Evenimentul anual

Anual corporatia face un mega-eveniment intern pentru corporatisti. Toti, de pe la toate birourile si filialele sunt adunati intr-un singur loc. Cum se aduna sectantii la marea spirala, asa se aduna si corporatistii la evenimentul anual. Pentru socializare si “engagement”.

SMT-ul corporatiei coboara din palatele lor si se adreseaza corporatistilor de rand, explicandu-le cum sunt ei cei mai norocosi corporatisti de pe pamant pentru ca lucreaza la cea mai tare, cool si nemaivazuta corporatie.

De la scena inalta, corporatistilor li se explica cum ca doar in aceasta corporatie exista “cross-functional teams” pentru un “early engagement” astfel incat proiectele sa poata fi grupate si livrate ca niste super proiecte cu functii comune pentru “streamlining” si “strategic alignment”.

Steve Ballmer a inceput cu “Developers, developers, developers” iar corporatia a perfectat la “Process, process, process”. Pentru ca doar procese peste procese peste procese pot duce corporatia pe cele mai inalte culmi ale eficientei si productivitatii. Atunci cand planetele sunt desincronizate si ceva nu merge bine in corporatie, doar un nou proces peste procesele deja existente poate face ca planele sa fie aliniate din nou si corporatia sa ruleze din nou cu cu 120% eficienta. Si fiecare nou proces are nevoie de noi corporatisti care sa “closesly work together” cu ceilalti corporatisti deja existenti pentru a imbunatati eficienta. Doar printr-un nou proces se pot obtine “improvements” si “savings” in livrarea proiectelor.

SMT-ul corporatiei explica corporatistilor despre cum totul este “best in class” in corporatie. Nimic in corporatie nu este standard. Tot ce este mai bun pentru corporatistii corporatiei. Apa de la robinet este “best in class”. Aerul pompat de aparatele de AC in corporatie este “best in class”.

Cand lucrezi in proiecte pentru corporatie, nu lucrezi la proiecte obsinuite. Proiectele corporatiei sunt niste “magical journeys”. Mai ceva ca Alice in Tara Minunilor, care devine o poveste fada si plictisitoare pe langa minunatiile de care au parte corporatistii cand lucreaza pentru proiectele corporatiei.

Fiecare VP al corporatiei ia cuvantul si prezinta “achievement”-urile diviziei. Dupa ce fiecare VP termina, CEO-ul ia cuvantul si ii lauda pe VP; acesti intelepti ai corporatiei fara a caror ghidare corporatistii n-ar fi fost capabili sa realizeze nimic. Doar prin munca neconteninta a acestor VP corporatistii au fost luminati si “empowered” sa lucreze mai bine si mai eficient.

La acest eveniment, se dau premii pentru indeplinirea cincinalului in patru ani cate unui corporatist de la fiecare divizie. Corporatistii de vaza ai corporatiei sunt adevarati stahanovisti, niste super-eroi care trudesc de dimineata pana seara pentru a duce corporatia pe cele mai inalte culmi ale succesului si progresului.

Cei mai buni dintre cei mai buni corporatisti, spuma spumei, sunt premiati si aplaudati la scena deschisa de restul de corporatisti care se uita asa cu mandrie si cu rusinare in acelasi timp ca n-au putut sa munceasca si mai mult sa fie si ei printre premianti. Suspanul creste in timp ce se aplauda frenetic. Se asteapta premiile. Poate o vacanta. Poate un nou telefon. Poate chiar un loc de parcare aproape de intrare. Optiunile sunt nelimitate. Oare ce premii vor primi eroii corporatiei?

Cu un semn discret facut de CEO-ul corporatiei se lasa in sala o liniste de poti auzi cum inimile corporatistilor bat de suspans. Nici mustele nu misca de atata suspans. Parca pana si universul s-a oprit. Oare ce rasplata magica vor primi cei dintai corporatisti?

Dupa un moment scurt, dar care a trecut ca orele de atata suspans, se anunta premiul pentru primii corporatisti, fiii si fiicele iubite ale corporatiei: un tablou facut din hartie si carton reciclat pe care este scris numele corporatistilor si un “big thank you” din partea SMT.

Sala este in delir. Este o surpriza totala. Nimeni nu se astepta la asa ceva. Este imposibil. Asemenea maiestrie intr-un tablou nu a mai fost vazuta niciodata. Liniile fine, cerneala asezata perfect, reflexiile hipnotice ale culorilor. Este de nedescris. Multi corporatisti lesina de la atata frumusete si perfectiune.

Beneficiarii premiului plang de bucurie. Nu se asteptau nici in visele cele mai frumoase la o asemenea rasplata din partea corporatiei.

Corporatistii nou veniti sunt indemnati sa ia exemplu si sa fie si mai productivi, sa munceasca si mai tare astfel incat sa depaseasca record de productivitate dupa record de productivitate. Poate in zece ani vor deveni demni de a fi macar considerati pentru premiere.

Asa cum Kim Jong-Un a castigat toate probele olimpice, asa si fiecare corporatist trebuie sa lucreze sa fie productiv 2000%. Sa depaseasca productivitatea in fiecare zi, in fiecare ora si in fiecare minut. Corporatistul trebuie sa fie un fel de Fat Frumos sau Ileana Cosanzeana, sa faca intr-un minut cat fac alti coproatisti in alte corporatii in zece minute. Pana si pipilica si cacuta trebuie sa fie de 20 ori mai mari decat la alte corporatii.

Doar prin “clear and robust leadership” a ajuns corporatia unde a ajuns si de aceea este important pentru corporatisti sa execute intocmai planurile trasate de SMT si sa priveasca cu umilinta acesti zei care si-au dedicat vietile pentru a duce corporatia spre cel mai luminos viitor pe care il poate avea o corporatie.

Tot SMT lucreaza sa creeze sinergii intre departamte si echipe, sa devina un “catalyst for cultural change”. Corporatia nu moare, corporatia se transforma. Se reinventeaza mereu. Prin adaugarea de noi corporatisti. Acest Matrix al timpurilor noastre.

Dupa fiecare fraza rostita de SMT corporatistii aplauda frenetic. Sunt in transa. Au sansa sa vada managementul de aproape. Mai ca-i pot atinge. Asa de aproape par de la 30 de metri de pe scena inalta si delimitata foarte bine pentru siguranta corporatistilor, pentru ca exista riscul ca un corporatist normal sa explodeze daca din greseala cumva se apropie sau chiar atinge un membru al SMT.

Dupa aceste discursuri, la care au lipsit doar carele alegorice (pentru asta deja un grup de corporatisti se autoflageleaza ca au facut o asemenea greseala impardonabila), corporatistii se incoloneaza si se duc sa ia masa. In drum spre masa corporatistii discuta intre ei de cat de norocosi sunt sa lucreze la o asemenea corporatie, unde o data pe an primesc apa si mancare gratuit, gratie bunavointei CEO-ului, acest zeu suprem al corporatiei.

O data incheiat evenimentul, corporatistii sunt atat de “empowered” dupa ce au ascultat discursurile SMT ca timp de 180 de zile si 180 de nopti vor lucra non-stop.