Honda Accord pentru ca un gigel de la firma de inchiriat masini n-a facut diferenta intre Debit + Electronic use only card si un Credit Card normal (embosat and shit). In schimb m-am ales cu asta:

Pontiac Grand Prix GT 2005. 3.8litri, v6, benzina. mi-a mancat un sfert de rezervor pentru ~ 60km de drum facut numai intre 50 si 100km/h. Sa vedem cat e plinu la astia :))

Dupa ce ma trezesc din oboseala, poze cu 747 :)